Analize și investigații în sarcină – calendar de consultații, ecografii și analize

Investigațiile în sarcină cuprind consultații regulate la medic sau la moașă, analize de sânge și de urină, trei ecografii și – după indicații – teste prenatale și testul de toleranță la glucoză. Într-o sarcină cu evoluție normală merită să mergi la prima consultație până în jurul săptămânii 10, iar următoarele se planifică de obicei la fiecare 4 săptămâni până în săptămâna 28, apoi la fiecare 2 săptămâni, iar după săptămâna 36 în fiecare săptămână. Calendarul poate diferi, mai ales într-o sarcină cu risc.

Mai jos găsești o prezentare a investigațiilor din trimestrele succesive, explicația rostului lor și ce înseamnă rezultatele. Valorile normale de laborator diferă uneori de la un laborator la altul, de aceea rezultatele se discută întotdeauna cu medicul care îți urmărește sarcina. O privire de ansamblu asupra întregii perioade a sarcinii găsești în articolul sarcina lună de lună.

Cât de des mergi la medic în sarcină?

Într-o sarcină cu evoluție normală, consultațiile au loc cel mai des la aproximativ 4 săptămâni până în săptămâna 28, apoi la fiecare 2 săptămâni până în săptămâna 36, iar după aceea în fiecare săptămână până la naștere. La fiecare consultație medicul sau moașa măsoară tensiunea, cântărește gravida, evaluează înălțimea fundului uterin și ascultă bătăile inimii copilului. În caz de probleme sau de boli asociate, consultațiile sunt mai multe.

Îngrijirea sarcinii poate fi asigurată de un medic obstetrician-ginecolog sau de o moașă, iar în caz de probleme aceștia colaborează cu specialiști. Alege persoana în care ai încredere și cu care poți discuta liber. În timpul sarcinii se deschide o fișă de sarcină, pe care merită să o ai întotdeauna la tine.

Ce investigații se fac la începutul sarcinii?

La prima consultație medicul face anamneza, examinează ginecologic și recomandă analizele de bază. Scopul lor este evaluarea stării de sănătate a mamei, depistarea bolilor care pot influența sarcina și stabilirea grupei de risc. Este bine ca gravida să vină cu rezultatele analizelor anterioare și cu lista medicamentelor pe care le ia.

• Hemoleucograma – evaluarea anemiei și a numărului de trombocite.
• Grupa sanguină și factorul Rh, precum și testarea anticorpilor imuni, importantă mai ales în cazul Rh negativ.
• Glicemia à jeun – evaluare preliminară pentru diabet.
• Examenul sumar de urină și adesea urocultura, pentru că bacteriuria asimptomatică în sarcină necesită tratament.
• Teste pentru infecții: HIV, hepatita virală de tip B (antigenul HBs), precum și sifilis; în funcție de situație și de recomandări, și hepatita de tip C.
• Anticorpi împotriva rubeolei și toxoplasmozei, dacă nu există rezultate de încredere din analize anterioare.
• TSH – evaluarea tiroidei, mai ales în prezența factorilor de risc sau a simptomelor.
• Citologia, dacă nu a fost făcută la timp; este descrisă în articolul citologia și testul HPV.

Setul de analize poate diferi în funcție de recomandări, de istoricul medical și de locul unde ești îngrijită. Dacă planifici o sarcină și vrei să faci o parte dintre analize mai devreme, citește articolul despre planificarea sarcinii. Pentru confirmarea sarcinii se folosește testul, iar investigațiile ulterioare le-am descris în articolul testul de sarcină – când să-l faci și cum să citești rezultatul.

Câte ecografii se fac în sarcină și când?

Într-o sarcină cu evoluție normală se recomandă trei ecografii: în săptămânile 11–14, în săptămânile 18–22 (așa-numita ecografie morfologică) și în săptămânile 27–32. La nevoie, medicul recomandă investigații suplimentare. Ecografia precoce, de obicei în jurul săptămânilor 6–10, se face uneori pentru confirmarea sarcinii intrauterine și evaluarea pulsului fătului.

Ecografia	Termen	Ce se evaluează
Precoce	aprox. săptămânile 6–10	Localizarea sarcinii, activitatea cardiacă, vârsta sarcinii, numărul fetușilor
Din trimestrul I	săptămânile 11–14	Măsurătorile copilului, translucența nucală, structura, riscul de malformații
Morfologică	săptămânile 18–22	Structura detaliată a organelor, placenta, lichidul amniotic
Din trimestrul III	săptămânile 27–32	Creșterea copilului, poziția, placenta, fluxurile sanguine

Ecografia este sigură pentru mamă și copil, dar nu depistează toate malformațiile și nu înlocuiește alte investigații. O imagine normală nu oferă o garanție de sută la sută a sănătății, iar un rezultat ambiguu nu trebuie să însemne boală. Planul ulterior se stabilește întotdeauna împreună cu medicul.

Ce sunt testele prenatale și sunt obligatorii?

Testele prenatale servesc la evaluarea riscului de malformații și de sindroame genetice, precum sindromul Down. Nu sunt obligatorii: este o decizie a părinților, luată după o discuție cu medicul. De obicei se propun în primul trimestru, iar în unele situații, de exemplu după vârsta de 35 de ani sau în cazul unor anomalii anterioare, sunt oferite mai larg.

Testul combinat din primul trimestru

Cuprinde evaluarea ecografică (printre altele translucența nucală) și analize de sânge ale mamei, precum PAPP-A și subunitatea beta liberă a hCG. Rezultatul se exprimă ca risc, nu ca diagnostic. Un rezultat de „risc crescut” nu înseamnă că bebelușul este bolnav, ci că sunt necesare investigații suplimentare. Un rezultat de risc scăzut, la rândul său, nu exclude toate anomaliile.

Testul neinvaziv din sângele mamei (NIPT)

Testul analizează fragmente de ADN fetal din sângele mamei și permite evaluarea, cu sensibilitate mare, a riscului pentru cele mai frecvente tulburări cromozomiale. De obicei se face de la aproximativ săptămâna 10 de sarcină. Este un test de screening, așa că în cazul unui rezultat de risc crescut se confirmă printr-o investigație invazivă.

Investigațiile invazive

Amniocenteza (puncția sacului amniotic, de obicei în al doilea trimestru) și biopsia de vilozități coriale permit stabilirea diagnosticului genetic. Sunt asociate cu un risc mic de avort spontan, de aceea se propun atunci când rezultatele testelor de screening sau ecografia indică această nevoie. Decizia o iei după o discuție detaliată cu medicul, cel mai bine într-un cabinet de genetică.

Când se face testul de toleranță la glucoză?

Testul de toleranță la glucoză se face cel mai des între săptămânile 24 și 28 de sarcină, pentru a depista diabetul gestațional. La un risc mai mare, de exemplu în caz de obezitate, de diabet în familie sau de diabet într-o sarcină anterioară, medicul îl poate recomanda mai devreme, chiar în primul trimestru. Testul durează aproximativ 2–3 ore și necesită să fii à jeun.

Constă în recoltarea de sânge à jeun, băutul unei soluții de glucoză și recoltarea unor probe ulterioare la intervale stabilite. În timpul testului nu ai voie să mănânci, să bei sau să te miști intens, așa că merită să iei cu tine o carte. Rezultatul se evaluează după praguri stabilite ale glicemiei, iar diagnosticul îl pune medicul. Diabetul gestațional poate decurge fără simptome, dar tratamentul lui protejează mama și copilul. Detalii găsești în articolul diabetul gestațional – analize, dietă, tratament.

Ce investigații se fac în al doilea și al treilea trimestru?

În trimestrele următoare analizele de sânge și de urină se repetă, iar medicul le adaugă pe cele care rezultă din situația de moment. Cele mai importante sunt:

• hemoleucograma, de obicei în jurul săptămânii 28 și mai târziu, pentru a depista anemia,
• examenul sumar de urină la consultațiile următoare, inclusiv evaluarea proteinelor, pentru că prezența lor poate indica complicații,
• repetarea testării anticorpilor la femeile cu Rh negativ și administrarea de imunoglobulină anti-D, de obicei în jurul săptămânii 28, dacă este indicat,
• repetarea testelor pentru unele infecții, după indicații,
• exsudatul vaginal și rectal pentru streptococ de grup B, de obicei între săptămânile 35 și 37,
• înregistrarea CTG, adică evaluarea activității cardiace a copilului și a contracțiilor uterului, de obicei în ultimele săptămâni de sarcină sau după indicații.

În ultimele săptămâni medicul poate evalua și cum este așezat copilul, poate evalua colul uterin și poate discuta cu tine despre desfășurarea nașterii. Ce înseamnă primele semnale ale nașterii descrie articolul semnele nașterii – cum recunoști începutul.

Vaccinările în sarcină

Vaccinările nu sunt investigații, dar fac parte din îngrijirea prenatală. Se recomandă vaccinarea împotriva tusei convulsive în al treilea trimestru, de obicei între săptămânile 27 și 36, pentru că anticorpii mamei protejează nou-născutul de infecție în primele săptămâni de viață. În sezon se recomandă și vaccinarea antigripală, care poate fi făcută în oricare trimestru. Deciziile privind alte vaccinări le ia medicul în funcție de situație. Vaccinurile care conțin virusuri vii nu se folosesc în sarcină.

Ce rezultate necesită investigații suplimentare?

Rezultatul anormal al unei singure analize nu trebuie să însemne o problemă, dar necesită verificare. Situații frecvente sunt:

• Hemoglobină scăzută. Indică cel mai des un deficit de fier. Medicul va recomanda dozări suplimentare și va alege tratamentul.
• Glicemie crescută. Necesită confirmare prin testul de toleranță la glucoză.
• Proteine sau bacterii în urină. Bacteriile necesită tratament, iar proteinele investigații suplimentare, pentru că pot indica o infecție sau preeclampsie.
• Tensiune crescută. Necesită măsurători repetate și evaluare, despre care scriem în articolul hipertensiunea în sarcină și preeclampsia.
• Rezultat anormal la testul de screening. Necesită discuție într-un cabinet de genetică sau cu medicul curant.

Cum te pregătești pentru investigații?

• Pentru recoltarea de sânge à jeun vino dimineața, după o pauză de câteva ore fără mâncare; apa de obicei se poate bea.
• Pentru examenul de urină recoltează o probă din jetul mijlociu, după spălarea zonei uretrei, într-un recipient steril.
• La ecografie vino în haine comode. În primul trimestru ecografia transvaginală de obicei nu necesită vezică plină, dar indicațiile le dă unitatea medicală.
• Ia cu tine actul de identitate, fișa de sarcină și rezultatele anterioare.
• Întreabă medicul dacă medicamentele pe care le iei trebuie luate în ziua investigației.

Ce merită să întrebi medicul sau moașa?

• Sarcina mea face parte din grupa de risc și ce investigații rezultă de aici?
• Ce teste prenatale mi se recomandă și de care pot renunța?
• Cât de des trebuie să vin la consultații?
• Ce înseamnă fiecare rezultat și dacă vreunul trebuie repetat?
• Ce suplimente trebuie să iau, conform recomandărilor din articolul despre suplimente în sarcină?
• Cum ar trebui să mă alimentez și cât să mă îngraș, conform regulilor generale din articolul alimentația în sarcină?

Când te prezinți la medic în afara consultației?

Termenele investigațiilor sunt planificate, dar anumite simptome necesită un consult urgent, fără să aștepți consultația programată. Dacă apar, prezintă-te la medic sau la camera de gardă ori cheamă ajutor (112):

• sângerare din căile genitale de orice intensitate,
• durere abdominală puternică, mai ales în creștere sau într-o singură parte,
• pierderea lichidului amniotic, adică o scurgere bruscă sau continuă de lichid apos,
• scăderea sau încetarea mișcărilor copilului,
• durere de cap puternică, tulburări de vedere, umflarea bruscă a feței și a mâinilor, durere în partea superioară a abdomenului,
• contracții regulate înainte de săptămâna 37 de sarcină,
• febră, frisoane, urinare dureroasă,
• vărsături persistente care nu permit să bei lichide.

În sarcina precoce, durerea și sângerarea pot fi un simptom de avort spontan sau de sarcină extrauterină. Mai multe despre aceasta citești în articolul avortul spontan – simptome, cauze și sprijin. Dacă abia te întrebi dacă ești însărcinată, citește textul despre primele simptome ale sarcinii.

Necesită orice sarcină aceleași investigații?

Nu. Calendarul prezentat se referă la o sarcină cu evoluție normală. Într-o sarcină cu risc, de exemplu în caz de diabet, hipertensiune, boli ale tiroidei, sarcină multiplă, malformație cardiacă, boli autoimune sau după complicații anterioare, consultațiile și investigațiile sunt mai multe, iar medicul poate recomanda consultații suplimentare la specialiști. Nu este un motiv de îngrijorare, ci expresia unei prudențe mai mari.

După naștere îngrijirea continuă: în primele săptămâni sunt prevăzute controale ale mamei și ale nou-născutului, conform organizării îngrijirii din țara ta, iar după aproximativ șase săptămâni un control la medic. Despre această perioadă citești în articolul despre lăuzie.