Hiperplazia de prostată – simptome, diagnostic și tratament

Hiperplazia benignă de prostată (HBP), numită și adenom de prostată sau mărire benignă a prostatei (în engleză BPH, benign prostatic hyperplasia), este o mărire benignă a glandei prostatice. Apare foarte frecvent la bărbații după 50 de ani, iar odată cu înaintarea în vârstă afectează un procent tot mai mare dintre ei. Nu este cancer și nu se transformă în cancer, dar glanda mărită poate comprima uretra și îngreuna urinarea.

Simpla mărire a prostatei nu provoacă mereu simptome. Tratamentul se decide în funcție de simptome și de cât de mult deranjează, nu doar după dimensiunea glandei. Informații generale despre organul în sine găsești în articolul prostata – ce este și ce boli o afectează. Mai jos descriem cauzele, simptomele, investigațiile, tratamentul și complicațiile hiperplaziei benigne.

Ce este hiperplazia de prostată și prin ce se deosebește de cancer?

Hiperplazia de prostată este o proliferare a țesutului glandular și muscular din jurul uretrei, care îngustează lumenul uretrei și perturbă scurgerea urinei. Este o boală benignă: celulele nu au caracteristici tumorale, nu dau metastaze și nu se transformă în cancer. Cancerul de prostată este o boală distinctă, care începe de obicei într-o altă parte a glandei.

Cele două boli pot coexista, deoarece ambele sunt frecvente în aceeași grupă de vârstă. Din acest motiv, în prezența simptomelor nu trebuie să presupui că „este doar o mărire benignă". Deosebirile și legăturile dintre ele sunt descrise în articolul cancerul de prostată – simptome și tratament. În medicina actuală, unii medici vorbesc mai degrabă despre „simptome ale tractului urinar inferior asociate hiperplaziei de prostată", pentru că simptomele, și nu dimensiunea glandei, stabilesc conduita.

De ce se mărește prostata?

Mecanismul exact nu este pe deplin cunoscut. Se știe că pentru hiperplazie sunt necesari hormonii masculini (testosteronul și forma sa activă, dihidrotestosteronul) și trecerea timpului. Creșterea începe în țesuturile aflate în jurul uretrei, de aceea influențează atât de repede scurgerea urinei.

Printre factorii care cresc riscul sau accentuează simptomele se numără:

• vârsta, care este factorul principal,
• existența bolii în familie,
• obezitatea, mai ales cea abdominală, și tulburările metabolice, inclusiv diabetul,
• activitatea fizică redusă,
• unele medicamente, care nu provoacă hiperplazia, dar accentuează simptomele.

Hiperplazia de prostată nu este urmarea „frigului", a raporturilor sexuale rare sau a activității sexuale excesive. Acestea sunt mituri frecvente, care provoacă inutil sentimente de vinovăție.

Care sunt simptomele hiperplaziei de prostată?

Cele mai frecvente simptome sunt jetul urinar slăbit, urinarea frecventă, mai ales noaptea, și senzația că vezica nu s-a golit complet. Simptomele se agravează de obicei lent, în luni și ani, așa că mulți bărbați se obișnuiesc cu ele și le consideră o consecință normală a îmbătrânirii. Ele pot fi însă ameliorate eficient.

Medicii le împart în două grupe. Prima rezultă din dificultatea de trecere a urinei prin uretră, a doua din iritația vezicii urinare, care lucrează sub o încărcare mai mare.

Simptome de golire dificilă

• jet urinar slăbit, subțire sau întrerupt,
• nevoia de a împinge și întârzierea începerii micțiunii,
• picurarea urinei după terminarea urinării,
• senzația de golire incompletă a vezicii.

Simptome de iritație

• urinare frecventă în timpul zilei,
• trezirea noaptea pentru a merge la toaletă,
• nevoie bruscă și puternică de a urina, căreia îi este greu să reziști.

Intensitatea simptomelor poate fi evaluată cu un chestionar simplu cu punctaj (scala IPSS), pe care medicul îl completează de obicei împreună cu pacientul. Rezultatul ajută la stabilirea dacă simptomele sunt ușoare, moderate sau severe, precum și la compararea stării dinainte și de după tratament.

Cu ce poate fi confundată hiperplazia de prostată?

Simptome asemănătoare pot da și alte boli, de aceea diagnosticul necesită un consult medical. Printre cele mai importante se numără prostatita, îngustarea uretrei, cancerul de prostată sau de vezică urinară, litiaza urinară, infecția urinară, diabetul (provoacă urinare frecventă din cauza excesului de zahăr), bolile neurologice, precum și insuficiența cardiacă și apneea în somn, care cresc urinarea nocturnă. Trezirea supărătoare noaptea poate fi legată și de calitatea somnului, despre care scriem în articolul lipsa somnului: insomnia și sforăitul.

Unele medicamente favorizează retenția de urină sau accentuează simptomele: decongestionantele din medicamentele pentru răceală (de exemplu pseudoefedrina), antihistaminicele de generație mai veche, unele antidepresive și antispastice, precum și diureticele. Nu le opri pe cont propriu, dar spune-i medicului lista completă a preparatelor pe care le iei.

Care sunt complicațiile hiperplaziei netratate?

În cazul unei obstrucții îndelungate și importante, vezica urinară nu se mai golește bine, iar urina rămasă în ea favorizează apariția problemelor. Acestea pot fi:

• infecții urinare recurente,
• calculi în vezica urinară,
• retenție acută de urină, adică imposibilitatea bruscă de a urina,
• sânge în urină (hematurie),
• retenție cronică de urină cu incontinență urinară „prin preaplin",
• în cazurile mai grave, stagnarea urinei în rinichi și deteriorarea funcției lor.

Nu orice hiperplazie duce la complicații, dar tocmai ele sunt motivul pentru care simptomele nu trebuie ignorate. Efectul asupra rinichilor este descris în articolul bolile de rinichi – simptome și investigații.

Când te prezinți la medic?

Merită să mergi la urolog sau la medicul de familie atunci când tulburările de micțiune persistă, se agravează sau te deranjează în viața de zi cu zi ori în somn. Nu trebuie să aștepți până devin foarte intense.

Ajutor de urgență (la camera de gardă a spitalului) necesită imposibilitatea de a urina în prezența unei vezici dureroase și pline. Trebuie să te prezinți urgent și în caz de:

• sânge în urină,
• febră cu durere la urinare sau durere în perineu,
• durere în zona rinichilor cu febră sau vărsături,
• scăderea evidentă a cantității de urină eliminate.

Cum se diagnostichează hiperplazia de prostată?

Medicul te întreabă despre simptome (adesea folosește chestionarul IPSS), medicamentele pe care le iei și bolile asociate, apoi examinează prostata prin rect și recomandă un examen de urină. De obicei se determină și concentrația creatininei, pentru a evalua rinichii, precum și PSA. La nevoie se efectuează o ecografie, inclusiv evaluarea volumului prostatei și a cantității de urină rămase după micțiune, iar uneori o uroflowmetrie, adică măsurarea vitezei jetului urinar. Poate fi util și un jurnal al micțiunilor ținut timp de câteva zile.

Deoarece cancerul de prostată poate coexista cu hiperplazia, iar PSA poate fi crescut și în hiperplazia benignă, regulile de interpretare a rezultatelor sunt descrise în articolul examinarea prostatei – PSA, tușeul rectal, ecografia și biopsia. Valorile de referință ale PSA depind de laborator și de vârstă, iar rezultatul este întotdeauna evaluat de medic.

Cum se tratează hiperplazia de prostată?

Metoda depinde de intensitatea simptomelor, de complicații, de mărimea glandei și de bolile asociate, precum și de preferințele pacientului. O prezentare generală a opțiunilor pentru întreaga prostată se găsește în articolul tratamentul prostatei; aici le discutăm doar pe cele pentru hiperplazie.

Supraveghere și schimbarea obiceiurilor

În cazul simptomelor ușoare, care nu deranjează, de obicei este suficientă supravegherea cu controale periodice. Ajută schimbări simple:

• distribuirea băutului pe parcursul zilei și limitarea lichidelor în ultimele ore dinainte de culcare,
• mai puțină cafea, ceai tare și alcool, mai ales seara,
• urinarea „în avans" înainte de culcare și înainte de călătorie,
• urinarea calmă, fără grabă și, dacă este nevoie, o nouă încercare după un moment,
• reducerea excesului de greutate și mișcare regulată,
• revizuirea medicamentelor luate, împreună cu medicul.

Medicamente

• Alfa-blocantele (de exemplu tamsulosina, alfuzosina) relaxează mușchii din jurul colului vezical și al uretrei, deci îmbunătățesc fluxul urinar, de obicei în câteva zile sau săptămâni. Pot provoca amețeli, scăderi ale tensiunii arteriale și tulburări de ejaculare. Înainte de o operație de cataractă planificată, trebuie să îl informezi pe oftalmolog că le iei.
• Inhibitorii de 5-alfa-reductază (finasterid, dutasterid) reduc volumul glandei, dar acționează lent, după câteva luni, și sunt destinați în principal bărbaților cu prostata evident mărită. Pot scădea libidoul și pot înrăutăți erecția. Scad, de asemenea, concentrația PSA cu aproximativ jumătate, lucru pe care medicul îl ia în considerare la evaluarea rezultatului.
• Tadalafilul, un medicament din grupa inhibitorilor de PDE5, este uneori folosit atunci când hiperplazia se însoțește de tulburări de erecție. Nu se asociază cu nitrații.
• Când predomină simptomele de iritație, se adaugă uneori medicamente care reduc hiperactivitatea vezicii urinare, iar în cazul urinării nocturne – un medicament care reduce producția de urină în timpul nopții, dacă medicul consideră că este justificat.

Alegerea medicamentelor și a dozelor îi revine medicului; nu trebuie să le asociezi sau să le întrerupi pe cont propriu. Tratamentul este de obicei de lungă durată, iar după oprirea lui simptomele pot reveni.

Intervenții chirurgicale

Tratamentul chirurgical se ia în considerare atunci când medicamentele nu ajută, sunt greu tolerate sau au apărut complicații (retenție de urină, infecții recurente, calculi vezicali, afectarea rinichilor). Cel mai des se folosește rezecția transuretrală (TURP) sau intervențiile cu laser, în care țesutul mărit este îndepărtat sau distrus prin uretră, fără incizie a pielii. În cazul glandelor foarte mari se efectuează uneori o operație deschisă sau laparoscopică. Există și tehnici mai noi, de exemplu suspendarea țesutului sau vaporizarea cu abur, disponibile în centre selectate.

După intervenții este frecventă așa-numita ejaculare retrogradă (sperma ajunge în vezica urinară), care de obicei este inofensivă, dar contează pentru bărbații care își planifică copii. După operație, timp de câteva zile sau săptămâni pot apărea usturime, sânge în urină și nevoie frecventă de a urina, iar medicul îți va da recomandări privind efortul fizic și hidratarea. Rar apar dificultăți în reținerea urinei sau îngustarea uretrei, descrisă în articolul îngustarea uretrei.

Influențează hiperplazia de prostată viața sexuală?

Hiperplazia în sine poate coexista cu tulburări de erecție și cu scăderea libidoului, în principal pentru că ambele stări au factori de risc comuni, precum vârsta, obezitatea, diabetul și bolile vasculare. Și tratamentul poate influența sexualitatea: finasteridul și dutasteridul pot scădea libidoul, alfa-blocantele pot modifica ejacularea, iar după intervenții apare adesea ejacularea retrogradă.

Dacă este important pentru tine, spune-i medicului acest lucru înainte de alegerea terapiei. Adesea se poate alege un tratament care afectează mai puțin viața intimă, iar tulburările de erecție pot fi tratate separat, conform principiilor descrise în articolul tulburările de erecție – cauze, diagnostic și tratament.

Ajută preparatele din plante?

Sunt populare extractele din palmier pitic (Serenoa repens), rădăcină de urzică, semințe de dovleac sau scoarță de prun african (Pygeum). Rezultatele studiilor sunt neconcludente: în unele s-a observat o ușoară ameliorare a simptomelor, în altele efectul nu a diferit de placebo, iar calitatea studiilor și compoziția preparatelor variază foarte mult. Nu s-a dovedit că ar micșora glanda sau ar preveni complicațiile.

Nici nu ar trebui să întârzie consultul medical sau să înlocuiască medicamentele atunci când simptomele sunt supărătoare. Preparatele din plante pot interacționa cu medicamentele (de exemplu cu cele anticoagulante), iar efectele lor la bărbații cu cancer de prostată nu sunt bine cunoscute, așa că merită să îi spui medicului că le folosești. Principiile generale de siguranță în cazul plantelor le găsești în articolul plantele medicinale – ghid despre plante și siguranță.

Se poate preveni hiperplazia de prostată?

Nu există o metodă de prevenire completă, deoarece vârsta și hormonii sunt factorii principali. Activitatea fizică, greutatea corporală normală și controlul diabetului pot reduce intensitatea simptomelor. Controalele regulate permit depistarea complicațiilor înainte ca acestea să devină periculoase și diferențierea hiperplaziei benigne de o tumoră.

Nu există nici dovezi că masajul prostatei tratează hiperplazia, iar în unele situații poate dăuna, lucru pe care îl explicăm în articolul masajul prostatei – riscuri și contraindicații.

Ce întrebări să-i pui medicului?

• Simptomele mele se datorează hiperplaziei de prostată sau altei cauze?
• Cât de multă urină rămâne în vezică după micțiune și sunt rinichii în regulă?
• Care sunt opțiunile mele de tratament și după cât timp mă pot aștepta la o ameliorare?
• Cum va influența tratamentul ales erecția și ejacularea?
• Cât de des trebuie să vin la control și când să repet PSA?
• Care simptome ar trebui să mă determine să vin urgent la medic?