Vaccinarea copiilor – vaccinuri obligatorii și recomandate, siguranță

Vaccinările copiilor înseamnă administrarea de vaccinuri care învață sistemul imunitar să recunoască bacteriile și virusurile fără a fi nevoie să treacă prin boală. În multe țări ele se împart în vaccinuri obligatorii sau incluse în calendarul național de vaccinare (de obicei gratuite) și vaccinuri recomandate, pe care părintele le poate alege după discuția cu medicul. Vaccinurile se numără printre cele mai bine studiate și mai eficiente intervenții medicale.

Părinții au dreptul să pună întrebări despre siguranța vaccinurilor, iar un răspuns corect cere deosebirea faptelor de miturile care circulă. Mai jos explicăm cum funcționează, în general, sistemul de vaccinare, în ce constă diferența dintre vaccinurile obligatorii și cele recomandate, dacă vaccinurile sunt sigure și când copilul nu trebuie vaccinat.

Cum acționează un vaccin?

Vaccinul conține un microorganism ucis sau atenuat, un fragment al acestuia sau un material genetic pregătit, care permite organismului să dezvolte un răspuns imun. Sistemul imunitar produce atunci anticorpi și celule de memorie imunologică, datorită cărora, la o infecție reală, reacționează mai repede și mai eficient. Copilul nu trebuie să treacă prin boală pentru a dobândi imunitate și evită complicațiile ei.

În funcție de tipul vaccinului, protecția poate necesita mai multe doze administrate la intervale de timp, precum și doze de rapel. De aceea vaccinările copilăriei se desfășoară în serii eșalonate în primii ani de viață, iar o parte continuă la vârsta școlară și chiar la adulți. Imunitatea după vaccinare nu se menține întotdeauna toată viața, așa că unele vaccinuri se repetă și la maturitate.

Vaccinuri obligatorii și recomandate – în ce constă diferența?

În multe țări, vaccinurile se împart în obligatorii și recomandate. Lista detaliată și termenele de administrare sunt stabilite de calendarul național de vaccinare din țara ta. Acest document se modifică, de aceea calendarul actual trebuie verificat pe site-urile autorităților de sănătate ale țării tale sau întrebând medicul ori asistenta din cabinet.

	Vaccinuri obligatorii	Vaccinuri recomandate
Temei	lista din calendarul național de vaccinare	decizia părintelui după consultarea medicului
Cost	gratuite	depinde de includerea lor într-un program de decontare sau într-un program gratuit; unele pot fi contra cost
Exemple de boli	tuberculoza, hepatita virală B, difteria, tetanosul, tusea convulsivă, poliomielita, infecțiile cu Hib, rujeola, oreionul, rubeola	de exemplu meningococii, varicela, gripa, HPV, rotavirusurile, encefalita transmisă de căpușe

Lista vaccinurilor gratuite se schimbă: în ultimii ani, o parte dintre vaccinurile din grupa celor recomandate au fost incluse în programe finanțate de stat. De aceea nu merită să te bazezi pe informații vechi, ci să verifici calendarul actual.

Obligația de a-și supune copilul vaccinărilor obligatorii revine părinților sau tutorilor. Sustragerea de la ea poate avea consecințele prevăzute de legislația din țara ta. Vaccinările, inclusiv cele recomandate, merită tratate ca parte a îngrijirii sănătății copilului, nu ca o formalitate.

De ce contează vaccinările?

Bolile împotriva cărora vaccinăm pot duce la complicații grave, iar unele dintre ele nu au un tratament cauzal eficient. Tusea convulsivă este deosebit de periculoasă pentru sugari, rujeola poate provoca pneumonie și encefalită, iar Hib și meningococii pot provoca meningită și septicemie.

Vaccinul nu protejează doar copilul care l-a primit. Când o parte suficient de mare a populației este vaccinată, microbul se răspândește mai greu și sunt protejate persoanele care nu pot fi vaccinate: nou-născuții, copiii cu tulburări de imunitate sau cei bolnavi de cancer. Acest fenomen se numește imunitate de grup. Când procentul vaccinaților scade, revin focarele unor boli care păreau învinse, de exemplu creșterile numărului de îmbolnăviri de rujeolă în diferite țări.

De ce boli protejează vaccinarea?

• Tuberculoza – vaccinul BCG protejează în principal împotriva formelor grave ale bolii la copiii mici; scriem mai pe larg despre aceasta în articolul despre tuberculoză.
• Hepatita virală B – infecția poate duce la hepatită cronică, ciroză și cancer; mai multe în articolul despre hepatita B și C.
• Difteria, tetanosul, tusea convulsivă – administrate de obicei într-un singur vaccin combinat, cu doze de rapel.
• Poliomielita (boala Heine-Medin) – poate provoca pareze permanente ale membrelor.
• Infecțiile cu Haemophilus influenzae tip b și cu pneumococ – cauze frecvente de meningită, pneumonie și septicemie gravă la copiii mici.
• Rujeola, oreionul, rubeola – vaccin combinat cu virusuri vii atenuate.
• Papilomavirusul uman (HPV) – vaccinarea reduce riscul infecțiilor asociate cu cancerul de col uterin și cu alte tipuri de cancer; este completată de investigația descrisă în articolul despre citologie și testul HPV.
• Varicela – acest virus poate provoca după ani zona zoster, despre care scriem în articolul despre zona zoster.

Sunt sigure vaccinurile?

Da. Vaccinurile trec prin studii clinice în mai multe etape, iar după introducerea pe piață siguranța lor este monitorizată permanent de instituții naționale și internaționale. Ca orice medicament, pot provoca reacții adverse, dar în covârșitoarea majoritate sunt ușoare și trecătoare.

Reacțiile tipice după vaccinare sunt roșeața, durerea și umflătura la locul injectării, precum și febra, iritabilitatea sau somnolența, care durează de obicei până la câteva zile. Reacțiile alergice grave apar foarte rar, de aceea după vaccinare se recomandă să rămâi puțin timp în cabinet. Reacțiile adverse după vaccinare sunt înregistrate și raportate de medici autorităților competente. Beneficiile vaccinării depășesc riscul legat de complicațiile bolilor infecțioase.

Vaccinurile și miturile – ce spun faptele?

În jurul vaccinărilor s-au acumulat multe convingeri false. Merită să le punem în ordine:

• Vaccinurile și autismul. Această legătură nu a fost confirmată. Multe studii mari, efectuate pe copii vaccinați și nevaccinați, nu au arătat un risc crescut de autism după vaccinare. Ideea că autismul este provocat de vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei s-a bazat pe o publicație retrasă din cauza lipsei de rigoare.
• Mercurul. Un compus care conține mercur (tiomersal) a fost folosit în trecut drept conservant în unele vaccinuri. În vaccinurile folosite în prezent la copii se află foarte puțin sau deloc, iar studiile nu au arătat efecte dăunătoare ale cantităților folosite.
• Aluminiul. Unele vaccinuri conțin compuși ai aluminiului care întăresc răspunsul imun. Cantitățile sunt mici și evaluate ca sigure.
• „Suprasolicitarea” sistemului imunitar. Copilul intră în contact de la naștere cu un număr imens de microbi, iar vaccinurile reprezintă un stimul suplimentar mic. Nu există dovezi că vaccinările slăbesc imunitatea.
• „Imunitatea naturală este mai bună.” Îmbolnăvirea de tuse convulsivă, de rujeolă sau de o infecție cu pneumococ se asociază cu riscul unor complicații grave, iar un stil de viață sănătos nu protejează împotriva acestor boli. A avea grijă de somn, de mișcare și de alimentație este valoros, dar nu înlocuiește vaccinările. Despre principiile unei alimentații sănătoase scriem în articolul despre alimentația sănătoasă.
• „Copilul nu se va îmbolnăvi, pentru că ceilalți sunt vaccinați.” Protecția de grup funcționează doar atunci când majoritatea este vaccinată. Un copil nevaccinat rămâne fără apărare în fața bolii de îndată ce o întâlnește, de exemplu într-o călătorie.

Se întâmplă ca o problemă de sănătate să apară într-un moment apropiat de vaccinare. Simpla coincidență în timp nu înseamnă o legătură de cauzalitate, iar orice eveniment îngrijorător merită discutat cu medicul.

Când nu trebuie vaccinat copilul?

Înainte de fiecare vaccinare, copilul trebuie examinat de un medic, care îi evaluează starea de sănătate și eventualele contraindicații. Părintele trebuie să spună despre toate suferințele, medicamentele administrate, reacțiile anterioare la vaccinuri, alergii și bolile din familie.

Contraindicațiile temporare sunt, de exemplu, o boală acută cu febră sau agravarea unei boli cronice. Vaccinarea se face atunci după însănătoșire. Un guturai ușor sau o tuse mică fără febră nu sunt de obicei o contraindicație, dar decizia o ia medicul. Informații despre infecțiile tipice la copii găsești în articolul despre răceală.

O contraindicație permanentă este o reacție alergică severă după o doză anterioară de vaccin sau la o componentă a lui. Vaccinurile care conțin microorganisme vii atenuate (de exemplu împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei) cer prudență sau sunt uneori contraindicate în deficiențele imune severe și la persoanele care iau medicamente ce slăbesc puternic imunitatea. În astfel de cazuri, medicul poate modifica planul de vaccinare.

Un copil cu o boală cronică, de exemplu cu alergie, poate fi de cele mai multe ori vaccinat. Alergia la alimente sau la polen rareori este singură o contraindicație, dar despre o eventuală excepție (de exemplu alergia severă la o componentă a vaccinului) decide medicul. Mai multe despre această boală găsești în articolul despre alergie. În cazul prematurilor și al copiilor cu boli cronice, planul de vaccinare este stabilit de medic.

Cum pregătești copilul pentru vaccinare și ce faci după?

Copilul trebuie să fie sănătos și odihnit. La vaccinare merită să iei carnetul de sănătate. Nu este nevoie să ții copilul flămând sau să îi schimbi dieta. Copiii trăiesc diferit înțeparea, așa că ajută tonul calm, îmbrățișarea, iar la sugari alăptarea sau suzeta, conform recomandărilor personalului. Femeia care alăptează poate alăpta liniștită după vaccinarea copilului, iar despre beneficiile alăptării scriem în articolul despre alăptare.

După vaccinare, urmărește câteva zile starea copilului. În caz de febră sau durere la locul injectării, medicul poate recomanda un medicament antipiretic și analgezic în doză adaptată vârstei și greutății. Doza o stabilește medicul sau farmacistul; nu trebuie ghicită. Despre cum să procedezi cu locul injectării te va informa personalul cabinetului.

Când mergi la medic după vaccinare?

Reacțiile obișnuite, precum o ușoară roșeață sau o febră scurtă, nu necesită intervenție urgentă. Ia legătura cu medicul dacă febra durează mai mult de 2–3 zile, crește o umflătură sau roșeața la locul injectării, copilul este foarte apatic sau nu vrea să mănânce ori să bea.

Ajutor imediat (ambulanță, număr de urgență 112) necesită: dificultățile de respirație, umflarea feței sau a gâtului, urticaria extinsă, slăbiciunea evidentă sau pierderea cunoștinței, convulsiile, plânsul inconsolabil care durează multe ore sau febra foarte mare. Astfel de reacții apar foarte rar, dar trebuie luate în serios.

Ce faci dacă vaccinările copilului sunt întârziate?

Vaccinările întârziate pot fi de obicei recuperate fără a relua seria de la început. Merită să mergi cât mai repede la cabinet, să arăți carnetul de sănătate și să stabilești cu medicul un plan individual de recuperare. Întârzierea nu face ca vaccinul să devină ineficient, dar în acest timp copilul rămâne neprotejat.

Planul de recuperare depinde de tipul vaccinului și de vârsta copilului, iar intervalele minime dintre doze sunt stabilite. De aceea nu trebuie să „scurtezi” singur intervalele. Acest lucru este valabil și pentru copiii care vin din străinătate: medicul va evalua documentele și va adapta schema.

Unde verifici calendarul actual de vaccinare?

Termenele de administrare a dozelor, numărul de doze și abaterile admise depind de vaccin și de modificările introduse în calendarul național de vaccinare, de aceea nu oferim aici un program detaliat în funcție de vârsta copilului. Calendarul actual este disponibil pe site-urile oficiale ale autorităților de sănătate din țara ta, iar medicul sau asistenta de la cabinetul pediatric îți va explica cum decurge vaccinarea unui anumit copil.

Întrebări pe care merită să le pui la cabinet:

• ce vaccinuri sunt acum gratuite și care sunt contra cost și de ce merită luate în considerare;
• dacă micuțul meu are contraindicații sau recomandări speciale;
• când este următoarea doză și dacă pot administra mai multe vaccinuri la o singură vizită;
• cum să procedez după vaccinare și la ce să fiu atent;
• dacă merită să fie vaccinați și adulții din familie.

Merită să te gândești și la vaccinarea îngrijitorilor și a persoanelor din jurul copilului, în special împotriva gripei și a tusei convulsive, deoarece aceasta îi protejează pe cei mai mici sugari, încă nevaccinați. Mai multe despre gripă și evoluția ei poți citi în articolul despre gripa A(H1N1).