Tusea – remedii casnice care funcționează și când mergi la medic

Tusea este un reflex de apărare prin care căile respiratorii se descarcă de secreții, praf și substanțe iritante. În sine nu este o boală, ci un simptom, iar cauza ei cea mai frecventă este o infecție virală, după care tusea poate dura mai mult decât guturaiul sau febra. De obicei trece fără tratament, dar merită să știi ce remedii casnice ajută cu adevărat în caz de tuse și ce doar amână conduita corectă.

Principiile generale de a face față unei infecții (odihnă, lichide, febră, durere în gât) le-am descris în articolul despre remediile casnice pentru răceală. Aici ne concentrăm exclusiv pe tuse: cum o recunoști, de ce poate apărea, cum o aliniezi și când nu trebuie ignorată.

Tusea uscată și tusea umedă – prin ce se deosebesc?

Tusea uscată este epuizantă și iritantă, fără eliminarea secrețiilor, iar tusea umedă (productivă) este însoțită de expectorație. Diferența contează, pentru că tusea umedă este modul în care se curăță bronhiile și de obicei nu ar trebui suprimată, în timp ce tusea uscată, persistentă, poate fi alinată.

Tusea uscată apare la începutul infecției, în iritația laringelui, în alergie, în astm, dar și ca efect advers al unor medicamente. Se accentuează adesea noaptea și după ce te culci. Tusea umedă însoțește de obicei evoluția ulterioară a infecției, bronșita sau pneumonia. Culoarea sputei eliminate, chiar gălbuie sau verzuie, nu indică în sine o infecție bacteriană.

Se mai deosebesc tusea lătrătoare (în laringită, mai ales la copii), tusea în accese cu inspir „scârțâit” (tipică pentru tusea convulsivă) și tusea de noapte, asociată cu astmul, refluxul sau scurgerea secrețiilor din nas.

Cât durează tusea? Acută, subacută și cronică

Se consideră că tusea acută durează până la trei săptămâni, cea subacută între trei și opt, iar cea cronică mai mult de opt săptămâni. După o infecție obișnuită a căilor respiratorii superioare, tusea se prelungește adesea două–trei săptămâni, pentru că bronhiile iritate se vindecă lent. Acest lucru în sine nu este un motiv de îngrijorare dacă starea se ameliorează treptat.

Tusea care nu trece după aproximativ trei săptămâni necesită evaluare medicală, iar cea cronică necesită întotdeauna investigații. În acest timp este important să stabilești dacă tusea apare noaptea, la efort, sezonier sau dacă a început după începerea unui medicament nou.

Durată	Denumire	Cauze tipice
până la 3 săptămâni	tuse acută	infecții virale, gripă, bronșită, tuse convulsivă
3–8 săptămâni	tuse subacută	tuse postinfecțioasă, tuse convulsivă, agravarea astmului sau a alergiei
peste 8 săptămâni	tuse cronică	astm, scurgerea secrețiilor din nas, reflux, medicamente, fumat, boli pulmonare și cardiace

Care sunt cele mai frecvente cauze ale tusei?

Cea mai frecventă cauză a tusei acute sunt infecțiile virale ale căilor respiratorii, iar a celei cronice astmul, scurgerea secrețiilor pe peretele posterior al gâtului și refluxul gastroesofagian. La fumători se adaugă bronșita cronică. Merită totuși să iei în calcul mai multe posibilități, pentru că tratamentul depinde de cauză.

• Infecțiile virale – răceala, gripa, bronșita; de departe cea mai frecventă cauză a tusei acute. Aceste boli le descriem în articolul despre gripă.
• Pneumonia și alte infecții bacteriene, inclusiv tusea convulsivă, care la adulți este adesea confundată mult timp cu o răceală.
• Alergia și astmul – tuse recurentă, nocturnă sau declanșată de efort, de aerul rece ori de contactul cu un alergen. Vezi simptomele astmului și simptomele alergiei.
• Scurgerea secrețiilor pe peretele posterior al gâtului în rinita și sinuzita cronică.
• Refluxul gastroesofagian – tuse uscată, adesea după masă sau noaptea, poate apărea și fără arsuri.
• Medicamentele – în special cele din grupa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (folosite în hipertensiune), care la unele persoane provoacă o tuse uscată persistentă. Dacă tusea a apărut după începerea unui astfel de medicament, spune-i medicului; nu opri medicamentul pe cont propriu.
• Fumatul și BPOC, precum și alte boli pulmonare și cardiace, de exemplu insuficiența cardiacă, cu dificultăți de respirație și tuse care se accentuează în poziție culcată.
• Mai rar: tuberculoza (simptomele tuberculozei) și cancerul pulmonar.

Ce ajută cu adevărat în tuse, acasă?

În tuse ajută în primul rând consumul de lichide, aerul umed și aerisit, mierea (la persoanele de peste un an) și evitarea factorilor iritanți, precum fumul. Sunt metode care ameliorează simptomele, nu tratează cauza, dar la majoritatea bolnavilor cu o infecție acest lucru este pe deplin suficient.

• Consumul de lichide. O bună hidratare ajută la subțierea secrețiilor și hidratează gâtul. Sunt suficiente apa, ceaiul sau o infuzie din plante, nu există o băutură magică.
• Mierea. În studii mici, în special la copii, o linguriță de miere înainte de culcare a ameliorat ușor tusea de noapte. Se poate adăuga în ceai cald (nu fierbinte) sau se poate da singură. Nu se dă miere copiilor sub vârsta de 12 luni, deoarece există riscul de botulism infantil. Persoanele cu diabet trebuie să țină minte că este zahăr.
• Aer umed și aerisit. Aerul uscat accentuează iritația. Ajută aerisirea și, dacă este curățat, umidificatorul; umiditatea nu trebuie însă să fie prea mare, pentru că favorizează mucegaiul.
• Poziție ridicată noaptea. Așezarea capului mai sus limitează scurgerea secrețiilor și tusea din reflux.
• Pastilele de supt cresc secreția de salivă și alină zgârieturile din gât; nu sunt pentru copiii mici, care se pot îneca.
• Evitarea iritanților: fumul de tutun, mirosurile puternice și praful.
• Obiceiuri: înghițituri mici de apă în loc de tușit continuu, care iritează la rândul lui gâtul.

Siropurile casnice tradiționale, de exemplu din ceapă sau din usturoi, nu au dovezi bune de eficiență; de obicei nu fac rău, dar nici nu tratează. Infuzia de ghimbir poate încălzi plăcut și alina gâtul, ceea ce nu înseamnă însă că acționează asupra cauzei tusei. Pentru ameliorarea zgârieturii din gât se folosește și gargara cu infuzie de salvie; înainte de utilizare, citește contraindicațiile descrise în articolul despre ea.

Ajută inhalațiile în tuse?

Inhalațiile cu ser fiziologic, cu nebulizatorul sau cu inhalatorul, pot hidrata căile respiratorii și aduce alinare, mai ales în tusea uscată și în nasul înfundat. Nu există însă dovezi că scurtează infecția. Se recomandă inhalatoarele gata făcute și soluțiile saline, nu apa fierbinte din oală: riscul de arsuri, în special la copii, depășește beneficiul. Medicamentele inhalatorii, de exemplu în astm, se folosesc exclusiv conform recomandării medicului.

Ce să nu faci în caz de tuse?

• Antibiotice în infecția virală. Nu acționează asupra virusurilor, dar dau reacții adverse și favorizează rezistența bacteriilor. Medicul le prescrie doar la suspiciunea unei infecții bacteriene.
• Ventuzele. Nu există dovezi că tratează tusea sau bronșita, dar pot arde pielea sau lăsa vânătăi.
• Alcoolul și „încălzirea din interior”. Nu tratează, deshidratează și solicită organismul.
• Uleiurile de eucalipt, mentol și camfor aplicate pe piele sau în inhalații la copiii mici pot provoca bronhospasm.
• Aburul fierbinte din oală. Riscul de arsuri depășește un beneficiu nedovedit.
• Fumatul. Țigările întrețin tusea, iar după renunțarea la fumat tusea fumătorului slăbește adesea treptat.
• „Așteptarea” prea îndelungată a unei tuse persistente care durează săptămâni.

Ce medicamente pentru tuse se găsesc fără prescripție?

Se pot împărți în mai multe grupe. Medicamentele care inhibă reflexul de tuse (antitusivele) au sens doar în tusea uscată și epuizantă, de exemplu cea de noapte, care împiedică somnul. Medicamentele expectorante și mucolitice trebuie să ușureze expectorația în tusea umedă; eficiența lor este limitată, iar dovezile slabe. Preparatele din plante (de exemplu din iederă, cimbru, pătlagină) sunt uneori folosite, dar dovezile sunt modeste.

Nu se combină medicamentele care inhibă tusea cu cele expectorante, pentru că acționează opus: unele suprimă reflexul, celelalte trebuie să ușureze expectorația. Alegerea medicamentului merită discutată cu farmacistul sau cu medicul, în special în sarcină, în bolile cronice și când iei alte medicamente. În tusea însoțită de dificultăți de respirație, de respirație șuierătoare sau de astm nu te tratezi pe cont propriu. Când tusea are drept cauză astmul, refluxul sau un medicament, ajută tratarea cauzei, nu siropul.

Tusea postinfecțioasă – ce este?

Tusea postinfecțioasă este o tuse uscată care persistă după vindecarea infecției, de obicei între trei și opt săptămâni. Se datorează iritației și hipersensibilității căilor respiratorii după inflamație. De obicei slăbește de la sine, iar ajută hidratarea, evitarea fumului și a mirosurilor iritante, precum și răbdarea. Dacă tusea se accentuează, apar dificultăți de respirație sau febră ori dacă durează mai mult de opt săptămâni, trebuie căutată altă cauză, de exemplu astmul sau refluxul.

Tusea la copii

Copiii mici tușesc des, chiar de zece–douăzeci de ori pe an în timpul infecțiilor, și de obicei nu este un motiv de îngrijorare. Baza sunt lichidele, umidificarea aerului, desfundarea nasului cu ser fiziologic și mierea la copiii de peste un an. Medicamentele pentru tuse nu se dau copiilor mici fără recomandarea medicului.

O evaluare urgentă necesită tusea lătrătoare cu răgușeală și zgomot la inspir (poate fi laringită), tusea în accese cu inspir „scârțâit”, tusea după un episod de înecare (posibil corp străin în căile respiratorii), precum și orice tuse la un sugar cu dificultăți de respirație sau cu refuzul alimentației. Tusea nocturnă, recurentă, la un copil poate indica astm sau alergie. Tusea convulsivă poate fi în mare măsură prevenită prin vaccinare; informații generale despre schema de vaccinare găsești în articolul despre vaccinările copiilor.

Tusea în sarcină și la vârstnici

În sarcină, tusea provine cel mai adesea dintr-o infecție, din alergie sau din reflux, care în această perioadă este mai frecvent. Remediile casnice, precum consumul de lichide, aerisirea și mierea, sunt sigure pentru majoritatea femeilor, dar medicamentele și preparatele din plante merită discutate cu medicul sau cu farmacistul. La vârstnici tusea este mai des un simptom al bolilor de inimă și de plămâni, așa că o tuse de lungă durată sau care se accentuează trebuie investigată mai repede. În tusea însoțită de dificultăți de respirație și de edeme la picioare este posibilă insuficiența cardiacă, iar aceasta necesită o vizită urgentă.

Ce investigații se fac în tusea cronică?

Medicul începe cu istoricul: când se accentuează tusea, dacă este uscată sau umedă, dacă fumezi, ce medicamente iei, dacă ai simptome de reflux sau de guturai. Apoi ascultă plămânii și de obicei recomandă o radiografie toracică și o spirometrie. În funcție de suspiciune, pot urma investigații pentru alergie, examenul sputei, tomografia computerizată pulmonară sau investigații pentru tuberculoză. Uneori, după excluderea altor cauze, se încearcă tratarea celei mai probabile cauze, de exemplu astmul sau refluxul, și se evaluează răspunsul.

Când mergi la medic cu tusea?

Mergi la medic dacă:

• tusea durează mai mult de aproximativ trei săptămâni sau revine de mai multe ori,
• starea s-a ameliorat, apoi s-a agravat brusc, a apărut febră mare,
• elimini o expectorație purulentă, abundentă sau secreția are un miros neplăcut,
• slăbești fără motiv, ai transpirații nocturne sau slăbiciune,
• ești fumătoare, iar tusea și-a schimbat caracterul sau durează de mult,
• tusea a apărut după începerea unui medicament nou,
• ai o boală de inimă sau de plămâni, ești însărcinată sau ai imunitatea scăzută.

Cheamă imediat ajutor (112) dacă tusea este însoțită de dificultăți de respirație sau de învinețirea buzelor, durere puternică în piept, expectorație cu sânge în cantitate mai mare, înec brusc cu imposibilitatea de a respira sau confuzie. Chiar și un amestec mic de sânge în spută necesită investigații urgente, deși de cele mai multe ori provine din iritația căilor respiratorii.