Tuberculoza: simptome, infectare, diagnostic și tratament

Tuberculoza este o boală infecțioasă provocată de bacilul tuberculozei (Mycobacterium tuberculosis). Afectează cel mai des plămânii, dar poate cuprinde și ganglionii limfatici, oasele, rinichii, meningele și alte organe. Simptomele tipice ale tuberculozei pulmonare sunt tusea care durează mai mult de 2–3 săptămâni, slăbiciunea, starea subfebrilă, transpirațiile nocturne și scăderea în greutate fără o cauză evidentă.

Tuberculoza este astăzi o boală mai rară decât în urmă cu câteva decenii, dar nu a dispărut. Este vindecabilă, cu condiția să fie depistată la timp și să se ia, pe o perioadă suficient de lungă, medicamentele potrivite. Cea mai mare problemă este că începutul bolii este ușor și se poate bagateliza ca o răceală cronică sau ca „oboseală".

Ce este tuberculoza și cum acționează?

Tuberculoza este o infecție bacteriană cronică, în care bacilii se înmulțesc lent, iar organismul răspunde printr-o reacție inflamatorie care formează modificări caracteristice, numite granuloame. În plămâni, aceasta duce la distrugerea țesutului, iar în cazurile mai grave la formarea de caverne (leziuni de dezintegrare).

Bacilii tuberculozei au un perete celular foarte gros, ceros. Datorită lui cresc lent, supraviețuiesc mult timp în organism și sunt greu de distrus cu un singur medicament. Tocmai de aceea tratamentul durează luni de zile și necesită mai multe medicamente simultan.

Merită deosebite două noțiuni. Infecția tuberculoasă înseamnă că bacilii au pătruns în organism, iar sistemul imunitar i-a ținut sub control. Boala (tuberculoza activă) înseamnă că bacteriile se înmulțesc și provoacă simptome sau modificări la investigații.

Cum te poți infecta cu tuberculoză?

Te infectezi cu tuberculoză pe cale aeriană, inhalând aer care conține bacili eliminați de un bolnav de tuberculoză pulmonară atunci când tușește, strănută, vorbește tare sau cântă. Pentru infectare este necesar de obicei un contact îndelungat și apropiat, într-o încăpere închisă și prost aerisită.

Nu te poți infecta cu tuberculoză printr-o strângere de mână, vase comune, haine sau mânere de ușă. Sunt contagioși în primul rând bolnavii cu forma pulmonară sau laringiană, la care bacilii ies din căile respiratorii. Tuberculoza extrapulmonară (de exemplu a oaselor sau a ganglionilor) nu este de obicei o sursă de infecție pentru cei din jur.

După începerea unui tratament eficient, contagiozitatea bolnavului scade, de obicei în câteva săptămâni, dar când te poți întoarce la serviciu sau la școală și să fii din nou printre oameni hotărăște medicul, pe baza investigațiilor.

Infecția latentă – când bacilii „dorm"

La majoritatea persoanelor care se infectează, sistemul imunitar limitează bacilii și boala nu apare niciodată. Această stare se numește infecție tuberculoasă latentă. Persoana nu are simptome și nu transmite boala altora, dar bacteriile se pot activa după ani, când imunitatea scade. Infecția latentă se depistează prin teste (cutanat sau din sânge), iar la unele persoane, în special din grupele de risc, medicul propune un tratament preventiv.

Cine este mai expus riscului de îmbolnăvire?

Riscul ca infecția să devină boală este crescut de stările în care imunitatea este scăzută. Acest lucru privește multe situații, printre care:

• infecția cu virusul HIV;
• diabetul, în special cel prost controlat;
• boala cronică de rinichi, inclusiv dializa (vezi bolile de rinichi și simptomele lor);
• tratamentele care scad imunitatea, de exemplu medicamentele biologice, corticosteroizii administrați îndelungat sau după un transplant de organ;
• malnutriția și greutatea foarte mică;
• consumul abuziv de alcool, fumatul, dependențele;
• silicoza și alte boli cronice de plămâni;
• vârsta foarte mică și vârsta foarte înaintată.

Un risc mai mare de expunere au și persoanele care locuiesc în condiții înghesuite, aglomerate, cele din instituții închise, persoanele fără adăpost și personalul medical aflat în contact cu bolnavii. Membrii familiei bolnavului sunt incluși în așa-numita investigare a contacților, despre care vorbim mai jos.

Care sunt simptomele tuberculozei pulmonare?

Începutul tuberculozei poate fi insidios. Timp de câteva săptămâni sau luni, bolnavul poate resimți doar slăbiciune, poftă de mâncare scăzută și oboseală mai rapidă. Cu timpul apar tulburări mai caracteristice:

• tuse care durează mai mult de 2–3 săptămâni, la început uscată, apoi cu expectorație;
• stare subfebrilă sau febră, de obicei seara;
• transpirații nocturne, uneori atât de abundente încât cer schimbarea lenjeriei;
• scădere în greutate și lipsa poftei de mâncare, fără o cauză evidentă;
• slăbiciune, oboseală;
• durere în piept, care se accentuează la respirație sau la tuse;
• dificultăți de respirație în boala mai avansată;
• hemoptizie, adică urme de sânge în sputa expectorată – simptom care necesită o consultație urgentă.

Nu fiecare bolnav are toate simptomele. La vârstnici și la persoanele cu imunitate scăzută, boala poate evolua cu puține simptome sau atipic, de exemplu doar cu slăbiciune și scădere în greutate. Nu există un simptom unic care să permită recunoașterea tuberculozei „din priviri". Trebuie făcute investigații.

Orice tuse de lungă durată este tuberculoză?

Nu. Tusea cronică are cel mai des alte cauze: infecții suferite anterior, fumatul, astmul, refluxul gastroesofagian, scurgerea secrețiilor pe peretele posterior al gâtului, boala pulmonară obstructivă cronică sau efectul unor medicamente. În investigarea unei tuse care durează mai mult de câteva săptămâni, medicul ia în calcul multe posibilități, iar tuberculoza este una dintre ele.

Se gândește la tuberculoză în special atunci când tusea este însoțită de transpirații nocturne, scădere în greutate, febră, hemoptizie sau când bolnavul a avut contact cu o persoană diagnosticată cu tuberculoză. De tuberculoză trebuie deosebite, printre altele, pneumonia, cancerul pulmonar sau astmul, de aceea ghicitul pe cont propriu nu are sens.

Despre multe infecții respiratorii obișnuite și despre cât pot dura poți citi în articolele despre răceală și gripă. O infecție virală obișnuită trece de regulă în 1–3 săptămâni, iar persistența simptomelor mai mult timp este un motiv de investigații.

Tuberculoza în afara plămânilor

Bacilii din plămâni pot trece în sânge și în sistemul limfatic, iar de acolo în alte organe. Tuberculoza extrapulmonară reprezintă o parte mai mică a îmbolnăvirilor, dar poate fi mai greu de diagnosticat, pentru că simptomele ei depind de organul afectat.

Forma	Ce se poate întâmpla
Ganglioni limfatici	ganglioni măriți, de obicei nedurerosi, mai ales pe gât; uneori fistule la nivelul pielii
Pleura	lichid în cavitatea pleurală, durere în piept și dificultăți de respirație
Oase și articulații (inclusiv coloana vertebrală)	durere cronică, limitarea mișcării, la coloană posibilă deformare și simptome de compresiune medulară
Aparatul urogenital	sânge sau puroi în urină fără creșterea bacteriilor obișnuite, simptome asemănătoare unei infecții urinare cronice
Meninge	durere de cap tot mai intensă, febră, redoarea cefei, tulburări de conștiență – stare care pune viața în pericol
Forma diseminată (miliară)	boală gravă cu febră și afectarea simultană a mai multor organe

Meningita tuberculoasă necesită ajutor imediat într-un spital. Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât este mai mic riscul de complicații neurologice permanente.

Cum se diagnostichează tuberculoza?

Diagnosticul tuberculozei se bazează pe o combinație de istoric, examen medical, radiografie toracică și investigații microbiologice care depistează bacilii. Radiografia singură nu este suficientă, pentru că modificări asemănătoare pot fi provocate de alte boli.

Elementele de bază ale diagnosticului sunt:

• radiografia toracică – arată modificările tipice din plămâni, cel mai des în câmpurile superioare;
• examenul sputei – frotiu direct la microscop, cultură pe medii speciale și teste moleculare rapide care detectează materialul genetic al bacililor și unele mutații de rezistență la medicamente;
• cultura – permite confirmarea diagnosticului și verificarea sensibilității la medicamente, dar rezultatul necesită de obicei câteva săptămâni;
• tomografia computerizată – când imaginea radiografică este echivocă;
• bronhoscopia sau biopsia – când nu se poate obține spută sau trebuie exclusă o altă boală;
• material din organul afectat în formele extrapulmonare (ganglion, lichid pleural, urină, lichid cefalorahidian).

Testul tuberculinic și testele din sânge

Testul cutanat tuberculinic și analiza din sânge (așa-numitele teste de eliberare a interferonului gamma) detectează dacă organismul a venit în contact cu bacilii. Nu răspund însă la întrebarea dacă persoana este bolnavă în prezent. Un rezultat pozitiv poate însemna infecție latentă, o boală suferită anterior și, în testul cutanat, și influența unei vaccinări BCG anterioare. Interpretarea o face întotdeauna medicul.

Cum se tratează tuberculoza?

Tuberculoza activă se tratează cu mai multe medicamente antituberculoase simultan, de obicei timp de cel puțin 6 luni. Tratamentul se desfășoară sub supravegherea unui medic pneumolog sau a unui serviciu specializat în tuberculoză și, la nevoie, începe în spital.

Schema standard are două faze. În prima, care durează de obicei aproximativ două luni, se administrează patru medicamente (izoniazidă, rifampicină, pirazinamidă și etambutol). În a doua, care durează aproximativ patru luni, rămân de obicei două dintre ele. Alegerea și durata terapiei le stabilește medicul, iar în tuberculoza extrapulmonară, de exemplu a meningelui sau a oaselor, poate fi mai lungă.

De ce nu trebuie întrerupt tratamentul?

După câteva săptămâni, bolnavul se simte de obicei mult mai bine, dar bacilii nu sunt încă eliminați. Întreruperea tratamentului sau luarea neregulată a medicamentelor favorizează recidiva și apariția tuberculozei rezistente la medicamente, adică a celei în care bacteriile nu mai răspund la medicamentele de bază. Tratamentul ei este mai lung, mai dificil și însoțit de mai multe reacții adverse.

De aceea este atât de importantă regularitatea și, uneori, administrarea supravegheată a medicamentelor (o asistentă sau un lucrător al serviciului specializat urmărește cum le ia bolnavul). Un plan simplu: o oră fixă în zi, o reamintire în telefon și contact rapid cu medicul dacă un medicament este prost tolerat, în loc de oprirea lui pe cont propriu.

Reacții adverse și control

Medicamentele antituberculoase pot afecta ficatul, pot provoca greață, modificări ale pielii sau tulburări de vedere (în cazul etambutolului). De aceea, în timpul tratamentului se controlează rezultatele analizelor de sânge, în special probele hepatice, și starea bolnavului. Îngălbenirea pielii sau a albului ochilor, urina închisă la culoare, vărsăturile persistente, durerile abdominale puternice sau scăderea bruscă a vederii necesită contactarea rapidă a medicului. Rifampicina poate slăbi și efectul unor medicamente și al contraceptivelor hormonale orale, de aceea medicul curant trebuie informat despre toate preparatele folosite.

Persoanele care consumă alcool trebuie să țină minte că acesta solicită ficatul și îngreunează un tratament în siguranță. Informații mai ample despre bolile acestui organ găsești în articolul despre simptomele unui ficat bolnav.

Poate fi vindecată tuberculoza complet?

Da, în cazul tuberculozei sensibile la medicamente, depistate la timp și tratate conform recomandărilor, șansele de vindecare sunt mari. Un prognostic mai prost au persoanele cu boală avansată, cu boli asociate grave, cu tuberculoză rezistentă la medicamente sau cu afectarea meningelui.

La unii bolnavi, după vindecare pot rămâne cicatrici în plămâni și o capacitate respiratorie redusă. După terminarea terapiei, medicul planifică de obicei un control, pentru a se asigura că boala nu revine.

Ce se întâmplă cu membrii familiei și cu persoanele din contact?

Când s-a diagnosticat o tuberculoză pulmonară, serviciul de specialitate efectuează o anchetă epidemiologică și examinează persoanele aflate în contact apropiat: membrii familiei, colegii de serviciu, iar în cazul copiilor și îngrijitorii. Investigațiile includ istoricul, radiografia și testele care depistează infecția.

O atenție deosebită se acordă copiilor mici și persoanelor cu imunitate scăzută, care riscă o evoluție mai gravă. Dacă la o persoană din contact se constată o infecție latentă, medicul poate propune un tratament preventiv. Nu trebuie făcut acest lucru pe cont propriu. Copilul infectat nu are adesea simptome, de aceea investigarea contacților este atât de importantă.

Vaccinarea și prevenirea tuberculozei

Vaccinul BCG conține bacili atenuați și protejează în principal copiii mici de formele grave de tuberculoză, precum forma diseminată sau meningita. Protejează mult mai slab de tuberculoza pulmonară a adulților, de aceea vaccinarea singură nu este suficientă ca protecție a populației.

Dacă și când se administrează vaccinul BCG depinde de schema națională de vaccinare din țara ta, iar regulile se pot schimba, așa că verifică informațiile actuale la medicul de familie sau la pediatru; vezi și articolul despre vaccinările copiilor. Adulții nu se vaccinează de rutină.

Cele mai importante elemente ale prevenirii sunt depistarea precoce și tratamentul eficient al bolnavilor, pentru că un bolnav vindecat încetează să mai fie sursă de infecție. Ajută și aerisirea bună a încăperilor, renunțarea la fumat, tratarea bolilor cronice și grija pentru imunitatea generală. Bolnavul de tuberculoză pulmonară aflat în faza contagioasă trebuie să-și acopere gura când tușește și să respecte recomandările medicului.

Când mergi la medic?

La medicul de familie trebuie să te prezinți dacă:

• tusea durează mai mult de 2–3 săptămâni, în special cu transpirații nocturne, febră sau scădere în greutate;
• ai o scădere în greutate inexplicabilă și slăbiciune;
• ai avut un contact apropiat cu o persoană bolnavă de tuberculoză;
• faci parte dintr-o grupă de risc și te îngrijorează o tuse cronică;
• iei medicamente care scad imunitatea sau ai HIV și apar simptome noi din partea plămânilor.

Ajutor medical urgent necesită: expectorația cu sânge, dificultățile de respirație tot mai accentuate, durerea puternică în piept, redoarea cefei cu febră și durere de cap, confuzia sau tulburările de conștiență. În asemenea situație trebuie să chemi ambulanța (112) sau să te prezinți la unitatea de primiri urgențe a unui spital.

E bine să te pregătești pentru vizită: notează de când durează simptomele, cum s-a schimbat greutatea, dacă ai transpirații nocturne, ce medicamente iei și dacă în jurul tău au existat persoane cu tuberculoză. Medicul poate astfel recomanda mai repede investigațiile necesare și te poate trimite la un serviciu specializat.