Guta: simptome, cauze, tratament și dietă

Guta este o boală a articulațiilor provocată de excesul de acid uric în sânge. Când concentrația lui este prea mare timp îndelungat, în articulații și în țesuturi se depun cristale de urat monosodic, iar organismul reacționează la ele printr-o inflamație acută. Se manifestă prin durere bruscă și foarte intensă, umflătură și înroșire a articulației, cel mai des a degetului mare de la picior. Odinioară se vorbea despre „boala regilor”, dar astăzi afectează oameni din medii foarte diferite.

Guta este una dintre cele mai bine cunoscute boli reumatismale și face parte dintre cele care pot fi controlate eficient. Necesită însă tratament nu doar în timpul crizei, ci și pe termen lung. O imagine de ansamblu asupra bolilor articulațiilor găsești în articolul despre simptomele reumatismului.

Care sunt simptomele gutei?

Criza tipică de gută începe brusc, adesea noaptea sau dimineața devreme. În câteva ore, articulația devine fierbinte, roșie, umflată și atât de dureroasă, încât și atingerea cearșafului este greu de suportat. Cel mai des este afectată articulația de la baza degetului mare de la picior (de aici vechea denumire „podagră”), dar criza poate cuprinde și glezna, genunchiul, laba piciorului, încheietura mâinii sau cotul. Uneori este însoțită de stare subfebrilă sau febră și de stare generală proastă.

Fără tratament, criza dispare de obicei în câteva zile până la două săptămâni, după care urmează o perioadă fără simptome. Cu timpul însă crizele devin mai frecvente, mai lungi și cuprind mai multe articulații. În boala avansată apar tofii gutoși (depozite de cristale sub piele, de exemplu la coate, la mâini sau la ureche), deteriorări permanente ale articulațiilor, precum și litiază renală și afectarea rinichilor.

Care sunt etapele bolii?

• Hiperuricemia asimptomatică – acidul uric este crescut, dar nu există simptome. Multe persoane nu se vor îmbolnăvi niciodată.
• Crizele acute de gută – episoade izolate, bruște, de inflamație a unei articulații, între care persoana se simte complet bine.
• Perioada intercritică – fără simptome, dar cristalele se pot depune în continuare dacă acidul uric rămâne crescut.
• Guta cronică tofacee – depozite în țesuturi (tofi gutoși), durere cronică și deteriorarea articulațiilor, adesea cu afectarea mai multor articulații.

De unde vine excesul de acid uric?

Acidul uric se formează la degradarea purinelor, compuși prezenți în celulele organismului și în alimente. La hiperuricemie, adică la o concentrație crescută a acidului uric, se ajunge de obicei pentru că rinichii îl elimină prea slab, mai rar din cauza producției excesive. Riscul este crescut de:

• excesul de greutate și obezitatea, sindromul metabolic, hipertensiunea, diabetul,
• boala cronică de rinichi,
• alcool, în special bere și băuturi tari,
• băuturile îndulcite cu fructoză și excesul de carne roșie, organe și unele fructe de mare,
• unele medicamente, de exemplu diureticele (tiazidice și de ansă) și dozele mici de acid acetilsalicilic,
• factorii familiali – predispoziția la gută apare adesea în familie,
• deshidratarea și postul brusc,
• sexul masculin și vârsta; la femei riscul crește după menopauză.

Merită reținut că un acid uric crescut nu înseamnă încă gută. Multe persoane au hiperuricemie și nu fac niciodată o criză. La rândul său, în timpul crizei nivelul acidului uric poate fi temporar normal, de aceea rezultatul analizei de sânge nu hotărăște singur diagnosticul.

Guta coexistă adesea cu alte boli metabolice. La mulți pacienți se constată hipertensiune, tulburări lipidice și steatoză hepatică, iar rinichii pot fi atât cauza, cât și victima bolii – vezi articolele despre hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat și bolile de rinichi.

Cum se diagnostichează guta?

Medicul ia în considerare tabloul tipic al crizei, istoricul și investigațiile. Cea mai sigură confirmare este depistarea cristalelor de urat în lichidul recoltat din articulație, examinat la microscopul cu lumină polarizată. Sunt utile ecografia articulațiilor, care poate arăta depozitele caracteristice (așa-numitul semn al dublului contur), radiografia în boala avansată și tomografia computerizată cu energie duală. Se determină și concentrația acidului uric în sânge și se verifică funcția rinichilor. Intervalele de referință depind de laborator și de sex, de aceea interpretarea revine medicului.

Nivelul acidului uric este bine să fie controlat în afara crizei, deoarece în timpul ei rezultatul poate induce în eroare. Criza de gută trebuie deosebită de infecția articulației, de traumatisme și de alte artrite, inclusiv de poliartrita reumatoidă și de artrita psoriazică. Mai mult, în aceeași articulație pot coexista cristale și bacterii, de aceea, în caz de febră și de îndoieli, este necesară examinarea lichidului articular.

Cum se tratează criza de gută?

Criza de gută se tratează cât mai devreme după apariția primelor simptome, deoarece cu cât terapia începe mai repede, cu atât durerea trece mai repede. Se folosesc medicamente dintr-una dintre cele trei grupe, iar alegerea depinde de bolile asociate și de medicamentele pe care le ia pacientul:

• antiinflamatoare nesteroidiene,
• colchicină,
• glucocorticoizi – pe cale orală sau administrați în articulație.

Dozele și durata tratamentului le stabilește medicul. Aceste medicamente au limitări: antiinflamatoarele nesteroidiene nu sunt potrivite în insuficiența renală, în boala ulceroasă sau în insuficiența cardiacă, colchicina are interacțiuni periculoase cu unele medicamente (printre care unele antibiotice din clasa macrolidelor și antifungicele) și necesită prudență în bolile de rinichi și de ficat, iar glucocorticoizii pot crește glicemia și tensiunea arterială. Uneori ajută și imobilizarea și răcirea articulației dureroase – comprese cu gheață, printr-o țesătură subțire.

Nu trebuie să întrerupi pe cont propriu medicamentele care scad acidul uric, dacă le iei – o criză apărută în timpul administrării lor nu înseamnă că medicamentul nu acționează și de obicei nu cere oprirea lui. Decizia privind momentul în care se începe un astfel de tratament – în timpul crizei sau după ce aceasta a trecut – o ia medicul.

Cum previi crizele următoare?

Când crizele reapar, există tofi gutoși, deteriorări ale articulațiilor sau litiază renală, medicul recomandă un tratament care scade concentrația acidului uric. În acest scop se folosesc medicamente care îi inhibă producția, de exemplu alopurinolul sau febuxostatul, sau care îi cresc eliminarea. Scopul este menținerea concentrației sub valoarea-țintă stabilită de medic (de obicei aproximativ 6 mg/dl, adică circa 360 µmol/l; intervalul depinde de laborator și de situația clinică). În boala mai severă, cu tofi gutoși, valoarea-țintă este uneori mai mică.

La început, când cristalele încep să se dizolve, riscul de crize poate crește temporar, de aceea tratamentul se începe cu doze mici, care se cresc treptat, iar în paralel se administrează profilactic doze mici de colchicină sau un antiinflamator, de obicei timp de câteva luni. Tratamentul este de regulă de lungă durată și adesea pe viață, deoarece după oprirea medicamentelor nivelul acidului uric revine la valori ridicate. Controalele periodice permit evaluarea eficacității și a siguranței terapiei.

Scopul tratamentului	Ce se folosește	Observații
Oprirea crizei	Antiinflamatoare nesteroidiene, colchicină, glucocorticoizi	Cât mai devreme; alegerea depinde de boli și de medicamente
Scăderea acidului uric	Medicamente care inhibă producția sau cresc eliminarea acidului uric	Tratament de lungă durată; creșterea treptată a dozelor
Prevenirea crizelor la începutul terapiei	Doze mici de colchicină sau de antiinflamator	De obicei timp de câteva luni
Reducerea factorilor de risc	Scăderea în greutate, limitarea alcoolului, revizuirea medicamentelor	Completează, dar de obicei nu înlocuiește medicamentele

Ce dietă și ce mod de viață ajută în gută?

Dieta în gută constă în primul rând în limitarea alcoolului, a băuturilor îndulcite și a organelor, precum și în reducerea excesului de greutate. Schimbarea stilului de viață nu înlocuiește medicamentele atunci când sunt necesare, dar ajută clar și reduce riscul de crize:

• limitarea alcoolului, în special a berii și a băuturilor alcoolice tari,
• evitarea băuturilor îndulcite, inclusiv a celor cu adaos de fructoză și de sirop de glucoză-fructoză,
• limitarea organelor, a cărnii roșii și a unor fructe de mare, care conțin multe purine,
• includerea legumelor, a produselor integrale, a lactatelor cu conținut scăzut de grăsimi și a leguminoaselor – contrar recomandărilor de odinioară, nu trebuie evitate,
• reducerea excesului de greutate, dar lent; postul brusc și dietele cu un aport caloric extrem de mic pot declanșa o criză,
• consumul unei cantități suficiente de apă, mai ales pe căldură și la efort.

Dieta singură scade de obicei acidul uric într-o măsură limitată și rareori înlocuiește tratamentul – de aceea nu trebuie să te învinovățești dacă, în ciuda dietei, nivelul rămâne ridicat. Principiile generale ale unei alimentații sănătoase le descriem în articolul despre avantajele alimentației sănătoase, iar despre scăderea în greutate în siguranță – în textul ce ajută la slăbit.

Ce se spune despre vișine, vitamina C și „curățare”?

Există semnalări că vișinele și vitamina C pot scădea ușor riscul de crize sau nivelul acidului uric, dar dovezile sunt limitate, iar efectul este mic. Ele nu înlocuiesc medicamentele. Nu există dovezi că curele „de curățare”, posturile sau ceaiurile din plante ar trata eficient guta; în schimb, pot întârzia tratamentul adecvat, iar postul poate declanșa o criză. Înainte de a folosi suplimente sau plante, mai ales în bolile de rinichi, trebuie să te consulți cu medicul.

Care sunt complicațiile gutei?

Guta netratată sau prost controlată poate duce la consecințe grave:

• inflamație cronică și distrugere permanentă a articulațiilor, cu deformări,
• tofi gutoși, care se pot sparge și elimina o masă albicioasă,
• litiază renală din cristale de acid uric și colici renale dureroase,
• boală cronică de rinichi,
• un risc crescut de boli cardiovasculare – vezi și articolul despre ateroscleroză.

Terapia eficientă care scade acidul uric permite dizolvarea treptată a depozitelor, reducerea frecvenței crizelor și, cu timpul, adesea eliminarea lor completă.

Guta la femei, la vârstnici și în bolile de rinichi

Guta afectează mai des bărbații, dar la femei riscul crește după menopauză, când scade influența protectoare a estrogenilor asupra eliminării acidului uric. La vârstnici, crizele cuprind mai des mai multe articulații, inclusiv articulațiile mâinilor, și sunt uneori confundate cu artroza – mai ales dacă pacientul ia diuretice. La persoanele cu insuficiență renală, alegerea medicamentelor este limitată: multe antiinflamatoare și colchicina trebuie folosite cu mare prudență sau evitate, iar dozele medicamentelor care scad acidul uric se adaptează la funcția rinichilor. De aceea, în aceste grupuri tratamentul trebuie condus de un medic, de preferat reumatolog sau nefrolog.

Merită să întrebi medicul și dacă medicamentele luate din alte motive – de exemplu diureticele – nu cresc acidul uric și dacă pot fi schimbate, fără a le opri pe cont propriu.

Gută sau altă inflamație a articulației? La ce să fii atent

O articulație brusc foarte dureroasă, fierbinte și umflată nu înseamnă întotdeauna gută. La fel pot arăta:

• infecția articulației – adesea cu febră și frisoane; necesită tratament urgent în spital,
• pseudoguta – inflamație provocată de cristale de alt tip, cel mai des la vârstnici,
• traumatismul articulației sau sângerarea în articulație,
• inflamația țesuturilor moi – de exemplu erizipelul sau celulita piciorului,
• reapariția altor artrite – mai ales la prima criză într-o articulație atipică.

Din acest motiv, la prima criză merită obținut un diagnostic sigur. După ce guta este confirmată, crizele următoare se diagnostichează de obicei pe baza tabloului tipic.

Cum te pregătești pentru următoarea criză?

Persoanelor cu gută diagnosticată le este de folos să stabilească împreună cu medicul un plan de acțiune pentru cazul unei crize: ce medicament să folosească și cât de repede, la ce să renunțe în timpul crizei și când trebuie să ia legătura cu medicul. Merită și să:

• notezi ce a precedat criza (alcool, o masă copioasă, deshidratare, efort, medicamente noi),
• controlezi regulat acidul uric și funcția rinichilor,
• nu oprești pe cont propriu medicamentele care scad acidul uric,
• informezi fiecare medic despre gută înainte de a începe medicamente noi.

Când să mergi la medic?

La prima criză de durere și umflătură a unei articulații merită să mergi cât mai repede la medic, pentru a confirma diagnosticul și a exclude o infecție. Urgent, în aceeași zi, trebuie să o faci atunci când articulația este fierbinte și foarte dureroasă și există în același timp febră mare sau frisoane, deoarece poate fi vorba de o infecție a articulației. Ar trebui să te îngrijoreze și: durerea în regiunea lombară cu sânge în urină (posibilă litiază renală), scăderea cantității de urină, crizele repetate în ciuda tratamentului și nodulii de sub piele care se sparg sau se infectează.

Crizele în mai multe articulații, durerile cu alt caracter sau simptomele generale asociate ar trebui discutate cu reumatologul, care va deosebi guta de alte boli – mai multe despre cum se recunosc, în articolul despre durerile articulare.