Astmul – simptome, diagnostic și tratamentul astmului bronșic

Astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii, în care bronhiile devin hiperreactive și, ca răspuns la diverși stimuli, se îngustează, ceea ce dă respirație șuierătoare, tuse, lipsă de aer și senzație de apăsare în piept. Simptomele astmului au caracter de crize: se pot accentua noaptea sau dimineața devreme, după efort sau după contactul cu un alergen, iar între crize bolnavul se poate simți bine.

Astmul afectează atât adulții, cât și copiii. Nu este contagios și, deși nu poate fi vindecat complet, un tratament bine ales permite la majoritatea bolnavilor să țină simptomele sub control și să ducă o viață normală. Mai jos explicăm cum se manifestă astmul, cum se recunoaște, cu ce se tratează și când lipsa de aer este o urgență.

Care sunt simptomele astmului?

Simptomele tipice ale astmului sunt respirația șuierătoare recurentă, tusea, lipsa de aer și senzația de apăsare sau de strângere în piept. De obicei se accentuează noaptea sau dimineața devreme, după efort, în aer rece, în cazul unei infecții sau după contactul cu un alergen ori cu fumul. Simptomele se schimbă în timp și pot fi de intensitate diferită de la o zi la alta.

Medicii nu se uită la un simptom izolat, ci la ansamblul lor și la variabilitate. Întrebările utile sunt:

• dacă respirația șuierătoare sau tusea revin de mai multe ori, nu doar în timpul unei singure infecții,
• dacă tulburările vă trezesc din somn sau se accentuează dimineața devreme,
• dacă apar după efort, după râs, în aer rece, după contactul cu animale, cu praf sau cu polen,
• dacă dispar după un medicament care dilată bronhiile,
• dacă în familie există astm, alergie sau dermatită atopică.

Poate astmul să se manifeste doar prin tuse?

Da. La o parte dintre bolnavi unicul sau principalul simptom este tusea uscată, cronică, mai ales cea nocturnă sau după efort. Această formă se numește astm tusiv. Este ușor de trecut cu vederea, pentru că tusea este tratată de multe ori ca o infecție cronică. Dacă tusea durează săptămâni, revine noaptea sau după efort și nu reacționează la remediile obișnuite, trebuie investigată; cauzele generale ale tusei le discutăm în articolul despre tuse și remediile de casă pentru ea.

Ce se întâmplă în bronhii în timpul astmului?

În astm, mucoasa bronhiilor este modificată inflamator cronic. Sub acțiunea unui stimul, inflamația se accentuează, mușchii netezi din peretele bronhiilor se contractă, mucoasa se umflă, iar în lumenul bronhiilor se adună mucus vâscos. Aerul circulă mai greu, mai ales la expirație, de unde și șuierul caracteristic.

Acest lucru este important pentru tratament: cele două elemente, adică spasmul bronhiilor și inflamația, necesită medicamente diferite. Medicamentele care dilată bronhiile aduc o ameliorare rapidă, dar nu tratează inflamația. De aceea, în majoritatea cazurilor este necesar și un medicament antiinflamator folosit regulat, chiar și atunci când nu există simptome.

Ce declanșează crizele de astm?

Crizele sunt declanșate de factori care irită bronhiile hiperreactive sau accentuează inflamația din ele. Cunoașterea lor este baza controlului propriu al bolii, pentru că o parte dintre ei pot fi limitați.

• Alergenii inhalatori: acarienii din praful de casă, polenul, sporii de mucegai, părul și scuamele animalelor. Legătura dintre astm și sensibilizare o descriem în articolul despre alergie: simptome, cauze și tratament.
• Infecțiile virale ale căilor respiratorii, de exemplu răceala sau gripa.
• Efortul fizic, mai ales în aer rece și uscat.
• Fumul de tutun (fumatul activ și pasiv), aerul poluat, mirosurile puternice, vaporii substanțelor chimice.
• Unele medicamente, la o parte dintre bolnavi acidul acetilsalicilic și alte antiinflamatoare nesteroidiene, precum și medicamentele din grupul betablocantelor.
• Emoțiile puternice, stresul, râsul sau plânsul.
• Factorii profesionali: pulberile și substanțele chimice de la locul de muncă.
• Refluxul gastroesofagian, care la unele persoane accentuează simptomele.

Care sunt cauzele și factorii de risc ai astmului?

Cauzele astmului sunt complexe și nu sunt pe deplin cunoscute. Se știe că rol are combinația dintre predispoziția ereditară și factorii de mediu. Riscul este mai mare la persoanele cu alergie, cu dermatită atopică, cu astm în familie, la copiii expuși la fumul de tutun și la persoanele cu obezitate. În copilărie, astmul începe adesea ca infecții recurente cu respirație șuierătoare, dar nu orice copil cu astfel de episoade va avea astm la vârsta adultă.

Astmul poate începe și la adulți, inclusiv la persoane care nu au fost bolnave în copilărie. Este atunci uneori legat de expunerea profesională, de infecții, de obezitate sau de modificări hormonale. Astmul nu este rezultatul unei „imunități slabe", nu provine din lipsa de călire și nu este o boală psihică, deși stresul poate accentua simptomele.

Cum se diagnostichează astmul?

Astmul se diagnostichează pe baza anamnezei, a examenului medical și a investigațiilor funcționale pulmonare, în primul rând spirometria. Spirometria măsoară câtă aer și cât de repede expirați din plămâni. În astm este tipică îngustarea bronhiilor, care dispare după administrarea unui medicament dilatator (proba de bronhodilatație), deși între crize rezultatul poate fi normal.

Deoarece astmul este o boală variabilă, un singur rezultat normal nu îl exclude. Medicul poate propune investigații suplimentare:

• măsurători repetate ale debitului expirator de vârf acasă (peak flow) și ținerea unui jurnal,
• teste de provocare, de exemplu cu efort sau cu substanțe care provoacă spasm bronșic, efectuate numai în centre specializate,
• teste alergice, pentru a verifica dacă sensibilizarea influențează astmul,
• radiografia toracică, în principal pentru excluderea altor boli,
• în unele cazuri, analize de sânge sau de spută.

Spirometria se face de obicei după întreruperea pentru un anumit timp a unor medicamente; recomandările exacte dinaintea investigației le va da cabinetul. Nu întrerupeți medicamentele pe cont propriu.

Cu ce poate fi confundat astmul?

Simptome asemănătoare pot da și alte boli: boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) la fumători, insuficiența cardiacă, refluxul, tulburările de funcționare a corzilor vocale, bronșita sau embolia pulmonară. Astmul la copiii mici este greu de confirmat prin investigații, pentru că spirometria este posibilă abia după atingerea unei anumite vârste, de aceea diagnosticul se bazează în principal pe simptome și pe răspunsul la tratament. Simptomele nocturne pot perturba și somnul și pot duce la lipsă cronică de somn (vezi lipsa somnului și insomnia). Regula generală se poate rezuma astfel: respirația șuierătoare și lipsa de aer trebuie întotdeauna lămurite, nu tratate pe cont propriu.

Cum se tratează astmul?

Scopul tratamentului astmului este controlul bolii: lipsa simptomelor ziua și noaptea, lipsa limitărilor în activitatea de zi cu zi, crize rare și absența nevoii de a recurge des la medicamentul de urgență. Tratamentul îl alege medicul și îl ajustează treptat, crescând sau scăzând medicamentele în funcție de evoluția bolii.

Medicamentele de urgență și medicamentele de control

Medicamentele se folosesc în două roluri. Medicamentele de urgență (de exemplu bronhodilatatoarele cu durată scurtă de acțiune din grupul beta-2-agoniștilor) reduc rapid spasmul bronhiilor în timpul crizei. Medicamentele de control se folosesc regulat, pentru a reduce inflamația și a preveni crizele. Baza o constituie corticosteroizii inhalatori, care acționează local în bronhii, în doze mult mai mici decât steroizii cu acțiune generală. În astmul mai sever se adaugă bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiune, de obicei în același inhalator cu steroidul, iar la o parte dintre bolnavi și antileucotriene, anticorpi monoclonali sau alte preparate. Steroizii administrați pe cale orală se folosesc pentru scurt timp în exacerbări.

Creșterea pe cont propriu a numărului de doze din medicamentul de urgență, fără schimbarea tratamentului de bază, este un semn că astmul nu este suficient controlat. Dacă aveți nevoie de medicamentul de urgență mai des decât de câteva ori pe săptămână, contactați medicul.

Tehnica inhalării

Nici cel mai bun medicament nu va acționa dacă ajunge în gură, nu în bronhii. Greșelile de tehnică a inhalării sunt foarte frecvente. Rugați medicul, asistenta sau farmacistul să vă arate cum se folosește inhalatorul dumneavoastră și repetați acest lucru regulat la controale. La copii și la persoanele în vârstă se folosesc spacere (camere de inhalare) sau nebulizatoare. După inhalarea unui steroid se clătește gura cu apă, ceea ce reduce riscul de candidoză orală și de răgușeală.

Planul de acțiune și autocontrolul

Fiecare bolnav trebuie să-și cunoască planul de conduită: ce medicamente ia permanent, ce să facă atunci când simptomele se accentuează și când să cheme ajutor. Ajută în acest sens un jurnal al simptomelor sau măsurătorile debitului expirator de vârf. Scăderea valorilor măsurate, trezirile nocturne mai dese sau consumul crescut de medicament de urgență sunt semnale de avertizare înainte de o exacerbare serioasă.

Ajută desensibilizarea în astm?

La bolnavi aleși cu astm alergic, la care sensibilizarea provoacă clar simptomele, iar boala este bine controlată, medicul alergolog poate propune imunoterapia cu alergeni. Ea nu se aplică în astmul sever, necontrolat. Decizia o ia întotdeauna specialistul.

Ce să faceți în timpul unei crize de astm?

În timpul crizei luați mai întâi medicamentul de urgență recomandat, așezați-vă într-o poziție comodă, dreaptă și încercați să respirați calm. Nu vă culcați. Dacă medicamentul nu aduce ameliorare în zece–douăzeci de minute sau dacă simptomele se accentuează, chemați ambulanța. La fiecare criză puteți repeta doza de medicament conform recomandărilor medicului din planul de acțiune.

Ajutor puteți chema sunând la 112. Până la sosirea echipei asigurați acces la aer curat, desfaceți hainele și nu lăsați bolnavul singur.

Când este astmul o stare care pune viața în pericol?

O criză severă de astm este o urgență. Chemați imediat ambulanța (112) dacă:

• medicamentul de urgență nu ajută sau ajută doar pentru scurt timp,
• bolnavul nu poate vorbi în propoziții complete sau abia rostește cuvinte izolate,
• respiră foarte repede sau, dimpotrivă, respirația este superficială și slăbește,
• apare vinețirea buzelor sau a degetelor,
• bolnavul este somnolent, dezorientat sau agitat,
• șuierul dispare brusc, iar lipsa de aer crește (așa-numitul „piept tăcut" poate însemna că aerul abia mai circulă),
• se vede retragerea pielii deasupra claviculelor și între coaste la respirație.

Astmul la copii

La copii, astmul începe adesea în primii ani de viață. Sunt tipice episoadele recurente de respirație șuierătoare, tusea nocturnă, tusea după efort și în timpul infecțiilor și obosirea rapidă în timpul jocului. Diagnosticul la cei mai mici este uneori dificil, pentru că respirația șuierătoare din timpul unei infecții nu înseamnă întotdeauna astm.

Tratamentul la copii se bazează pe aceleași principii, adaptate vârstei: inhalatoare cu cameră, măști pentru sugari, controale regulate ale creșterii. Important este să se evite fumul de tutun în casă și în mașină. Copilul cu astm trebuie vaccinat conform calendarului, iar întrebările despre vaccinări merită discutate cu medicul; informații generale găsiți în articolul despre vaccinările copiilor. Copiii cu astm bine controlat pot face sport, iar efortul este în cazul lor recomandat.

Astmul în sarcină

Evoluția astmului în sarcină este diferită: la unele femei se ameliorează, la altele se agravează. Astmul necontrolat este mai periculos pentru mamă și copil decât tratamentul obișnuit, de aceea nu trebuie întrerupte medicamentele pe cont propriu. Medicamentele inhalatorii folosite în astm au o poziție bine stabilită la femeile însărcinate, dar schema de tratament trebuie stabilită de medicul curant, de preferință împreună cu ginecologul.

Cum să trăiți cu astmul și ce puteți face singur?

În afară de medicamente, conduita zilnică are o mare importanță. Cele mai importante reguli sunt:

1. Renunțați la fumat și evitați fumul de tutun, inclusiv pe cel pasiv.
2. Limitați contactul cu alergenii la care sunteți sensibilizat: spălarea lenjeriei la temperatură ridicată, reducerea prafului, controlul umidității în locuință.
3. Vaccinarea antigripală și cea antipneumococică discutați-le cu medicul, deoarece infecțiile agravează adesea astmul.
4. Mențineți o greutate corporală normală: obezitatea îngreunează controlul bolii.
5. Fiți activ fizic: efortul regulat îmbunătățește condiția fizică și de obicei nu este contraindicat. Dacă efortul provoacă simptome, discutați cu medicul despre încălzire și, eventual, despre un medicament înainte de exerciții.
6. Țineți întotdeauna la dumneavoastră inhalatorul de urgență și verificați-i data de expirare.
7. Mergeți la controale, chiar și atunci când vă simțiți bine.

Merită să aveți grijă și la analgezicele din grupul antiinflamatoarelor nesteroidiene: la o parte dintre bolnavii cu astm ele provoacă crize. Dacă observați acest lucru, informați medicul.

Metode complementare: ce spun dovezile?

Exercițiile de respirație, tehnicile de relaxare sau kinetoterapia respiratorie pot îmbunătăți confortul respirator și starea de bine, dar nu înlocuiesc medicamentele. Dovezile privind eficacitatea plantelor singure, a inhalațiilor cu uleiuri esențiale sau a „curățării plămânilor" sunt slabe sau inexistente, iar unele substanțe, de exemplu uleiurile aromatice intense, pot chiar provoca spasm bronșic. Nu înlocuiți tratamentul prescris de medic cu metode de casă și nu întrerupeți medicamentele în favoarea suplimentelor.

Este astmul periculos și ce prognostic are?

Astmul bine controlat pune rar viața în pericol, iar bolnavul poate lucra, învăța și face sport în mod normal. Riscant este astmul netratat sau prost controlat: amenință cu exacerbări severe, cu înrăutățirea durabilă a funcției pulmonare și cu limitarea activității. Exacerbările sunt cel mai des legate de infecții, de expunerea la alergeni sau de întreruperea tratamentului de bază. Din acest motiv, administrarea regulată a medicamentelor de control este mai importantă decât tratarea de urgență a crizelor.

Când să mergeți la medic?

Mergeți la medic dacă aveți șuierat recurent, lipsă de aer sau tuse nocturnă și de efort, dacă medicamentele fără rețetă nu ajută, precum și atunci când un bolnav de astm are nevoie de medicamentul de urgență mai des decât până atunci. Căutați ajutor urgent în cazul simptomelor descrise în secțiunea despre starea care pune viața în pericol. În caz de tuse prelungită cu febră, scădere în greutate sau sânge în spută trebuie excluse și alte boli pulmonare, de exemplu tuberculoza.