Bolile de rinichi: simptome, cauze și investigații care le depistează

Bolile de rinichi evoluează mult timp fără simptome clare, iar primele semnale – edemele, schimbarea aspectului urinei, durerea în regiunea lombară, oboseala sau tensiunea arterială crescută – apar adesea abia când rinichii sunt deja serios afectați. De aceea, cea mai bună modalitate de a depista problema nu este să aștepți simptomele, ci niște analize simple de sânge și de urină, mai ales la persoanele din grupele de risc.

În acest articol găsești o descriere a celor mai frecvente simptome ale bolilor de rinichi, a afecțiunilor care le provoacă, a investigațiilor care arată starea rinichilor și a regulilor de protejare a acestor organe. Afli și când suferințele necesită ajutor urgent.

La ce servesc rinichii?

Rinichii sunt două organe de mărimea unui pumn, situate de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în partea posterioară a cavității abdominale. Filtrează sângele, elimină produșii de metabolism inutili și excesul de apă, iar din aceste substanțe formează urina. Aceasta ajunge prin uretere în vezica urinară, apoi prin uretră în exterior.

Pe lângă curățarea sângelui, rinichii îndeplinesc multe alte sarcini. Reglează cantitatea de apă și concentrația electroliților (sodiu, potasiu, calciu), ajută la menținerea unei tensiuni arteriale normale, produc hormonul care stimulează formarea globulelor roșii (eritropoietina) și participă la activarea vitaminei D. De aceea boala cronică de rinichi se reflectă asupra întregului organism: asupra sângelui, oaselor, inimii și vaselor.

Care sunt simptomele bolii de rinichi?

Simptomele bolilor de rinichi depind de faptul dacă se dezvoltă brusc sau lent și de cauză. Boala cronică de rinichi aflată la început de obicei nu dă niciun simptom. În stadiile mai avansate și în bolile acute apar următoarele suferințe:

• edeme ale feței (mai ales dimineața, în jurul ochilor), ale gleznelor și ale gambelor, provocate de retenția de apă și de sare sau de pierderea de proteine prin urină;
• modificări la urinare: urinare mai frecventă sau mai rară, trezire noaptea, cantitate de urină evident mai mică sau mai mare;
• urină spumoasă, care poate indica prezența proteinelor (nu este însă întotdeauna un simptom de boală);
• urină roșie, brună sau „de culoarea ceaiului", adică prezența sângelui;
• durere sau disconfort surd în regiunea lombară, de o parte sau de ambele;
• tensiune arterială mare, greu de controlat;
• slăbiciune, oboseală rapidă, paloare (consecință frecventă a anemiei);
• greață, lipsa poftei de mâncare, gust metalic în gură, mâncărime a pielii în boala avansată;
• crampe musculare, tulburări de somn, dificultăți de concentrare.

Niciunul dintre aceste simptome luat separat nu dovedește o boală de rinichi. Edemele pot proveni dintr-o boală de inimă sau de vene, iar oboseala are zeci de cauze. Doar corelarea simptomelor cu investigațiile permite stabilirea diagnosticului. Mai multe despre cauzele oboselii îndelungate găsești, printre altele, în articolul despre simptomele bolilor tiroidiene, care sunt uneori confundate cu cele renale.

Durerea de spate înseamnă boală de rinichi?

Cel mai adesea nu. Durerea din regiunea lombară provine de obicei din mușchi și din coloana vertebrală, nu din rinichi. Durerea renală este de obicei profundă, resimțită sub coaste, lateral, mai sus decât durerea tipică de „șale", și nu se schimbă evident la schimbarea poziției corpului sau la mișcare.

Durerea de rinichi însoțește litiaza, inflamația bazinetului renal sau blocarea scurgerii urinei. De obicei apar atunci și alte simptome: febră, frisoane, greață, sânge în urină sau suferințe la urinare. Dacă durerea se accentuează la mișcare și se schimbă la întindere, este mai probabilă o cauză ortopedică, despre care scriem în articolele despre durerile de coloană și sciatică.

Cele mai frecvente boli ale rinichilor și ale căilor urinare

Boala cronică de rinichi

Boala cronică de rinichi (BCR) este o stare în care rinichii sunt afectați sau filtrează sângele mai slab timp de cel puțin trei luni. Se dezvoltă lent și de obicei fără durere. Cele mai frecvente cauze sunt diabetul și hipertensiunea arterială, mai rar bolile glomerulilor renali, malformațiile congenitale, chisturile renale (de exemplu boala polichistică) sau acțiunea îndelungată a unor medicamente care afectează rinichii.

Boala se evaluează pe stadii, de la o afectare ușoară până la insuficiența renală terminală. În etapele precoce, tratamentul constă în încetinirea progresiei: controlul tensiunii și al glicemiei, folosirea medicamentelor care protejează rinichii (de exemplu din grupele inhibitorilor ECA, sartanilor sau inhibitorilor SGLT2, la alegerea medicului), schimbarea dietei și evitarea medicamentelor dăunătoare rinichilor. În insuficiența terminală este necesar tratamentul de substituție renală: dializa sau transplantul de rinichi.

Leziunea renală acută

Este o înrăutățire bruscă a funcției rinichilor, de obicei în ore sau zile. Cauza poate fi deshidratarea, o infecție severă, scăderea tensiunii, unele medicamente, substanța de contrast folosită la investigațiile imagistice sau blocarea scurgerii urinei. În multe cazuri, dacă cauza este tratată rapid, funcția rinichilor se reface parțial sau complet, dar starea necesită o evaluare medicală urgentă, adesea în spital.

Infecțiile aparatului urinar

Infecțiile căilor urinare inferioare (cistita) se manifestă prin usturime, nevoia imperioasă de a urina și urinări frecvente, în cantități mici. Le descriem mai amplu în articolul despre cistita la femei. Când bacteriile urcă spre rinichi, se dezvoltă pielonefrita: apar febră, frisoane, durere în flanc și, de obicei, o stare generală proastă. Această stare necesită un tratament antibacterian rapid și uneori internare, mai ales la copii, vârstnici, femei însărcinate și bolnavi de diabet.

Litiaza renală și colica renală

Litiaza se formează când în urină precipită cristale care alcătuiesc calculi. Un calcul mic nu dă adesea simptome, dar când începe să migreze prin ureter provoacă colica renală: o durere foarte puternică, în valuri, care iradiază din flanc spre zona inghinală, cu imposibilitatea de a găsi o poziție comodă, adesea cu greață, vărsături și sânge în urină. O parte dintre calculi se elimină spontan cu tratament antialgic și antispastic și cu o hidratare adecvată, alții necesită o intervenție. Febra în colică înseamnă infectarea urinei blocate și este o urgență.

În prevenirea litiazei ajută consumul de apă în cantitate mare și o dietă adaptată tipului de calculi, pe care îl stabilește medicul pe baza investigațiilor. Un grup aparte îl formează calculii de acid uric, legați de excesul acestui compus, despre care scriem în articolul despre gută.

Glomerulonefrita și sindromul nefrotic

Glomerulii sunt micii filtre din rinichi. Inflamația lor poate provoca sânge în urină, edeme și hipertensiune, iar în sindromul nefrotic se pierd prin urină cantități mari de proteine, ceea ce duce la edeme evidente și la urină spumoasă. Asemenea boli necesită investigații de specialitate la nefrolog, adesea cu biopsie renală, și un tratament care include adesea medicamente imunosupresoare.

Cine face parte din grupa de risc?

Investigațiile pentru depistarea bolii de rinichi sunt recomandate în special persoanelor cu diabet, hipertensiune arterială, boli de inimă și de vase, obezitate, precum și celor care au în familie pe cineva cu boală de rinichi sau dializat. Un risc mai mare au și vârstnicii, persoanele care au avut o leziune renală acută, cu infecții urinare recurente sau cu litiază, cu boli autoimune și cele care folosesc cronic anumite medicamente.

Printre medicamentele care pot dăuna rinichilor se menționează cel mai des antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS, adică substanțe precum ibuprofenul, naproxenul, diclofenacul), mai ales când sunt folosite des și îndelungat, în caz de deshidratare sau de boală renală deja existentă. Dăunează și unele antibiotice, medicamentele folosite în chimioterapie și substanțele de contrast. Asta nu înseamnă că trebuie să eviți toate medicamentele. Este vorba de faptul că, în bolile de rinichi, fiecare medicament trebuie discutat cu medicul sau cu farmacistul.

Tensiunea este deosebit de importantă aici, pentru că hipertensiunea atât afectează rinichii, cât este uneori și consecința bolii lor. Mai multe despre acest subiect găsești în articolul despre hipertensiunea arterială.

Ce investigații arată starea rinichilor?

Investigațiile de bază ale rinichilor sunt examenul sumar de urină și determinarea creatininei în sânge, cu calcularea ratei de filtrare glomerulară (eGFR). Nu necesită trimitere la specialist, iar medicul de familie le poate recomanda ca prevenție.

Investigația	Ce arată
Examen sumar de urină	prezența proteinelor, a sângelui, a glucozei, a leucocitelor și a bacteriilor, precum și evaluarea sedimentului urinar
Creatinina în sânge și eGFR	capacitatea generală a rinichilor de a filtra sângele; eGFR este o valoare calculată pe baza creatininei, a vârstei și a sexului
Raportul albumină/creatinină în urină	depistarea precoce a pierderii de proteine (albuminurie), care este uneori primul semn al afectării rinichilor, în special în diabet
Uree, electroliți (sodiu, potasiu), hemoleucogramă	tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic și anemie
Ecografia rinichilor și a căilor urinare	mărimea și forma rinichilor, chisturi, calculi, stază urinară
Investigații suplimentare	tomografie, urografie, scintigrafie sau biopsie renală în situații selectate

Valorile normale depind de laborator, de vârstă și de sex, de aceea rezultatul trebuie interpretat întotdeauna în contextul pacientului respectiv. Pentru diagnosticul bolii cronice de rinichi este necesară de obicei repetarea rezultatelor anormale după cel puțin trei luni. O singură valoare crescută, de exemplu după efort, deshidratare sau infecție, nu decide existența bolii.

Cum te pregătești pentru analiza urinei?

Urina pentru examenul sumar se colectează din jetul mijlociu, într-un recipient steril, de preferat cea de dimineață. Înainte de recoltare merită să speli zona uretrei, iar femeile aflate în timpul menstruației trebuie să informeze medicul despre aceasta sau să evite să dea proba. Un efort fizic intens în ziua precedentă poate modifica rezultatul.

Cum îți îngrijești rinichii?

Rinichii sănătoși sunt protejați în primul rând prin controlul bolilor care îi afectează și printr-un stil de viață sănătos. Nu există plante sau „cure de detoxifiere" dovedite ca metodă de tratare a rinichilor bolnavi, iar unele preparate din plante pot chiar dăuna. Merită să aplici regulile verificate:

• controlează tensiunea arterială și, dacă ai diabet, nivelul glucozei;
• bea apă regulat, adaptând cantitatea la sete, la vreme și la efort; persoanele cu boli de rinichi sau de inimă trebuie să discute cu medicul ce cantitate de lichide li se potrivește;
• limitează sarea, pentru că excesul ei crește tensiunea și solicită rinichii;
• evită folosirea frecventă și îndelungată a analgezicelor din grupa AINS fără consult;
• nu fuma și limitează alcoolul;
• menține o greutate corporală normală și fii activ fizic;
• nu minimaliza infecțiile urinare și tratează-le până la capăt;
• înainte de a folosi suplimente, produse proteice și preparate din plante, discută cu medicul, mai ales dacă ai deja o boală de rinichi.

În boala cronică de rinichi diagnosticată, dieta este uneori modificată individual: se limitează sodiul, iar în stadiile avansate și potasiul, fosforul sau cantitatea de proteine. Asemenea schimbări trebuie recomandate de medic sau de dietetician, pentru că restricțiile nepotrivite pot dăuna. Informații despre electroliți găsești în articolul despre macroelemente.

Cum stau lucrurile cu rinichii la bărbați și la femei în situații speciale?

La bărbații de peste 50 de ani, îngreunarea scurgerii urinei poate proveni nu de la rinichi, ci de la prostată. O prostată mărită (hiperplazia de prostată) sau îngustarea uretrei (stenoza de uretră) pot provoca retenție de urină și, în cazuri extreme, pot afecta rinichii. În sarcină, infecțiile urinare sunt mai frecvente, inclusiv cele fără simptome, de aceea urina se examinează la vizitele de control.

La copii, infecțiile aparatului urinar evoluează adesea cu febră fără alte simptome evidente, iar netratate pot lăsa cicatrici în rinichi. Un sugar sau un copil mic cu febră fără o cauză evidentă trebuie întotdeauna examinat.

Când cauți urgent ajutor?

Unele simptome necesită o intervenție rapidă, uneori imediată. Cheamă ambulanța sau mergi la unitatea de primiri urgențe a unui spital dacă:

• a apărut o durere foarte puternică, bruscă, în flanc, care nu poate fi suportată, mai ales cu vărsături;
• durerea din flanc este însoțită de febră și frisoane;
• nu ai urinat de multe ore deși simți nevoia sau urinezi evident mai puțin decât de obicei și ai semne de deshidratare;
• au apărut edeme bruște, tot mai mari, sau dificultăți de respirație;
• apar confuzie, somnolență puternică, convulsii sau bătăi ale inimii foarte lente ori neregulate;
• vezi mult sânge în urină sau cheaguri.

La medicul de familie merită să te prezinți programat atunci când apar edeme neexplicate, urină spumoasă sau modificată, urinare nocturnă persistentă, tensiune mare, oboseală persistentă sau un rezultat anormal la analiza urinei ori a creatininei. Dacă faci parte dintr-o grupă de risc, este bine să faci investigații de control cel puțin o dată pe an.

În boala de rinichi merită să-i pui medicului câteva întrebări: care este cauza modificărilor, care este gradul actual de afectare, cât de des trebuie făcute investigațiile de control, ce medicamente să eviți, dacă trebuie schimbată dieta și când să te prezinți la nefrolog. Astfel participi mai ușor la tratament și poți încetini progresia bolii.