Alergia: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Alergia este o reacție exagerată a sistemului imunitar la substanțe care, în sine, sunt inofensive pentru organism, cum ar fi polenul plantelor, acarienii din praful de casă, părul animalelor sau proteinele din alimente. Sistemul imunitar le consideră în mod greșit o amenințare și declanșează o reacție de apărare care produce simptomele alergiei: nas care curge, strănuturi, mâncărime, erupții pe piele, tuse și, uneori, o reacție generală gravă, care pune viața în pericol. Alergiile sunt foarte frecvente și pot apărea la orice vârstă, inclusiv la persoane care nu au avut până atunci nicio problemă.

Substanțele care provoacă o astfel de reacție se numesc alergeni. Alergia nu este contagioasă, iar evoluția ei poate fi foarte diferită: de la strănuturi sezoniere până la șoc anafilactic brusc. Acest articol este un ghid al întregii teme: explică cum apare sensibilizarea, prin ce se recunoaște, cum arată diagnosticul și tratamentul și cum se deosebește alergia de bolile care dau tulburări asemănătoare. La final am adunat și trimiterile către celelalte articole din secțiunea despre boli și simptome.

Ce este alergia și cum apare sensibilizarea?

Alergia este un răspuns anormal, exagerat al sistemului imunitar la un factor din mediu, de obicei nevătămător. La o persoană sănătoasă, un astfel de contact trece neobservat, la o persoană sensibilizată provoacă o inflamație în locul în care alergenul a intrat în contact cu organismul: în nas, în ochi, în bronhii, pe piele sau în tubul digestiv.

În forma cea mai frecventă de alergie, cea numită imediată, la primul contact cu alergenul organismul persoanei sensibilizate de obicei nu dă niciun simptom. În acest timp produce însă anticorpi specifici din clasa IgE, care se fixează pe mastocite și pe bazofile. Aceste celule se găsesc, printre altele, în piele, în căile respiratorii și în intestin. Această etapă se numește sensibilizare.

La contactul următor, alergenul se leagă de anticorpii de pe suprafața acestor celule, iar ele eliberează histamină și alte substanțe inflamatorii. Acestea provoacă umflarea mucoaselor, secreție crescută de mucus, mâncărime, urticarie sau spasm al bronhiilor. De aceea antihistaminicele ameliorează multe simptome, dar nu pe toate.

Reacții mai lente și alte tipuri de alergie

Nu orice alergie decurge după această schemă. În alergia de contact, de exemplu la nichel din bijuterii sau la unele componente ale cosmeticelor, rolul principal îl au limfocitele T, iar modificările pielii apar abia la una–două zile după contact. Există și alergii alimentare independente de IgE, în care simptomele digestive se dezvoltă cu întârziere. Din acest motiv, diagnosticul începe întotdeauna cu anamneza, nu cu simplele teste.

Care sunt cauzele alergiei și factorii de risc?

Cauzele exacte ale numărului tot mai mare de alergii din țările dezvoltate nu sunt pe deplin cunoscute. Se știe că genele contează: riscul este mai mare când are alergie unul dintre părinți sau un frate ori o soră și este cel mai mare când sunt bolnavi ambii părinți. Se moștenește mai degrabă predispoziția la sensibilizări (atopia) decât sensibilizarea la un anumit alergen. O persoană atopică poate avea simultan mai multe boli: rinită alergică, astm și dermatită atopică.

Mediul are și el o mare importanță. Printre factorii asociați cu alergii mai frecvente sau cu agravarea simptomelor se numără:

• fumul de tutun, inclusiv în timpul sarcinii și în preajma unui copil mic,
• poluarea aerului, care irită căile respiratorii și poate accentua tulburările,
• umezeala și mucegaiul din locuință,
• antecedentele familiale de boli atopice,
• coexistența altor boli alergice, de exemplu dermatita atopică în copilărie.

Nu există un răspuns simplu la întrebarea de ce o persoană se sensibilizează, iar alta nu. Multe teorii populare (o casă prea curată, introducerea prea devreme sau prea târziu a alimentelor) sunt studiate, dar nu permit astăzi recomandări simple, universale, pentru fiecare copil.

Care sunt cei mai frecvenți alergeni?

Alergenii se împart după calea prin care pătrund în organism. Tabelul de mai jos îi ordonează pe cei mai frecvenți.

Tipul de alergen	Exemple	Simptome tipice
Alergeni inhalatori sezonieri	polenul copacilor, al ierburilor și al buruienilor, sporii unor ciuperci	nas care curge, strănuturi, mâncărime și lăcrimare a ochilor în sezonul de polenizare
Alergeni inhalatori perenii	acarienii din praful de casă, mucegaiurile, scuamele și părul animalelor	secreții nazale și nas înfundat cronice, tuse, agravare acasă sau noaptea
Alimentari	lapte, ouă, nuci și alune, pește, crustacee, grâu, soia	mâncărime în cavitatea bucală, urticarie, vărsături, diaree, uneori anafilaxie
Venin de insecte	viespi, albine	umflătură în locul înțepăturii, mai rar reacție generală
Medicamente	unele antibiotice, analgezice	erupție, urticarie, umflături, mai rar anafilaxie
De contact	nichel, latex, componente ale cosmeticelor și ale produselor de curățenie	eczemă, înroșirea și mâncărimea pielii în locul contactului

Cum recunoaștem simptomele alergiei?

Simptomele alergiei depind de calea prin care alergenul a pătruns în organism și de organele pe care le-a atacat. Cel mai des afectează nasul, ochii, pielea, căile respiratorii și tubul digestiv. Caracteristică este legătura cu momentul sau cu locul: tulburările se accentuează în sezonul de polenizare, după intrarea într-o casă cu animale sau după consumul unui anumit aliment.

Rinita alergică și conjunctivita

Sunt tipice crizele de strănut, secreția nazală apoasă, senzația de nas înfundat și mâncărimea în nas sau în cerul gurii. Adesea le însoțește conjunctivita alergică: arsură, înroșire și lăcrimare a ochilor. În sezonul de polenizare se vorbește în limbaj obișnuit despre guturaiul de fân. O rinită netratată poate deteriora cronic somnul, concentrarea și starea generală, iar la unii bolnavi precede astmul.

Pielea

Alergia poate da urticarie (pomfi cu mâncărime, care apar repede și dispar repede), umflarea buzelor, a pleoapelor sau a feței și eczeme. Inflamația cronică, recidivantă, cu mâncărime a pielii la persoanele predispuse o descriem în articolul despre dermatita atopică. Trebuie să ținem minte că nu orice urticarie este alergică: adesea o provoacă infecțiile, medicamentele, stresul sau factorii fizici, cum ar fi presiunea sau frigul.

Căile respiratorii și astmul

Tusea persistentă, respirația șuierătoare, senzația de apăsare în piept și lipsa de aer, mai ales noaptea, după efort sau după contactul cu un alergen, pot indica astm alergic. Mai multe despre această boală veți citi în articolul despre simptomele și tratamentul astmului. Tusea poate fi uneori și singurul simptom al unei alergii a căilor respiratorii; despre cauzele ei scriem în articolul tusea – remedii de casă și când să mergeți la medic.

Alergia alimentară

După consumul alergenului pot apărea mâncărime și umflare în cavitatea bucală, urticarie, vărsături, dureri de burtă sau diaree, iar la unele persoane simptome din partea aparatului respirator și a circulației. Reacția apare de obicei în interval de la câteva minute până la două ore de la masă. La persoanele alergice la polenul de mesteacăn sau de ierburi apare adesea sindromul alergic oral: mâncărime în gură după consumul de mere crude, nuci sau morcovi, din cauza asemănării proteinelor. De obicei este ușor și apare la alimentele crude, nu la cele fierte.

Alergia la medicamente și la veninul de insecte

Reacția la un medicament poate da erupție, urticarie, umflături sau febră, iar în cazurile grave anafilaxie. După o înțepătură, înroșirea și umflătura locală sunt normale. Vorbim de alergie abia în cazul unei reacții extinse sau al simptomelor generale, precum urticaria pe tot corpul, lipsa de aer sau amețeala. Orice astfel de situație necesită consultația unui alergolog, pentru că riscul unei reacții grave la următoarea înțepătură poate fi real.

Prin ce se deosebește alergia de intoleranța alimentară?

Alergia alimentară este o reacție a sistemului imunitar, iar intoleranța este o problemă de digestie a unei anumite componente. Cel mai bine cunoscut exemplu este intoleranța la lactoză: provine dintr-un deficit de enzimă și dă balonare, dureri de burtă și diaree, dar nu provoacă urticarie, umflături sau anafilaxie. Intoleranța depinde de obicei de cantitatea de aliment consumată, iar în alergie chiar și o cantitate infimă poate declanșa o reacție.

Merită să știți și că testele comerciale pentru așa-numitele intoleranțe alimentare, bazate pe determinarea anticorpilor IgG, nu au o valoare diagnostică confirmată, iar societățile științifice nu le recomandă pentru diagnosticarea alergiei sau a intoleranței. O dietă bazată pe un astfel de rezultat duce adesea la excluderea inutilă a multor alimente. Dacă bănuiți că un aliment vă face rău, este mai bine să țineți un jurnal al simptomelor și să-l discutați cu medicul.

Alergie sau răceală – cum le deosebim?

Alergia și răceala dau un guturai și strănuturi asemănătoare, dar câteva trăsături ajută să le deosebim. În alergie secreția nazală este de obicei apoasă și transparentă, apare mâncărime în nas și în ochi, iar simptomele nu sunt însoțite de febră sau de stare generală proastă. Tulburările durează săptămâni, cât timp acționează alergenul, și revin în aceeași perioadă a anului. Răceala trece de obicei în aproximativ o săptămână; cum să o gestionați descriem în articolul despre remediile de casă pentru răceală.

Febra mare, debutul brusc, durerile musculare puternice și slăbiciunea indică mai degrabă gripa, pe care o discutăm în articolul despre simptomele și complicațiile gripei. Când bănuiți o alergie, nu merită să ghiciți pe cont propriu: dacă „răceala" revine în fiecare sezon și durează luni de zile, trebuie investigată.

Când este periculoasă alergia? Șocul anafilactic

Anafilaxia este o reacție alergică bruscă, generalizată și potențial mortală. Cel mai des o provoacă veninul de insecte, alimentele și medicamentele. Simptomele apar de obicei în interval de la câteva minute până la o oră de la contactul cu alergenul și pot afecta simultan mai multe aparate și sisteme.

Sunați la serviciul de urgență (112) dacă, după contactul cu un posibil alergen, apare:

• lipsă de aer, respirație șuierătoare, senzație de sufocare sau răgușeală,
• umflarea limbii, a gâtului sau a feței,
• amețeală, slăbiciune, leșin, paloare și transpirații reci,
• urticarie însoțită de vărsături, dureri puternice de burtă sau amețeli.

Medicamentul de primă alegere în anafilaxie este adrenalina administrată intramuscular. Persoanele care au avut anterior o astfel de reacție primesc de la medic un set cu adrenalină în autoinjector, împreună cu instrucțiunile de utilizare. După folosirea autoinjectorului trebuie oricum chemat ajutor medical, deoarece simptomele pot reveni. Până la sosirea ambulanței, bolnavul trebuie culcat pe spate, cu picioarele ridicate (în caz de lipsă de aer, în poziție șezândă), iar dacă își pierde cunoștința, în poziție laterală de siguranță. Nu trebuie lăsat singur și nu trebuie ridicat în picioare.

Cum se diagnostichează alergia?

Baza este discuția cu medicul: când și în ce situații apar simptomele, cât durează, dacă cineva din familie are alergie, cum arată locuința și mediul, dacă există animale, umezeală, fum. Util poate fi un jurnal al simptomelor, cu notarea meselor, a locurilor și a medicamentelor. Apoi medicul, de obicei alergologul, poate recomanda investigații.

• Testele cutanate prick – pe piele se aplică cantități mici de alergeni și se observă reacția după zece–douăzeci de minute. Dau un rezultat rapid și privesc în principal alergenii inhalatori și alimentari.
• Analizele de sânge – determinarea anticorpilor IgE specifici față de alergeni aleși, precum și a IgE totali. Sunt utile atunci când testele cutanate nu se pot face, de exemplu în cazul unor leziuni întinse ale pielii sau când medicamentele nu pot fi întrerupte.
• Testele patch – când se bănuiește o alergie de contact; plasturii cu alergeni se aplică pe pielea spatelui pentru două–trei zile.
• Probele de provocare – de exemplu cele alimentare, efectuate numai sub supraveghere în condiții medicale, deoarece pot declanșa o reacție puternică.
• Spirometria – când există simptome bronșice, pentru a evalua dacă nu se dezvoltă astm.

Un singur rezultat pozitiv al testului nu înseamnă încă boală: puteți fi sensibilizat fără niciun simptom. Rezultatul se evaluează întotdeauna împreună cu istoricul tulburărilor. Înainte de testele cutanate trebuie de obicei întrerupte pentru câteva zile antihistaminicele, despre care vă va informa medicul sau secretariatul. Nu întrerupeți medicamentele pe cont propriu fără o astfel de indicație, mai ales pe cele inhalatorii pentru astm.

Cum se tratează alergia?

Tratamentul se bazează pe trei piloni: evitarea alergenului, tratarea simptomelor și, în situații alese, imunoterapia cu alergeni.

Evitarea alergenului

Acolo unde este posibil, aceasta este cea mai eficientă metodă. În alergia la acarieni ajută spălarea regulată a lenjeriei la temperatură ridicată, reducerea covoarelor, a draperiilor groase și a altor elemente care adună praf, aspirarea cu filtru și aerisirea. În sensibilizarea la polen merită să urmăriți prognozele de polenizare, să vă schimbați hainele și să vă spălați părul după întoarcerea acasă, iar în sezon să aerisiți locuința scurt și mai degrabă seara. În cazul mucegaiului, esențială este eliminarea sursei de umezeală. În alergia alimentară este necesară citirea atentă a compoziției produselor, iar dieta de excludere trebuie ținută numai după stabilirea diagnosticului, pentru a nu exclude inutil alimente importante, mai ales la copii.

Medicamente care ameliorează simptomele

Se folosesc, printre altele, antihistaminicele (tablete, picături pentru ochi, spray-uri nazale). Preparatele mai noi din acest grup afectează mai puțin concentrarea și provoacă mai puțină somnolență decât cele mai vechi. În rinita alergică, baza tratamentului în simptomele accentuate sunt corticosteroizii nazali, care acționează local, nu general. În conjunctivită se folosesc picături pentru ochi. În astm se folosesc medicamente inhalatorii. Alegerea medicamentului și modul de utilizare trebuie stabilite de medic: multe preparate se găsesc fără rețetă, dar nu orice produs este potrivit pentru copiii mici, pentru femeile însărcinate, pentru persoanele cu glaucom, cu boli de inimă sau care iau alte medicamente. Folosirea îndelungată a picăturilor nazale decongestionante este o greșeală, pentru că duce la accentuarea umflării după întreruperea lor.

Imunoterapia cu alergeni (desensibilizarea)

Este singura metodă care influențează mecanismul bolii, nu doar simptomele. Constă în administrarea îndelungată a unor doze de alergen crescute treptat, sub formă de injecții subcutanate sau de tablete sublinguale. Durează de obicei câțiva ani. Se aplică, printre altele, în alergia la polen, la acarienii din praful de casă și la veninul de insecte, iar indicația o stabilește numai medicul alergolog, după confirmarea că simptomele provin într-adevăr din sensibilizarea respectivă. În alergia la veninul de insecte, desensibilizarea poate fi o metodă care salvează viața. Nu se aplică în unele situații, de exemplu în astmul sever, necontrolat, sau în unele boli autoimune.

Alergia la copii și în sarcină

La copii, alergia începe adesea cu dermatita atopică sau cu alergia alimentară, iar odată cu vârsta apar rinita și astmul. Această evoluție se numește marș alergic, deși nu fiecare copil o parcurge. Alergiile alimentare la lapte și la ouă dispar mai des odată cu vârsta, iar cele la nuci și la pește persistă de obicei mai mult. Copilul nu trebuie „pentru orice eventualitate" lipsit de alimente din meniu: eliminarea produselor fără un diagnostic poate duce la carențe. Recomandările privind alăptarea și introducerea alimentelor noi merită discutate cu pediatrul. Întrebările despre faptul dacă predispoziția la sensibilizări influențează vaccinările discutați-le cu medicul; informații generale găsiți în articolul despre vaccinările copiilor.

În sarcină, simptomele alergiei se pot accentua sau atenua. Multe medicamente disponibile fără rețetă nu sunt recomandate fără consultație, de aceea înainte de a le folosi trebuie să discutați cu medicul. Nu trebuie întrerupte medicamentele pentru astm, pentru că astmul necontrolat este mai periculos pentru mamă și copil decât tratamentul.

Ce spunem despre metodele neconvenționale?

Acupunctura, homeopatia, fitoterapia sau meditația sunt uneori alese ca un complement al tratamentului. Dovezi credibile că homeopatia tratează alergia nu există. Tehnicile de relaxare pot îmbunătăți starea de bine, dar nu înlocuiesc medicamentele sau desensibilizarea. Spălarea nasului cu soluție salină poate fi utilă, pentru că îndepărtează de pe mucoasă polenul și secrețiile, are puține reacții adverse și poate fi folosită complementar. Preparatele din plante pot ele însele sensibiliza, iar unele interacționează cu medicamentele. Nu trebuie întrerupt tratamentul prescris de medic și nici înlocuit cu astfel de metode, mai ales în astm și în caz de risc de anafilaxie.

Se poate vindeca alergia?

Alergia este de obicei o boală cronică, dar un tratament bine ales permite, în majoritatea cazurilor, controlul simptomelor și o viață normală. Unele alergii alimentare, mai ales la lapte și la ouă la copiii mici, dispar cu timpul de la sine. Desensibilizarea poate limita simptomele pe termen lung, deși nu oferă garanția unei vindecări durabile. O alergie inhalatorie netratată poate duce la astm, la sinuzită cronică și la scăderea calității vieții, de aceea merită tratată, și nu doar „așteptat" să treacă sezoanele.

Când să mergeți la medic?

Merită să mergeți la medic când simptomele se repetă, vă încurcă somnul, studiul sau munca, când medicamentele fără rețetă nu ajută sau când apar tuse și respirație șuierătoare. O consultație urgentă necesită orice suspiciune de alergie alimentară la un copil, precum și orice reacție la veninul unei insecte sau la un medicament care a depășit locul contactului. Simptomele de anafilaxie, descrise mai sus, sunt întotdeauna o indicație de a chema ambulanța.

Înainte de consultație este bine să pregătiți câteva informații și întrebări:

• când au început simptomele și dacă se accentuează într-o anumită perioadă a anului, în anumite locuri sau după anumite produse,
• ce medicamente folosiți deja și dacă ajută,
• dacă cineva din familie are alergie, astm sau dermatită atopică,
• dacă trebuie făcute teste și cum să vă pregătiți pentru investigație,
• dacă în cazul meu se pune problema desensibilizării și cât durează.

Alte boli din secțiunea „Boli și simptome"

Simptomele descrise în acest articol seamănă uneori cu tulburările multor alte afecțiuni. Mai jos am adunat celelalte articole din această secțiune.

• Astmul – simptome, diagnostic și tratament – boală a căilor respiratorii care însoțește adesea alergia.
• Răceala – remedii de casă pentru guturai, tuse și durere în gât.
• Tusea – cauze, remedii de casă și semne de alarmă.
• Gripa A(H1N1) – simptome, complicații, tratament și vaccinare.
• Depresia – simptome, tratament și unde să căutați ajutor.
• Tuberculoza – simptome, infectare, diagnostic și tratament, importantă în tusea cronică.
• Bolile rinichilor – simptome, cauze și analizele care le depistează.
• Simptomele bolilor tiroidei – hipotiroidism și hipertiroidism.
• Scleroza multiplă – primele simptome, diagnostic și tratament.
• Insomnia – cauze și tratament; somnul poate fi perturbat în rinita netratată.
• Sforăitul și apneea în somn – când sforăitul este inofensiv și când necesită investigații.
• Vaccinările copiilor – obligatorii și recomandate, siguranță.