Scleroza multiplă – primele simptome, diagnostic, tratament

Scleroza multiplă (SM, lat. sclerosis multiplex) este o boală cronică a sistemului nervos central, adică a creierului, măduvei spinării și nervilor optici, în care sistemul imunitar atacă din greșeală teaca de mielină a fibrelor nervoase. Primele simptome ale sclerozei multiple sunt, cel mai des, tulburările de vedere la un ochi, amorțeala sau furnicăturile la nivelul membrelor, slăbiciunea musculară și tulburările de echilibru.

Boala debutează de obicei între 20 și 40 de ani și afectează mai des femeile. SM nu se vindecă, dar progresele tratamentului fac ca multe persoane să poată duce o viață activă timp de mulți ani. Cu cât diagnosticul este stabilit și tratamentul început mai devreme, cu atât este mai mare șansa de a încetini boala.

Ce se întâmplă în organism în SM?

Fibrele nervoase din creier și din măduva spinării sunt înconjurate de o teacă de mielină, care funcționează ca izolația unui cablu și accelerează transmiterea impulsurilor. În SM, sistemul imunitar deteriorează această teacă, iar uneori chiar și fibra nervoasă. În locurile afectate apar focare inflamatorii și cicatrici (de aici și numele „scleroză” – literalmente focare întărite, cicatrizate, „multiple”, adică răspândite în mai multe locuri).

Fibrele afectate conduc semnalele mai încet sau deloc. Aceasta explică de ce simptomele depind atât de mult de localizarea focarului: o inflamație a nervului optic provoacă tulburări de vedere, în măduva spinării – amorțeală și slăbiciune a picioarelor, iar în trunchiul cerebral – amețeli și vedere dublă. Esențial este că procesul se desfășoară în locuri diferite și în momente diferite.

Care sunt primele simptome ale sclerozei multiple?

Primele simptome ale SM depind de locul focarului inflamator, așa că la fiecare bolnav arată puțin diferit. Cele mai frecvente semnale de început sunt tulburările de vedere, amorțeala sau furnicăturile, slăbiciunea, amețelile și tulburările de echilibru, precum și oboseala intensă.

• Tulburări de vedere – vedere încețoșată sau scăzută la un ochi, adesea cu durere la mișcarea globului ocular (nevrită optică), culori „șterse”, mai rar vedere dublă.
• Tulburări de sensibilitate – amorțeală, furnicături, senzație de „furnici care aleargă pe piele” sau de arsură la nivelul membrelor, trunchiului sau feței; uneori apare senzația de „cordon” în jurul trunchiului.
• Slăbiciune musculară – un picior sau un braț „greu”, împiedicare, scăparea obiectelor din mână.
• Amețeli, tulburări de echilibru și lipsă de coordonare a mișcărilor.
• Oboseală cronică, disproporționată față de efort și adesea accentuată de căldură.
• Simptome urinare – nevoie bruscă și urgentă de a urina, dificultăți la golirea vezicii urinare.
• Senzația de curent electric care parcurge spatele sau membrele la aplecarea capului (semnul Lhermitte).

Odată cu trecerea anilor pot apărea rigiditate musculară (spasticitate), tulburări de vorbire și de înghițire, probleme de memorie și de concentrare, durere și dispoziție scăzută. Nu toți bolnavii au toate aceste simptome, iar mulți dintre ei au timp îndelungat doar câteva dintre ele.

Este sigur SM? Cu ce se poate confunda

Amorțeala, furnicăturile sau amețelile sunt tulburări foarte frecvente și, în marea majoritate a cazurilor, au cu totul alte cauze. Furnicăturile trecătoare la nivelul mâinilor după o noapte nedormită, compresia unui nerv la încheietura mâinii, suprasolicitarea coloanei vertebrale, migrena sau stresul nu înseamnă scleroză multiplă.

Simptome asemănătoare celor din SM pot fi provocate de:

• deficitul de vitamina B12 (vezi vitaminele din grupul B);
• bolile tiroidei (simptomele tiroidei);
• bolile coloanei vertebrale care comprimă nervii (durerile de coloană, sciatica);
• migrena cu aură, amețelile de origine vestibulară;
• alte boli inflamatorii ale sistemului nervos, infecții (de exemplu boala Lyme), boli vasculare ale creierului;
• tulburările anxioase și depresia, care provoacă și ele oboseală și senzații ciudate în corp.

De aceea, diagnosticul necesită investigații și evaluarea unui medic neurolog, nu concluzii trase singur dintr-o listă de simptome.

De ce simptomele dispar și apoi revin?

În cea mai frecventă formă a bolii, adică SM recurent-remitent, simptomele se accentuează timp de câteva zile (puseu), apoi dispar treptat, complet sau parțial (remisiune). Se numește puseu apariția unor simptome neurologice noi sau accentuarea celor existente, care durează cel puțin aproximativ 24 de ore și nu sunt legate de febră sau de o infecție. Din cauza caracterului trecător al tulburărilor, mulți bolnavi le minimalizează și amână vizita la medic, ceea ce întârzie diagnosticul.

Faptul că simptomele au dispărut nu înseamnă că procesul bolii s-a oprit. În focare pot continua să apară modificări vizibile la rezonanță magnetică, chiar și atunci când bolnavul se simte bine.

Formele sclerozei multiple

Forma	Evoluție
Primul episod (sindrom clinic izolat)	o singură apariție a simptomelor neurologice; o parte dintre persoane dezvoltă ulterior SM, altele nu
Recurent-remitentă	pusee separate de perioade de ameliorare sau de stabilizare; cea mai frecventă formă la debutul bolii
Secundar progresivă	după ani de pusee, boala începe să se agraveze lent și între pusee
Primar progresivă	agravare treptată a simptomelor de la început, de obicei fără pusee evidente

Această clasificare ajută la alegerea tratamentului și la evaluarea prognosticului. Activitatea bolii se evaluează și pe baza rezultatelor rezonanței magnetice, nu doar a simptomelor.

Ce provoacă SM și cine este mai expus?

Cauza exactă a SM nu este cunoscută. Se consideră că boala apare printr-o combinație de predispoziție genetică și factori de mediu. Se asociază cu un risc mai mare, printre altele, infecția anterioară cu virusul Epstein-Barr, deficitul de vitamina D, fumatul și obezitatea în tinerețe. Acestea sunt asocieri statistice, nu o garanție că boala va apărea și nici o explicație pentru o anumită persoană.

Boala apare mai des în țările aflate la distanță mai mare de ecuator. SM nu este contagioasă și nu se moștenește direct, deși riscul este ușor mai mare atunci când o rudă apropiată are boala. Nimeni nu este „vinovat” de îmbolnăvire – nu o provoacă nici stresul dintr-un singur episod, nici o dietă anume.

Cum se diagnostichează scleroza multiplă?

Diagnosticul este stabilit de medicul neurolog pe baza simptomelor, a examenului neurologic și a investigațiilor suplimentare. Nu există un singur test care să confirme SM fără echivoc. Se folosesc criterii de diagnostic recunoscute, care cer dovedirea unor modificări în locuri diferite ale sistemului nervos și în momente diferite (în practică, adesea evaluate prin rezonanță magnetică).

1. Rezonanța magnetică a creierului și, adesea, a măduvei spinării – arată focarele de demielinizare, iar cu substanță de contrast și pe cele care sunt active.
2. Examenul lichidului cefalorahidian (puncție lombară) – evidențiază semnele unui proces inflamator specific și ajută la excluderea altor boli.
3. Potențialele evocate – investigații care măsoară viteza de conducere a semnalelor, de exemplu în nervul optic.
4. Analizele de sânge – nu confirmă SM, dar exclud bolile care dau simptome asemănătoare.

Uneori diagnosticul necesită observație și repetarea rezonanței magnetice după câteva luni. Așteptarea rezultatului poate fi grea din punct de vedere emoțional, de aceea merită să apelezi la sprijinul unui psiholog și al organizațiilor de pacienți.

Cum se tratează SM?

Tratamentul are mai multe componente: tratamentul care modifică evoluția bolii, tratamentul puseelor, tratamentul simptomelor și recuperarea. Baza o constituie medicamentele modificatoare ale bolii, care reduc numărul de pusee, limitează apariția de noi leziuni în creier și încetinesc agravarea dizabilității.

Există mai multe grupe de astfel de medicamente, cu eficacitate și profil de siguranță diferite. Din ele fac parte preparatele cu acțiune imunomodulatoare, administrate pe cale orală sau prin injecții, precum și medicamentele cu acțiune mai puternică, cum sunt anticorpii monoclonali administrați în perfuzii. Alegerea terapiei îi revine medicului neurolog și depinde de activitatea bolii, de rezultatele rezonanței magnetice, de planurile de a avea copii și de bolile asociate. Accesul la multe dintre aceste medicamente depinde de regulile sistemului de sănătate din țara ta, care stabilesc și criteriile de includere în tratament; întreabă medicul neurolog sau farmacistul.

Tratamentul puseului

În cazul unui puseu care limitează clar activitatea zilnică, se administrează pe termen scurt doze mari de glucocorticoizi, cel mai adesea intravenos. Aceștia grăbesc remiterea simptomelor, dar nu modifică evoluția pe termen lung a bolii. Nu orice puseu necesită un asemenea tratament. În cazul puseelor severe, care nu se remit, medicul poate lua în considerare și alte metode.

Tratamentul simptomelor și recuperarea

Simptomele se tratează separat: spasticitatea, durerea, tulburările vezicii urinare, oboseala, depresia și tulburările de somn. Un rol important are recuperarea motorie, exercițiile de echilibru și de forță, precum și terapia ocupațională și logopedia, atunci când sunt necesare. Despre incontinența urinară și tratamentul ei scriem în articolul despre incontinența urinară, iar despre dispoziția scăzută în textul despre depresie. Problemele de somn le descriem în articolul despre lipsa somnului.

Ajută dieta și suplimentele în SM?

Nu există o dietă sau un supliment a căror eficacitate în tratamentul SM să fi fost dovedită. Diferitele „diete-minune” promovate pe internet nu au dovezi credibile, iar renunțarea la tratament în favoarea lor este periculoasă. Se recomandă o alimentație sănătoasă în general, mișcare, renunțarea la fumat și menținerea unei greutăți corporale normale.

Vitamina D este uneori dozată și administrată ca supliment, deoarece deficitul ei se asociază cu un risc mai mare de boală. Doza de supliment trebuie stabilită de medic pe baza rezultatului analizei, pentru că excesul dăunează. Mai multe despre această vitamină poți citi în articolul despre vitaminele liposolubile. Tratamentul îndelungat cu steroizi poate slăbi oasele, de aceea la o parte dintre bolnavi merită să te gândești la prevenirea osteoporozei.

SM în viața de zi cu zi, sarcina și munca

Diagnosticul de SM nu înseamnă sfârșitul vieții active. Multe persoane lucrează, au familii și călătoresc. Ajută să înțelegi ce accentuează simptomele: supraîncălzirea (baia fierbinte, căldura, febra pot agrava temporar simptomele, așa-numitul fenomen Uhthoff), lipsa somnului, stresul și infecțiile. Simptomele accentuate de o infecție pot semăna cu un puseu, deși sunt doar o agravare trecătoare, așa că, la îndoială, merită să iei legătura cu medicul neurolog.

Sarcina nu este contraindicată în SM. În timpul ei, mai ales în al treilea trimestru, puseele apar de obicei mai rar, dar riscul lor poate crește în primele luni după naștere. Multe medicamente modificatoare ale bolii se opresc înainte de sarcină sau în timpul ei, iar decizia o ia întotdeauna medicul neurolog împreună cu pacienta, cel mai bine în etapa de planificare. Principiile generale de pregătire le descriem în articolul despre planificarea sarcinii.

Care este prognosticul în scleroza multiplă?

Evoluția SM este foarte diferită: de la una ușoară, cu limitări mici, până la una cu progresie mai rapidă. La început nu poate fi prevăzută cu precizie, deși unele caracteristici (numărul și localizarea leziunilor la rezonanța magnetică, frecvența puseelor, vârsta de debut) ajută la evaluarea riscului. Tratamentul eficient, mai ales cel început devreme, a schimbat semnificativ prognosticul față de deceniile trecute. SM nu este de obicei cauza directă a scurtării vieții, dar complicațiile unei dizabilități severe pot fi periculoase.

Când să mergi la medic?

Merită să te adresezi medicului de familie, care te va trimite la neurolog, dacă:

• apare o scădere bruscă a vederii la un ochi, mai ales cu durere la mișcarea globului ocular;
• amorțeala, furnicăturile sau slăbiciunea membrelor durează mai mult de câteva zile sau revin;
• apar tulburări noi de echilibru, lipsă de coordonare a mișcărilor sau vedere dublă;
• ai oboseală cronică asociată cu alte simptome neurologice;
• ești deja în tratament pentru SM și observi simptome noi sau accentuate.

Ajutor de urgență (ambulanță, unitate de primiri urgențe a spitalului, număr 112) necesită simptomele bruște care sugerează un accident vascular cerebral, cum sunt coborârea colțului gurii, vorbirea neclară, slăbiciunea sau paralizia bruscă a unei jumătăți a corpului, precum și pierderea bruscă a vederii, durerea de cap intensă cu febră și redoarea cefei, imposibilitatea de a urina însoțită de slăbiciune a picioarelor sau de amorțeală în zona perineului. Accidentul vascular cerebral și SM necesită o conduită diferită, așa că nu trebuie să presupui că un simptom brusc este „doar un puseu”.

Pentru vizită merită să pregătești o descriere a simptomelor (când au început, cât au durat, ce le accentuează), lista medicamentelor pe care le iei și rezultatele investigațiilor imagistice de până acum. Întrebări pe care merită să le adresezi medicului neurolog: care este activitatea bolii, ce opțiuni de tratament sunt posibile, cât de des să faci controlul prin rezonanță magnetică, ce să faci în caz de puseu și cum să planifici o sarcină.