Colesterolul crescut – cauze, simptome, riscuri și tratament

Colesterolul crescut (hipercolesterolemia) este starea în care în sânge circulă prea mult colesterol, de obicei este vorba despre o fracțiune LDL crescută, adică ceea ce se numește popular „colesterol rău”. Se diagnostichează exclusiv pe baza analizelor de sânge, pentru că în majoritatea cazurilor nu dă niciun simptom. Netratat ani la rând, accelerează dezvoltarea aterosclerozei, iar aceasta duce la infarct miocardic, accident vascular cerebral și boală a arterelor picioarelor.

Acesta este articolul principal al secțiunii despre colesterol, inimă și tensiune. Explicăm în el ce este colesterolul, de unde apare excesul, pe cine afectează, ce riscuri are și cum arată conduita pas cu pas. Detaliile le dăm în texte separate: despre valorile normale ale colesterolului și citirea lipidogramei, despre scăderea colesterolului prin alimentație, stil de viață și medicamente și despre ateroscleroză.

Ce este colesterolul și de ce are organismul nevoie de el?

Colesterolul este o substanță asemănătoare grăsimilor (un steroid), indispensabilă vieții. Intră în alcătuirea membranelor tuturor celulelor, este materia primă pentru producerea hormonilor (cortizol, estrogeni, testosteron), a vitaminei D și a acizilor biliari, care digeră grăsimile. În sine nu este deci o „otravă”; problema este excesul lui sub o formă nepotrivită.

Cea mai mare parte a colesterolului, aproximativ trei sferturi, este produsă de organism, în principal în ficat. Restul provine din alimente, dar asupra absorbției lui și a nivelului din sânge influențează mai puternic decât colesterolul alimentar grăsimile saturate și trans, obezitatea și genele.

Lipoproteinele: LDL, HDL și celelalte

Colesterolul nu se dizolvă în sânge, de aceea este transportat în „ambalaje” din proteine și grăsimi, numite lipoproteine. Cele mai importante sunt:

• LDL – transportă colesterolul din ficat către țesuturi. Când este în exces, particulele lui pătrund în peretele arterei și declanșează formarea plăcii de aterom. De aici denumirea de „colesterol rău”.
• HDL – preia colesterolul din țesuturi și îl duce înapoi la ficat. O concentrație mai mare este de obicei favorabilă, dar creșterea artificială a HDL cu medicamente nu s-a dovedit o metodă eficientă de protejare a inimii.
• Trigliceridele – nu sunt colesterol, ci alt tip de grăsime din sânge, care influențează și ea riscul cardiovascular, iar concentrațiile foarte mari pot provoca pancreatită acută.
• Colesterolul non-HDL – suma colesterolului din toate particulele „aterogene” (care favorizează ateroscleroza); se calculează ca colesterol total minus HDL.
• Lipoproteina(a), Lp(a) – o variantă de LDL cu risc crescut, în mare măsură determinată genetic; concentrația ei se schimbă puțin sub influența alimentației.

Ce colesterol este prea mare?

Nu există o singură valoare pentru toți. Pentru populația generală se consideră dorit un colesterol total sub aproximativ 190 mg/dl (aproximativ 5 mmol/l) și trigliceride sub aproximativ 150 mg/dl, dar valoarea țintă a LDL depinde de riscul cardiovascular global al fiecărei persoane. Cu cât riscul este mai mare, cu atât ținta este mai joasă. Intervalele de referință pot diferi ușor între laboratoare, iar interpretarea rezultatului trebuie lăsată întotdeauna medicului.

Regula este simplă: aceeași valoare a LDL poate fi acceptabilă la o persoană tânără și sănătoasă, fără alți factori de risc, și insuficient de joasă la cineva care a avut un infarct sau are diabet. Discuția completă despre valori, unități de măsură (mg/dl și mmol/l) și modul de calcul al LDL o găsești în articolul colesterolul – valori normale și interpretarea rezultatelor.

Dă colesterolul crescut simptome?

De obicei nu. Colesterolul crescut nu doare, nu provoacă stare proastă, oboseală sau dureri de cap, iar „simptomele” care i se atribuie adesea (amețeli, palpitații, amorțeli) au alte cauze. De aceea multe persoane află despre el din întâmplare sau abia după primul eveniment cardiac.

Excepția o constituie formele severe, de obicei congenitale. La concentrații foarte mari pot apărea depozite vizibile de colesterol:

• noduli gălbui pe tendoane, cel mai des pe tendonul lui Ahile sau pe extensorii degetelor mâinii (xantoame tendinoase),
• pete gălbui, plate, în zona pleoapelor (xantelasme),
• un arc deschis la culoare în jurul irisului, mai ales la persoanele sub 45 de ani.

Simptomele încep cu adevărat atunci când ateroscleroza îngustează arterele. Pot fi dureri în piept la efort, dificultăți de respirație, durere în gambe la mers sau tulburări trecătoare de vorbire ori de mișcare. Acestea sunt deja simptome ale unei boli a vaselor, nu ale colesterolului în sine. Le descriem în articolul despre ateroscleroză.

De unde apare colesterolul crescut? Cauze și factori de risc

Cel mai adesea colesterolul crescut este rezultatul combinat al stilului de viață și al genelor. Se întâmplă și ca el să fie consecința altei boli sau a unui medicament. Merită să cunoști câteva grupe de cauze.

Stilul de viață

• Alimentație bogată în grăsimi saturate (carne grasă și mezeluri, lactate grase, unt, untură, ulei de palmier și de cocos, multe produse de cofetărie) și în grăsimi trans din uleiurile hidrogenate.
• Supraponderalitatea și obezitatea, în special obezitatea abdominală.
• Activitatea fizică redusă.
• Fumatul, care scade HDL și accentuează lezarea vaselor.
• Consumul excesiv de alcool, care crește în special trigliceridele.

Factori genetici și vârsta

Tendința la colesterol crescut poate fi familială. Odată cu vârsta, concentrația de LDL crește de obicei, iar la femei după menopauză se observă adesea o înrăutățire a lipidogramei, legată de scăderea estrogenilor. O entitate aparte este hipercolesterolemia familială, descrisă mai jos.

Boli și medicamente care cresc colesterolul

• hipotiroidismul,
• diabetul de tip 2 și rezistența la insulină (de obicei cu trigliceride mari și HDL scăzut),
• sindromul nefrotic și boala cronică de rinichi,
• bolile hepatice cu colestază (stază biliară),
• unele medicamente, de exemplu glucocorticoizii, o parte dintre medicamentele folosite după transplant, unele medicamente hormonale sau retinoizii – evaluarea o face întotdeauna medicul, iar medicamentele nu se opresc pe cont propriu.

Din acest motiv, la investigarea primului rezultat crescut medicul recomandă adesea și determinarea TSH, a glucozei, a creatininei și a probelor hepatice, pentru a exclude o cauză secundară.

Hipercolesterolemia familială – când vinovate sunt genele

Hipercolesterolemia familială (HF) este o tulburare congenitală în care ficatul elimină mai greu LDL din sânge, astfel încât concentrația lui este mare de la naștere. Multe persoane nu știu că o au, deși este una dintre cele mai frecvente boli genetice. Netratată din timp, duce la ateroscleroză precoce, uneori încă de la 30–40 de ani.

Spre această posibilitate indică:

• LDL foarte mare, care se menține în ciuda unei alimentații sănătoase (adesea clar peste 190 mg/dl),
• infarcte sau accidente vasculare cerebrale în familie la bărbați sub 55 de ani și la femei sub 60 de ani,
• colesterol crescut la părinți, frați sau copii,
• prezența depozitelor de colesterol pe tendoane.

În HF alimentația singură de obicei nu este suficientă și este nevoie de tratament medicamentos, adesea început precoce și mai intens. Important este și examinarea rudelor de gradul întâi, inclusiv a copiilor, pentru că boala se moștenește. Diagnosticul și tratamentul sunt de competența medicilor de familie, a cardiologilor și a specialiștilor în lipidologie.

Ce riscuri are colesterolul crescut?

LDL crescut cronic favorizează formarea plăcilor de aterom în pereții arterelor. Cu timpul, acestea îngustează vasele, iar când placa se rupe, pe suprafața ei se formează rapid un tromb care poate bloca artera. În funcție de loc, aceasta duce la boli diferite:

Vase afectate	Consecință posibilă
Arterele coronare ale inimii	boală coronariană, angină pectorală, infarct miocardic
Arterele creierului și ale gâtului	accident vascular cerebral ischemic, accident ischemic tranzitoriu (AIT)
Arterele picioarelor	claudicație intermitentă, în cazurile severe ulcere și gangrenă
Arterele rinichilor	hipertensiune arterială, deteriorarea funcției renale
Aorta	anevrism, stenoză a valvei aortice (în asociere cu vârsta și cu alți factori)

Trebuie să ții minte că ateroscleroza se dezvoltă timp de ani, iar riscul depinde de produsul dintre concentrația colesterolului și durata acțiunii lui. De aceea contează nu doar rezultatul actual, ci și de cât timp este crescut. Trigliceridele mari pot provoca în plus pancreatită acută, mai ales când depășesc valori foarte înalte.

Riscul cardiovascular – de ce colesterolul singur nu este suficient?

Colesterolul este unul dintre mai mulți factori care alcătuiesc riscul global de infarct sau accident vascular cerebral. Medicul îl evaluează în ansamblu, luând în considerare:

• vârsta și sexul,
• valorile tensiunii arteriale (vezi: hipertensiunea arterială – simptome, diagnostic și tratament),
• fumatul,
• diabetul și glicemia,
• colesterolul total și HDL (sau LDL),
• boala de rinichi,
• istoricul familial (boli de inimă precoce la rude apropiate),
• obezitatea și lipsa mișcării.

Pentru estimarea riscului se folosesc scale (de exemplu scala SCORE2 și variantele ei pentru persoanele vârstnice). Pe baza lor se stabilește dacă riscul este mic, moderat, mare sau foarte mare, iar de aceasta depind LDL-ul țintă și intensitatea tratamentului. Persoanele care au avut deja un infarct sau un accident vascular cerebral ori au ateroscleroză diagnosticată, precum și majoritatea bolnavilor de diabet cu complicații, sunt încadrate în grupele de risc mare sau foarte mare.

Cine și când ar trebui să-și verifice colesterolul?

Lipidograma, adică panoul de analize ale grăsimilor din sânge, merită efectuată cel puțin o dată la fiecare adult, apoi repetată la intervale stabilite cu medicul. Este deosebit de important în următoarele situații:

• hipertensiune arterială, diabet, obezitate, boală de rinichi,
• fumat,
• infarcte, accidente vasculare cerebrale sau decese cardiace subite în familie la rude relativ tinere,
• colesterol crescut în familie,
• simptome de ateroscleroză sau boală cardiovasculară diagnosticată,
• boli care cresc colesterolul (de exemplu hipotiroidismul),
• boli inflamatorii cronice și unele boli autoimune,
• diabet gestațional anterior sau complicații ale sarcinii, cum este preeclampsia.

Copiii și adolescenții se testează selectiv – mai ales când se suspectează hipercolesterolemie familială sau când în familie au existat evenimente cardiace precoce. La prima evaluare, medicul poate recomanda și o determinare unică a Lp(a).

Cum se face analiza și cum te pregătești pentru ea?

Lipidograma presupune recoltarea de sânge dintr-o venă. Panoul de bază conține colesterol total, LDL, HDL și trigliceride. În prezent, pentru evaluarea colesterolului nu este întotdeauna necesar să fii a jeun, dar în cazul trigliceridelor mari sau conform recomandărilor laboratorului ori ale medicului, un rezultat a jeun este mai fiabil. În această situație respectă recomandarea de 8–12 ore fără mâncare, bând apă.

Este bine, de asemenea:

• să nu schimbi radical alimentația în zilele dinaintea analizei și să eviți alcoolul,
• să eviți efortul intens imediat înainte de recoltare,
• să aștepți câteva săptămâni cu analiza după o infecție acută, o intervenție sau un infarct, deoarece rezultatul poate fi atunci perturbat,
• să informezi medicul despre medicamentele și suplimentele pe care le iei.

Un singur rezultat atipic merită confirmat printr-o analiză repetată. Explicația completă a ceea ce înseamnă fiecare poziție din buletin o găsești în articolul colesterolul – valori normale, lipidogramă și interpretarea rezultatelor.

Ce faci după ce ai aflat că ai colesterol crescut?

Primul pas este consultația la medic, de preferat la medicul de familie. Medicul va evalua riscul global, va exclude cauzele secundare și va decide dacă este suficientă schimbarea stilului de viață sau este necesar și tratament medicamentos. Schema generală arată astfel.

1. Evaluarea riscului și diagnosticul – istoric familial, măsurarea tensiunii, a greutății și a circumferinței taliei, analize de sânge (glucoză, TSH, creatinină, probe hepatice) și eventual investigații suplimentare.
2. Stabilirea țintei – LDL-ul țintă depinde de grupa de risc; la persoanele din grupa de risc foarte mare sunt recomandate cele mai joase valori.
3. Schimbarea stilului de viață – alimentație, mișcare, scădere în greutate, renunțare la fumat. Este baza pentru toți, inclusiv pentru persoanele care iau medicamente.
4. Tratamentul medicamentos – când schimbarea stilului de viață nu este suficientă sau când riscul este mare.
5. Controlul – lipidogramă repetată după câteva până la peste zece săptămâni de la schimbarea tratamentului, apoi periodic, conform recomandărilor.

Alimentația și stilul de viață în colesterolul crescut

Alimentația poate scădea LDL într-o măsură vizibilă, deși efectul este individual și de obicei nu depășește câteva zeci de procente. Principalele reguli sunt limitarea grăsimilor saturate și trans, creșterea cantității de fibre (legume, leguminoase, ovăz, cereale integrale), alegerea grăsimilor vegetale (ulei de măsline, ulei de rapiță, nuci), consumul de pește și reducerea excesului de calorii, dacă ești supraponderal.

Ajută și activitatea fizică regulată (în total câteva ore de mișcare moderată pe săptămână, așa cum recomandă medicul), limitarea alcoolului și renunțarea la fumat. Este adesea mai puțin spectaculos decât medicamentele, dar susține simultan tensiunea, greutatea și glicemia. Regulile detaliate, produsele recomandate și cele de limitat, precum și locul suplimentelor le descriem în articolul cum scazi colesterolul.

Mituri despre colesterol

• „Ouăle sunt interzise.” Colesterolul alimentar influențează concentrația din sânge mai slab decât grăsimile saturate. Pentru majoritatea persoanelor, un consum moderat de ouă este acceptabil, dar în hipercolesterolemia familială, diabet sau boală de inimă merită să discuți cu medicul sau cu dieteticianul.
• „Cei slabi nu au probleme.” Colesterolul crescut apare și la persoanele slabe, mai ales în cazul predispoziției genetice.
• „Dacă nu mă doare nimic, nu am nicio problemă.” Tocmai de aceea colesterolul este numit un factor de risc silențios.
• „O băutură sau o plantă miraculoasă scade colesterolul într-o săptămână.” Niciun remediu casnic nu înlocuiește alimentația, mișcarea și, când este nevoie, medicamentele.
• „Statinele sunt dăunătoare pentru ficat, deci mai bine să nu le iau.” Leziunile hepatice grave sunt rare. Decizia de a lua medicamente se ia împreună cu medicul, iar tratamentul nu se oprește pe cont propriu.

Ce medicamente scad colesterolul?

Când stilul de viață nu este suficient sau riscul este mare, medicul poate propune medicamente. Doza și alegerea preparatului le stabilește întotdeauna medicul, nu pacientul. Printre cele mai importante grupe se numără:

• Statinele (printre altele atorvastatina, rosuvastatina, simvastatina) – medicamente de primă alegere, inhibă producția de colesterol în ficat și au cel mai bine documentat efect de reducere a numărului de infarcte și accidente vasculare cerebrale.
• Ezetimibul – limitează absorbția colesterolului din intestin; cel mai des se adaugă la statină când aceasta singură nu este suficientă.
• Acidul bempedoic – o opțiune pentru persoanele care nu tolerează statinele sau necesită o scădere suplimentară a LDL.
• Inhibitorii PCSK9 (anticorpi sau medicamente bazate pe interferența ARN) – administrați prin injecții, folosiți în anumite grupuri cu risc mare, de exemplu în hipercolesterolemia familială, conform criteriilor în vigoare în țara ta.
• Fibrații și acizii grași omega-3 în doze terapeutice – în trigliceridele foarte mari.

Cele mai frecvente reacții adverse ale statinelor sunt durerile musculare, care apar la o minoritate dintre cei tratați. Nu ignora însă durerile musculare puternice, slăbiciunea și urina închisă la culoare – necesită contactarea rapidă a medicului. Statinele nu se folosesc în sarcină și în timpul alăptării, iar femeile care planifică o sarcină trebuie să discute despre aceasta cu medicul. Tratamentul care scade colesterolul durează de obicei mulți ani, adesea toată viața, iar oprirea medicamentului face ca valorile să revină la cele anterioare.

Colesterolul în situații speciale

Femeile

Înainte de menopauză femeile au de obicei un risc cardiovascular mai mic, dar după ea riscul este clar mai mare, iar lipidograma se înrăutățește adesea. Colesterolul crescut la femeile mai tinere nu trebuie neglijat, mai ales în hipercolesterolemia familială. Sarcina crește fiziologic colesterolul, de aceea în această perioadă el nu se determină de rutină.

Copiii și adolescenții

Suspiciunea de hipercolesterolemie familială la un copil necesită consultul unui specialist. Pe lângă alimentație și mișcare, tratamentul medicamentos se începe în cazuri selectate la vârsta adolescenței sau mai devreme, sub control strict.

Persoanele în vârstă

La persoanele în vârstă, deciziile de tratament depind de starea generală de sănătate, de bolile asociate, de medicamentele luate și de așteptările pacientului. După un infarct sau un accident vascular cerebral, tratamentul hipolipemiant este de obicei indicat indiferent de vârstă, dar detaliile le stabilește medicul.

Diabetul, bolile de rinichi, hipotiroidismul

În aceste boli colesterolul este un element important al tratamentului. Echilibrarea bolii de bază (de exemplu tratamentul hipotiroidismului) poate îmbunătăți lipidograma, dar nu scutește de evaluarea riscului.

Colesterolul crescut și alte boli ale inimii și ale vaselor

Colesterolul este unul dintre cei trei factori de risc modificabili cei mai importanți, alături de hipertensiune și fumat. Combinarea mai multora dintre ei nu doar că se adună, ci înmulțește riscul, de aceea tratamentul trebuie să le cuprindă pe toate simultan. Măsurarea regulată a tensiunii o descriem în textul despre hipertensiunea arterială. Pe de altă parte, valorile prea mici ale tensiunii, care sunt uneori confundate cu o problemă a vaselor, le explicăm în articolul tensiunea arterială scăzută. În caz de palpitații sau îngrijorare legată de ritmul inimii merită să citești despre care este pulsul normal și cum se măsoară.

Când mergi la medic și care simptome sunt de alarmă?

Cu un rezultat crescut al lipidogramei trebuie să te prezinți la medic în câteva zile sau săptămâni, nu să îl ignori. Sună imediat serviciul de urgență (112) dacă apare oricare dintre simptomele de mai jos:

• presiune, durere, arsură sau strângere în piept, care iradiază spre braț, maxilar, spate sau epigastru, mai ales cu dificultăți de respirație, transpirații, greață sau slăbiciune,
• tulburări bruște de vorbire, căderea colțului gurii, slăbiciune sau amorțeală a unei jumătăți a corpului, tulburări bruște de vedere,
• durere de cap bruscă, puternică, pierderea cunoștinței,
• durere abdominală puternică, bruscă, cu vărsături (poate fi o pancreatită acută, mai ales în cazul trigliceridelor foarte mari).

O consultație urgentă, dar nu imediată, necesită: durere în piept sau dificultăți de respirație care apar la efort și dispar în repaus, durere în gambe la mers care trece după oprire, noduli gălbui pe tendoane sau pe pleoape și rezultate foarte mari ale lipidogramei, mai ales la o persoană tânără.

Listă de verificare și întrebări pentru medic

Înainte de consultație este bine să ai la tine toate rezultatele anterioare ale lipidogramei, lista medicamentelor și suplimentelor pe care le iei și informații despre bolile de inimă din familie. Întrebări pe care merită să le pui:

• În ce grupă de risc am fost încadrat și care este LDL-ul meu țintă?
• Trebuie să fac investigații suplimentare (TSH, glucoză, Lp(a), probe hepatice)?
• Poate fi vorba de hipercolesterolemie familială și ar trebui să se testeze și rudele mele?
• Este suficientă schimbarea stilului de viață sau am nevoie de un medicament? La ce să fiu atent când îl iau?
• Când repet analiza și cât timp voi fi tratat?

Prevenția – cum îți protejezi vasele zi de zi?

Cea mai bună protecție este combinarea mai multor obiceiuri, care împreună acționează mai puternic decât fiecare în parte:

• mănâncă mai multe legume, fructe, produse integrale, leguminoase, pește și nuci, și mai puțină carne grasă, mezeluri și dulciuri,
• menține o greutate corporală și o circumferință a taliei normale,
• mișcă-te regulat, de preferat în majoritatea zilelor săptămânii,
• nu fuma, iar alcoolul limitează-l la minimum,
• controlează tensiunea și glicemia,
• fă lipidograma conform recomandărilor medicului.

Colesterolul crescut, diagnosticat suficient de devreme și bine tratat, nu trebuie să ducă la infarct sau la accident vascular cerebral. Esențiale sunt consecvența și controalele regulate, nu o schimbare unică a alimentației.

Toate articolele despre colesterol, inimă și tensiune

Dacă vrei să aprofundezi subiectul, începe cu unul dintre textele de mai jos:

• Colesterolul – valori normale, lipidogramă și interpretarea rezultatelor – cum se citește rezultatul analizei și care sunt valorile țintă,
• Cum scazi colesterolul – alimentație, stil de viață și medicamente – conduita practică,
• Ateroscleroza – cum se formează, simptome, diagnostic și tratament – ce se întâmplă în artere,
• Hipertensiunea arterială – simptome, diagnostic și tratament – al doilea factor de risc esențial,
• Tensiunea arterială scăzută – simptome, cauze și conduită,
• Pulsul normal – care este frecvența normală a inimii și cum se măsoară.