Hipertensiunea arterială – simptome, diagnostic și tratament

Hipertensiunea arterială este tensiunea arterială crescută persistent: în cabinetul medical se diagnostichează la valori de cel puțin 140/90 mm Hg, confirmate prin măsurători repetate. De obicei hipertensiunea nu dă simptome, de aceea boala este numită uneori „ucigașul tăcut”: omul se simte bine, în timp ce vasele de sânge, inima, rinichii și creierul sunt deteriorate treptat.

Singura metodă sigură de a descoperi hipertensiunea este măsurarea tensiunii. Mai jos explicăm ce valori sunt considerate normale, ce tulburări pot însoți tensiunea mare, care sunt cauzele ei, cum arată diagnosticul și tratamentul și când trebuie să acționezi urgent.

Ce tensiune este considerată normală și ce tensiune înseamnă hipertensiune?

Se consideră normală o tensiune sub 140/90 mm Hg și optimă una sub 120/80 mm Hg. Hipertensiunea se diagnostichează atunci când valorile din cabinet sunt de cel puțin 140/90 mm Hg, iar măsurătorile repetate sau investigațiile făcute în afara cabinetului o confirmă. O singură valoare mare nu este suficientă.

Rezultatul unei măsurători este format din două numere. Primul este tensiunea sistolică, adică cea din artere atunci când inima se contractă și împinge sângele. Al doilea este tensiunea diastolică, cea din momentul în care inima se relaxează. Se exprimă în milimetri coloană de mercur (mm Hg). Pentru diagnostic este suficient ca unul dintre numere să depășească pragul.

Orientativ, conform recomandărilor europene:

Categoria	Tensiunea sistolică / diastolică (mm Hg)
Optimă	sub 120 / sub 80
Normală	120–129 / 80–84
Normală înaltă	130–139 / 85–89
Hipertensiune de gradul 1	140–159 / 90–99
Hipertensiune de gradul 2	160–179 / 100–109
Hipertensiune de gradul 3	cel puțin 180 / cel puțin 110

Împărțirea este descrisă puțin diferit în diverse ghiduri și se schimbă în timp, iar medicul evaluează întotdeauna tensiunea împreună cu riscul cardiovascular total: vârsta, diabetul, colesterolul, fumatul și bolile de rinichi sau de inimă. O persoană cu valori „normale înalte” și mai mulți factori de risc necesită o atenție diferită față de un om tânăr și sănătos cu același rezultat.

Care sunt simptomele hipertensiunii arteriale?

Majoritatea persoanelor cu hipertensiune nu au nicio acuză, chiar și atunci când tensiunea este clar crescută. Se întâmplă ca unele persoane să raporteze:

• dureri de cap, mai ales în zona occipitală, adesea dimineața,
• amețeli și zgomote în urechi,
• palpitații,
• senzație de oboseală, dificultăți de somn,
• mai rar, sângerări din nas.

Aceste simptome sunt nespecifice și mult mai des au alte cauze, de exemplu stresul, lipsa somnului sau o infecție. Absența lor nu exclude hipertensiunea, iar prezența lor nu o confirmă. Convingerea larg răspândită că tensiunea mare „se simte” este un mit, din cauza căruia multe persoane descoperă boala abia după un accident vascular cerebral sau un infarct.

Din acest motiv merită să îți măsori tensiunea preventiv: cel puțin o dată pe an, iar mai des după vârsta de 40 de ani, în caz de exces de greutate, diabet, boli de rinichi sau antecedente familiale de boli de inimă.

Când tensiunea reprezintă o urgență?

O tensiune foarte mare, de exemplu peste 180/110 mm Hg, necesită un consult medical urgent în aceeași zi, chiar dacă te simți bine. Tensiunea mare singură, fără simptome, rareori pune viața în pericol imediat, dar este un semnal că tratamentul trebuie stabilit sau modificat rapid.

Sună la 112 dacă tensiunea mare este însoțită de:

• durere sau presiune în piept, dificultăți severe de respirație,
• slăbiciune sau amorțeală bruscă la nivelul feței, al mâinii sau al piciorului, tulburări de vorbire sau de vedere,
• durere de cap foarte intensă, atipică, confuzie, convulsii sau tulburări de conștiență,
• durere puternică ce iradiază spre spate, mai ales dacă apare brusc.

Într-o asemenea situație nu trebuie să încerci să „dai jos” tensiunea pe cont propriu cu tablete luate una după alta. O scădere prea rapidă este și ea periculoasă, mai ales pentru persoanele în vârstă. La femeile gravide, creșterea tensiunii, în special însoțită de edeme, dureri de cap sau tulburări de vedere, poate fi un semn de preeclampsie și necesită contactarea urgentă a medicului – mai multe găsești în articolul despre hipertensiunea în sarcină.

De unde apare hipertensiunea?

La majoritatea bolnavilor nu se poate indica o singură cauză – vorbim atunci despre hipertensiune primară (esențială). O favorizează vârsta, predispoziția familială, excesul de greutate și obezitatea, activitatea fizică redusă, excesul de sare și de alcool, fumatul, stresul cronic și tulburările de somn, inclusiv apneea în somn (vezi și lipsa somnului, sforăitul și apneea).

La unele persoane hipertensiunea este secundară, adică rezultă dintr-o altă boală sau dintr-un alt factor. Ea este suspectată mai ales la persoanele tinere, când debutul este brusc, când valorile sunt foarte mari și când tensiunea este greu de echilibrat chiar cu mai multe medicamente.

Cauzele hipertensiunii secundare

• boli de rinichi și îngustarea arterelor renale (vezi bolile de rinichi – simptome),
• tulburări hormonale: hipertiroidia, excesul de hormoni ai corticosuprarenalei, inclusiv aldosteron, tumorile suprarenalei,
• apneea în somn,
• medicamente și substanțe: antiinflamatoarele nesteroidiene, contraceptivele orale, unele medicamente pentru decongestionarea nasului (pseudoefedrina), glucocorticoizii, precum și cantitățile mari de lemn dulce, alcoolul și unele substanțe psihoactive.

Ce riscuri are hipertensiunea netratată?

Tensiunea crescută persistent deteriorează pereții arterelor și accelerează dezvoltarea aterosclerozei, despre care scriem în articolul ateroscleroza – cum apare și cum se tratează. Astfel crește riscul de accident vascular cerebral, infarct miocardic, insuficiență cardiacă și fibrilație atrială.

Hipertensiunea poate afecta și:

• rinichii – ducând la boală cronică de rinichi,
• vasele retinei – cu riscul scăderii vederii,
• arterele mari – favorizând anevrismele și boala arterelor periferice,
• creierul – cu scăderea funcțiilor cognitive și demență vasculară.

Vestea bună este că un tratament eficient reduce clar aceste riscuri. Contează nu o singură valoare, ci menținerea tensiunii în limitele recomandate de-a lungul anilor.

Cum se diagnostichează hipertensiunea?

Diagnosticul se bazează pe măsurători repetate, făcute corect, de preferat la intervale diferite de timp. Se întâmplă ca în cabinet tensiunea să fie mare din cauza stresului (așa-numita hipertensiune de halat alb), iar acasă să fie normală. Se poate întâmpla și invers – în cabinet rezultatul este bun, iar în afara lui tensiunea este crescută (hipertensiune mascată). De aceea, pe lângă măsurătorile din cabinet se folosesc:

• măsurătorile la domiciliu, făcute timp de mai multe zile după regulile descrise mai jos,
• monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24 de ore (holter tensional), care înregistrează valorile ziua și noaptea.

Pentru măsurătorile la domiciliu, limita hipertensiunii este de obicei puțin mai mică, aproximativ 135/85 mm Hg, iar media pe 24 de ore la holter este de aproximativ 130/80 mm Hg.

După confirmarea diagnosticului, medicul recomandă de obicei investigații de bază: hemoleucogramă, glicemie, creatinină și electroliți (sodiu, potasiu), profil lipidic (vezi valorile normale ale colesterolului și profilul lipidic), examen de urină, EKG, uneori ecografie cardiacă și examen al fundului de ochi. Ele au rolul de a evalua dacă organele au fost deja afectate și de a depista eventualele cauze secundare.

Cum se tratează hipertensiunea?

Tratamentul constă în schimbarea stilului de viață și, la majoritatea bolnavilor, și în medicamente luate permanent. Ținta este de obicei scăderea tensiunii sub 140/90 mm Hg, iar dacă este bine tolerată – la valori ceva mai mici, de aproximativ 130/80 mm Hg. Ținta individuală o stabilește medicul, ținând cont de vârstă, de bolile asociate și de toleranța la tratament.

Schimbarea stilului de viață

Este baza tratamentului, iar la persoanele cu hipertensiune ușoară poate fi suficientă la început. Include:

• limitarea sării – se recomandă mai puțin de aproximativ 5 g pe zi, adică aproximativ o linguriță rasă, inclusiv sarea ascunsă în produsele procesate, în pâine, în brânzeturi și în mezeluri,
• o dietă bogată în legume, fructe, produse integrale, leguminoase și săracă în grăsimi saturate, inclusiv dieta de tip DASH,
• reducerea excesului de greutate – scăderea în greutate scade de obicei tensiunea,
• activitate fizică regulată, de exemplu mers alert, bicicletă sau înot de câteva ori pe săptămână,
• limitarea alcoolului, renunțarea la fumat și grija pentru somn,
• gestionarea stresului, de exemplu prin mișcare, odihnă și tehnici de relaxare.

Multe dintre aceste reguli se suprapun cu recomandările pentru inimă și vase în general – vezi cum poți scădea colesterolul prin dietă și stil de viață.

Medicamente

Când schimbarea stilului de viață nu este suficientă sau tensiunea este mare, medicul introduce medicamente. Cele mai folosite grupe sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), sartanii (blocanții receptorilor angiotensinei), blocanții canalelor de calciu și diureticele. Beta-blocantele se folosesc în situații selectate, de exemplu în boala coronariană, insuficiența cardiacă sau unele tulburări de ritm. Multe persoane au nevoie de o combinație de două sau trei medicamente, adesea într-o singură tabletă.

Fiecare grupă are reacțiile ei adverse, de exemplu IECA pot provoca tuse uscată, iar blocanții canalelor de calciu – umflarea gleznelor. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunți la tratament: de obicei este suficient să se schimbe medicamentul în cadrul aceleiași grupe sau într-o altă grupă. Doza o stabilește medicul.

Hipertensiunea se tratează pe termen lung. Medicamentele nu trebuie întrerupte pe cont propriu, nici atunci când tensiunea se normalizează, pentru că aceasta este efectul tratamentului, nu vindecarea bolii. Plantele și suplimentele nu înlocuiesc medicamentele pentru tensiune. Unele pot chiar crește tensiunea (lemnul dulce) sau pot interacționa cu medicamentele (de exemplu sunătoarea), de aceea, înainte de a le folosi, merită să întrebi medicul sau farmacistul.

Cum se măsoară corect tensiunea acasă?

Cel mai important este ca măsurarea să se facă calm și întotdeauna în același fel. O odihnă prea scurtă, vorbitul în timpul măsurării sau manșeta pusă peste haine duc la valori mai mari decât cele reale.

1. Folosește un tensiometru de braț verificat, cu manșetă potrivită circumferinței brațului. Manșeta de la încheietura mâinii este mai puțin precisă.
2. Stai jos și odihnește-te câteva minute, sprijină-ți spatele, ține tălpile pe podea (nu încrucișa picioarele), iar brațul așază-l la nivelul inimii, de exemplu pe o masă.
3. Cu jumătate de oră înainte de măsurare nu fuma, nu bea cafea și nu face efort. Golește în prealabil vezica urinară.
4. În timpul măsurării nu vorbi și nu te mișca.
5. Fă două măsurători la un interval de un minut sau două și notează rezultatele. Cel mai bine este să măsori timp de mai multe zile dimineața (înainte de medicamente) și seara.

La prima măsurare merită să verifici tensiunea la ambele brațe; pentru măsurătorile următoare se alege brațul la care valorile sunt mai mari. Ține un jurnal și arată-l medicului. În timpul măsurării, tensiometrul citește și pulsul, despre ale cărui valori poți citi în articolul pulsul normal.

Se poate scădea tensiunea fără medicamente?

În hipertensiunea ușoară, în special de gradul 1 și la persoanele fără alți factori de risc importanți, medicul poate propune o încercare de câteva luni doar cu schimbarea stilului de viață. Dacă tensiunea scade la valori normale, este posibil ca medicamentele să nu fie necesare, dar controlul trebuie continuat.

La valori mai mari sau când există deja complicații, schimbările stilului de viață singure nu sunt de obicei suficiente, deși rămân importante, pentru că reduc numărul și dozele medicamentelor necesare. Remediile de casă, precum usturoiul, sucul de sfeclă roșie sau ceaiurile din plante, pot cel mult să completeze tratamentul; nu există dovezi că îl înlocuiesc, iar unele plante interacționează cu medicamentele.

Hipertensiunea la vârstnici, la tineri și în sarcină

La vârstnici hipertensiunea este foarte frecventă, iar tensiunea sistolică crește odată cu vârsta, pe măsură ce arterele se rigidizează. Tratamentul este benefic și după vârsta de 80 de ani, dar de obicei este introdus mai prudent, pentru a evita o tensiune prea mică și căderile – despre aceasta scriem în articolul despre tensiunea arterială scăzută.

La adulții tineri și la copii hipertensiunea are mai des decât la vârstnici o cauză secundară, de aceea necesită investigații mai amănunțite.

În sarcină hipertensiunea poate fi cronică (prezentă înainte de sarcină) sau poate apărea pe parcursul ei, iar alegerea medicamentelor este limitată, deoarece unele dintre ele, inclusiv IECA și sartanii, sunt contraindicate. O femeie care plănuiește o sarcină și este tratată pentru hipertensiune ar trebui să discute acest lucru cu medicul din timp.

Cum se previne hipertensiunea?

Prevenția diferă puțin de tratament și se bazează pe aceleași obiceiuri: puțină sare, o dietă variată, menținerea unei greutăți normale, mișcare, limitarea alcoolului și evitarea fumatului. Persoanele cu antecedente familiale nu își pot schimba genele, dar pot reduce riscul prin stilul de viață și măsurători regulate.

Merită să controlezi și ceilalți factori de risc cardiovascular, în special colesterolul și glicemia. Despre cum arată în practică acest al doilea domeniu scriem în articolul colesterolul mare – cauze, simptome și riscuri.

Când te prezinți la medic?

Merită să mergi la medic atunci când:

• în mai multe măsurători la domiciliu tensiunea este de cel puțin 135/85 mm Hg,
• după începerea tratamentului tensiunea este în continuare mare sau au apărut reacții adverse ale medicamentelor, precum tusea, edemele sau amețelile la ridicarea în picioare,
• în familie au existat infarcturi, accidente vasculare cerebrale sau hipertensiune la vârstă tânără, iar tu nu ți-ai mai măsurat tensiunea de ani de zile,
• ești gravidă sau plănuiești o sarcină, iar tensiunea este crescută.

Contactează medicul urgent, în aceeași zi, la valori peste 180/110 mm Hg. Dacă apar simptomele descrise mai sus (durere în piept, semne de accident vascular cerebral, dificultăți severe de respirație), nu amâna și sună la 112.

Întrebări pe care merită să le pui medicului

• Care este valoarea-țintă a tensiunii mele?
• Am hipertensiune primară sau trebuie căutată o cauză?
• Ce investigații vor arăta dacă organele sunt afectate?
• La ce oră să iau medicamentele și ce fac dacă omit o doză?
• Ce reacții adverse pot apărea și în ce cazuri trebuie să vă contactez?
• Ce medicamente și suplimente din farmacia mea de acasă pot crește tensiunea?