Cistita la femei: simptome, tratament și recidive

Cistita (inflamația vezicii urinare) este cea mai frecventă formă de infecție a căilor urinare inferioare: bacteriile, de obicei provenite din intestin (în primul rând Escherichia coli), ajung prin uretră în vezică și provoacă inflamație. Afectează majoritatea femeilor cel puțin o dată în viață. Este neplăcută, dar, în forma necomplicată, răspunde de obicei bine la tratament.

Cel mai important este să deosebești infecția limitată la vezică de vaginită și de infecția care a ajuns la rinichi. Mai jos descriem simptomele, investigațiile, tratamentul, ce ajută cu adevărat acasă, modurile de a preveni recidivele și situațiile speciale: sarcina, menopauza și diabetul.

Care sunt simptomele cistitei?

Simptomele tipice sunt arsura sau durerea la urinare, nevoia frecventă de a urina și eliminarea unor cantități mici de urină. La acestea se adaugă presiunea deasupra osului pubian și uneori urina tulbure sau cu sânge. De obicei nu apare febră.

• arsură, durere sau înțepături la urinare;
• nevoie frecventă de a urina, adesea cu eliminarea unor cantități mici;
• senzația de golire incompletă a vezicii;
• durere sau presiune deasupra osului pubian;
• urină tulbure, mai închisă la culoare sau cu miros neplăcut, uneori cu sânge;
• nevoia de a te trezi noaptea pentru a urina.

La unele femei simptomele trec fără tratament, dar la altele se agravează, iar infecția poate urca spre rinichi, de aceea nu merită să aștepți prea mult.

Cum deosebești cistita de vaginită și de infecția renală?

În cistită predomină arsura la urinare și nevoia frecventă de a urina, fără secreții vaginale. În vaginită, simptomele principale sunt modificarea secreției, mâncărimea și mirosul, iar arsura apare când urina irită vulva deja iritată. Infecția renală dă febră, frisoane și durere în zona lombară.

Este posibil să existe mai multe probleme în același timp, de aceea, dacă ai secreții, mâncărime sau miros, vezi vaginita – simptome și tratament. Tabelul de mai jos te ajută să te orientezi, dar nu înlocuiește examenul medical.

Simptom	Ce poate însemna	Ce să faci
Arsură la urinare, nevoie frecventă de a urina, fără febră	Cistită	Examen de urină, contact cu medicul în una-două zile
Arsură la urinare plus secreții, mâncărime, miros	Vaginită sau infecție cu transmitere sexuală	Examen ginecologic și examinarea secreției
Febră, frisoane, durere în flanc sau în zona lombară, greață	Infecție renală (pielonefrită)	Consult urgent în aceeași zi, uneori spital
Sânge în urină fără durere	Litiază, boli ale rinichilor și ale căilor urinare, mai rar cancer	Întotdeauna investigații la medic
Durere și nevoie imperioasă de a urina timp de luni, iar urina este sterilă	Cistită interstițială sau alte sindroame dureroase cronice	Consult urologic sau ginecologic
Nevoie imperioasă intensă fără durere, eventual scăpări de urină	Vezică hiperactivă	Consult – vezi incontinența urinară
Simptome după un partener nou sau cu secreție din uretră	Chlamydia, gonoree și alte infecții cu transmitere sexuală	Teste pentru infecții, tratarea partenerului

De ce se îmbolnăvesc femeile mai des?

Cauza principală este anatomică: uretra la femei este scurtă, iar orificiul ei se află aproape de anus și de vagin, așa că bacteriile au un drum scurt până la vezică. Infecțiile sunt favorizate și de:

• actul sexual, care poate introduce bacterii în zona uretrei;
• folosirea spermicidelor și a diafragmei – vezi metodele de contracepție;
• scăderea estrogenilor după menopauză, care modifică flora vaginală și mucoasa uretrei;
• sarcina, diabetul, imunitatea scăzută;
• retenția de urină, de ex. în tulburările de golire a vezicii sau în litiază;
• „reținerea" îndelungată a urinei și urinarea rară;
• constipația, care poate îngreuna golirea vezicii – vezi constipația.

Ce investigații se fac în cistită?

Baza este examenul sumar de urină, în care se văd, între altele, leucocitele și uneori bacteriile, hematiile și proteinele. Urocultura indică bacteria și permite verificarea medicamentelor care acționează asupra ei (antibiograma). Testul rapid cu bandeletă din farmacie are o valoare limitată, deoarece poate da rezultate fals pozitive și fals negative.

Cum se recoltează urina pentru analiză?

Spală cu apă zona uretrei, depărtează labiile, elimină prima porție de urină în toaletă, iar jetul de la mijloc colectează-l într-un recipient steril de la farmacie. Urina trebuie să ajungă la laborator cât mai repede. Recoltarea pentru urocultură înainte de începerea antibioticului crește șansa unui rezultat fiabil.

Când este urocultura deosebit de importantă?

Urocultura se recomandă în caz de recidive, în sarcină, când nu apare ameliorare după tratament, când se suspectează complicații și la bărbați și copii. La o femeie adultă sănătoasă, cu simptome tipice, medicul poate stabili diagnosticul de cistită doar pe baza descrierii acuzelor, inclusiv în cadrul unei consultații la distanță.

Bacteriile din urină fără simptome la o femeie sănătoasă care nu este însărcinată de obicei nu necesită tratament. În caz de recidive, medicul poate recomanda o ecografie a aparatului urinar pentru a exclude litiaza, retenția de urină și malformațiile.

Cum se tratează cistita și de ce antibioticul îl alege medicul?

În cistita necomplicată la o femeie adultă, care nu este însărcinată, se folosește cel mai des o cură scurtă de antibiotic sau de chimioterapic prescrisă de medic. Alegerea medicamentului depinde de rezistența locală a bacteriilor, de infecțiile și medicamentele anterioare, de alergii, de bolile asociate și de sarcină. Doza o stabilește medicul.

Rezistența bacteriilor înseamnă că un medicament care odinioară funcționa nu mai este eficient. Este favorizată de folosirea excesivă și necorespunzătoare a antibioticelor: cure prea scurte, resturi din trusa de medicamente de acasă, tratament „pentru orice eventualitate". Unele antibiotice puternice trebuie rezervate infecțiilor mai dificile, de aceea medicul nu alege întotdeauna pe cele despre care ai auzit.

Simptomele încep de obicei să se atenueze în 1–2 zile de la începerea tratamentului potrivit. Dacă nu apare ameliorare, este nevoie de urocultură și de verificarea dacă bacteria este sensibilă la medicament sau dacă cauza nu se află în altă parte. Medicamentul trebuie luat conform recomandării, nu până la prima ameliorare.

Cât durează cistita și care sunt complicațiile?

După începerea tratamentului potrivit, simptomele dispar de obicei în câteva zile. Vindecarea completă este tipică, dar la unele femei infecția revine în lunile următoare. Înainte de sfârșitul curei simptomele pot fi deja slabe, iar asta nu înseamnă că bacteriile au dispărut, de aceea medicamentul se ia până la sfârșitul perioadei recomandate.

Cea mai importantă complicație este infecția ascendentă a rinichilor. Apare când infecția nu este tratată sau când bacteria este rezistentă la medicament. În cistita tratată corect la o femeie sănătoasă, afectarea permanentă a rinichilor este rară. O urocultură de control după tratament de obicei nu este necesară dacă simptomele au dispărut – în afară de cazul în care medicul recomandă altfel, de ex. în sarcină.

Ce poți face singură și ce ajută cu adevărat?

Remediile casnice ameliorează disconfortul, dar nu tratează infecția bacteriană. Rolul lor este alinarea, nu înlocuirea antibioticului când acesta este necesar.

• Bea suficiente lichide și nu reține urina. Nu există dovezi că cantități foarte mari de lichide scurtează boala, dar urinarea frecventă ajută la spălarea căilor urinare.
• Pentru durere poți folosi analgezice și antiinflamatoare fără prescripție, dacă nu ai contraindicații (boli de rinichi, ulcer, sarcină).
• Căldura aplicată pe partea de jos a abdomenului aduce adesea alinare.
• Evită produsele iritante pentru igiena intimă; sunt suficiente apa sau un preparat blând, fără parfum.
• Limitează cafeaua, alcoolul și mâncărurile picante dacă îți accentuează nevoia imperioasă și arsura.

Preparatele pe bază de plante pentru căile urinare pot fi un adaos, dar nu înlocuiesc tratamentul și au contraindicații în sarcină și în bolile de rinichi – vezi plantele medicinale – siguranță.

Mituri: picioarele reci, șederea pe rece și merișoarele

Răcirea. Picioarele reci, costumul de baie ud sau șederea pe o suprafață rece nu provoacă infecția în sine, deoarece cauza sunt bacteriile. Dovezile că simpla răcire crește riscul sunt slabe. Este totuși rezonabil să nu stai mult în costum de baie ud, pentru că umezeala favorizează iritațiile zonei uretrei.

Merișoarele. Este cel mai popular remediu „casnic" pentru cistită, dar dovezile sunt neconcludente. Unele analize sugerează o mică scădere a numărului de recidive la anumite grupuri de femei, altele nu arată un beneficiu clar, iar calitatea preparatelor variază foarte mult. Nu există dovezi convingătoare că merișoarele vindecă o infecție în curs. Dacă iei anticoagulante sau ești însărcinată, întreabă medicul înainte de a lua regulat concentrate.

Alte suplimente. Dovezile privind alte preparate promovate „pentru vezică", de ex. D-manoza, sunt limitate și nu permit recomandarea lor cu convingere.

Ce este cistita recurentă?

Despre infecții recurente se vorbește de obicei când apar cel puțin de două ori în șase luni sau de mai multe ori pe an. Atunci merită să faci investigații: urocultură, ecografie a aparatului urinar și, dacă este nevoie, alte teste, pentru a exclude litiaza, malformațiile sau retenția de urină.

Se întâmplă ca recidiva să fie aceeași bacterie care nu a fost eliminată sau o infecție nouă. Distingerea lor ajută la alegerea strategiei, de aceea urocultura înainte de tratament are sens.

Cistita după actul sexual

La unele femei infecțiile apar după actul sexual. Ajută: urinarea după act, evitarea spermicidelor și a diafragmei și folosirea unui lubrifiant dacă există uscăciune vaginală. Dovezile privind eficacitatea simplei urinări după act sunt limitate, dar recomandarea este sigură și simplă.

Când nu este suficient, medicul poate propune o doză unică de medicament luată după act. Este o metodă care se aplică sub control, pe baza unor indicații stricte, pentru că abuzul de antibiotice favorizează rezistența.

Cum previi recidivele? Ce spun dovezile

• Hidratarea și golirea vezicii: rezonabile și sigure, deși dovezile solide privesc mai ales creșterea cantității de lichide la femeile care beau puțin.
• Igiena: ștergerea dinspre față spre spate, evitarea irigațiilor și a lichidelor intime puternice.
• Estrogenii intravaginali după menopauză: au dovezi bune în reducerea numărului de recidive, decide medicul.
• Metenamina: unele medicamente care împiedică dezvoltarea bacteriilor în urină fără un antibiotic clasic pot fi luate în considerare de medic.
• Preparatele imunostimulatoare (de ex. din lizate bacteriene): dovezile sunt limitate, se iau după consultație.
• Profilaxia cu antibiotice: poate fi eficientă, dar dă reacții adverse și rezistență, așa că se aplică după excluderea altor cauze și pentru o perioadă stabilită.
• Merișoarele și probioticele: dovezi neconcludente – poți încerca, dar fără certitudinea că vor funcționa.

Merită să ai grijă și de un tranzit intestinal normal, de echilibrarea diabetului și de tratarea tulburărilor planșeului pelvin.

Cistita după menopauză

După menopauză, lipsa de estrogeni modifică flora vaginală, iar mucoasa uretrei se subțiază, ceea ce crește predispoziția la infecții. Adesea apar și uscăciune vaginală, durere în timpul actului sexual și nevoie imperioasă de a urina. Ajută tratamentul local cu estrogeni, pe care medicul îl alege individual. Este important și să se verifice dacă în vezică nu rămâne urină – vezi menopauza: simptome și tratament.

Sângele în urină la o femeie după menopauză, chiar dacă este legat de inflamație, necesită investigații mai atente, nu doar tratament cu antibiotic.

Cistita în sarcină

În sarcină, bacteriile pot fi prezente în urină fără niciun simptom (bacteriurie asimptomatică) și cresc riscul de infecție renală și de complicații ale sarcinii, de aceea în supravegherea prenatală se recomandă de rutină examenul de urină – vezi analizele în sarcină. Spre deosebire de femeile care nu sunt însărcinate, aceste bacterii se tratează de obicei chiar dacă nu doare nimic.

Orice arsură la urinare la o gravidă trebuie anunțată medicului sau moașei. Tratamentul îl alege medicul dintre medicamentele considerate sigure în sarcină. Nu folosi pe cont propriu plante sau medicamente fără prescripție – vezi medicamentele în sarcină.

Cistita în diabet

În diabet, infecțiile urinare sunt mai frecvente și pot avea o evoluție mai severă, mai ales când glicemia este mare. Glucoza din urină creează condiții bune pentru bacterii, iar lezarea nervilor poate îngreuna golirea vezicii. Unele medicamente folosite în diabet cresc riscul de infecții urogenitale, lucru despre care merită să vorbești cu diabetologul. Anunță simptomele mai devreme decât persoanele sănătoase.

Cistita la bărbați și la copii

La bărbați, infecțiile urinare sunt mai rare și necesită întotdeauna investigarea cauzei, de ex. hipertrofia sau inflamația prostatei – vezi prostatita. La copii simptomele pot fi nespecifice (febră, irascibilitate, lipsa poftei de mâncare), iar infecția necesită întotdeauna evaluare medicală.

Cum te pregătești pentru consult?

O discuție bine pregătită grăbește un tratament potrivit. Notează când au început simptomele și dacă sunt însoțite de secreții, febră sau dureri de spate. Numără de câte ori ai avut infecții în ultimul an, ce medicamente ai primit atunci și dacă au funcționat.

• spune dacă ai alergii la medicamente, dacă ești sau poți fi însărcinată, dacă ai boli de rinichi sau diabet;
• enumeră medicamentele pe care le iei, inclusiv cele hormonale și anticoagulante;
• întreabă dacă este nevoie de urocultură și când te poți aștepta la ameliorare;
• întreabă după cât timp fără ameliorare trebuie să revii.

Când să mergi de urgență la medic?

Contactează medicul în aceeași zi sau mergi la camera de gardă dacă apar:

• febră, frisoane sau stare generală proastă;
• durere în zona lombară, mai ales pe o singură parte – poate indica o infecție a rinichilor (pielonefrită);
• greață, vărsături, imposibilitatea de a lua medicamente și lichide;
• sânge vizibil în urină sau lipsa ameliorării după 2–3 zile de tratament;
• simptome în sarcină, la un bărbat sau la un copil, în diabet, în boli de rinichi sau cu imunitate scăzută;
• imposibilitatea de a urina.

Infecțiile renale sau simptomele în sarcină necesită tratament rapid și uneori internare. Mai multe despre bolile de rinichi: simptomele bolilor de rinichi.