Vaginita – simptome, tipuri și tratament

Sănătatea femeii Actualizat: · 11 min de citit

Vaginita (inflamația vaginală) este o afecțiune în care echilibrul mediului vaginal este perturbat sau apare o infecție, ceea ce se manifestă prin secreții neobișnuite, mâncărime, senzație de arsură sau miros neplăcut. Este unul dintre cele mai frecvente motive de consultație ginecologică. Cele mai comune forme sunt vaginoza bacteriană, candidoza vaginală (infecția cu fungi) și tricomoniaza, iar fiecare necesită un alt tratament.

De aceea, diagnosticul pus „din ochi" greșește adesea, iar tratamentul început pe cont propriu este deseori ineficient. Mai jos explicăm prin ce se deosebesc infecțiile, cum se tratează, cum le poți deosebi de normal, cum previi recidivele și când nu trebuie să amâni consultul medical.

Cum arată o vagină sănătoasă și ce este normal?

În vagin trăiesc numeroase microorganisme. În condiții normale predomină lactobacilii (bacteriile lactice), care mențin aciditatea și împiedică dezvoltarea altor bacterii și a fungilor. O anumită cantitate de secreție transparentă sau albicioasă, fără miros, este complet normală.

Inflamația apare când acest echilibru este perturbat sau când se adaugă o infecție. Simpla prezență a secreției nu înseamnă deci boală; ar trebui să te îngrijoreze modificarea culorii, a mirosului sau a cantității, mai ales dacă apar și alte simptome.

Cum se modifică secreția în timpul ciclului menstrual?

Cantitatea și aspectul mucusului vaginal și cervical se schimbă sub influența hormonilor, așa că o modificare a secreției în cursul ciclului nu înseamnă neapărat boală. Vezi și ciclul menstrual.

  • Imediat după menstruație: secreția este puțină, uneori mai groasă și mai lipicioasă.
  • Înainte de ovulație: este mai abundentă, devine transparentă, alunecoasă și elastică, adesea comparată cu albușul de ou.
  • După ovulație: devine cremoasă, mai tulbure și mai densă, uneori albicioasă.
  • Înainte de menstruație: poate fi puțin mai abundentă, iar zona intimă poate fi mai sensibilă.

Secreția normală nu provoacă mâncărime, arsură sau miros puternic. Un miros slab, discret, mai ales după efort, nu este o boală. Modificări ale secreției apar și în sarcină, în timpul contracepției hormonale și după menopauză.

Care sunt simptomele vaginitei?

Printre cele mai frecvente simptome se numără:

  • modificarea cantității, a culorii sau a mirosului secrețiilor vaginale;
  • mâncărime, arsură și roșeață la nivelul vulvei și al vaginului;
  • durere sau disconfort în timpul actului sexual;
  • arsură la urinare;
  • uneori, sângerare ușoară după actul sexual.

Unele femei nu au niciun simptom, iar vaginoza bacteriană este descoperită uneori întâmplător. Disconfortul poate scădea o vreme, dar asta nu înseamnă că infecția a dispărut – deseori reapare, iar o infecție netratată se poate extinde.

Cum deosebești vaginoza bacteriană, candidoza și tricomoniaza?

Cele trei infecții frecvente diferă prin aspectul secreției, miros, intensitatea mâncărimii, aciditatea (pH-ul) și tratament. Tabelul arată trăsăturile tipice, dar tabloul poate fi atipic și se poate suprapune, de aceea diagnosticul final necesită un examen medical.

Comparație între vaginoza bacteriană, candidoza și tricomoniază: secreție, miros, mâncărime și pH

CaracteristicăVaginoza bacterianăCandidoza vaginalăTricomoniaza
SecrețiaSubțire, cenușie sau albicioasăGroasă, albă, brânzoasăAbundentă, galben-verzuie, uneori spumoasă
MirosulAdesea „de pește", mai intens după actul sexualDe obicei absent sau slabNeplăcut
Mâncărime și iritațieDe obicei mică sau absentăIntensă, cu roșeață a vulveiArsură, mâncărime, durere în timpul actului sexual
pH-ul vaginalCrescutDe obicei normal, acidCrescut
CauzaDezechilibrul florei, scăderea lactobacililorÎnmulțirea levurilor, cel mai des Candida albicansProtozoarul Trichomonas vaginalis
Grupa de medicamenteMedicamente antibacteriene (de ex. nitroimidazoli, clindamicină)Medicamente antifungice (azoli)Medicamente antiprotozoare (nitroimidazoli)
Transmitere pe cale sexualăLegată de activitatea sexuală, dar nu este o infecție clasică cu transmitere sexualăNuDa

Vaginita atrofică, legată de lipsa de estrogeni după menopauză sau în perioada alăptării, provoacă uscăciune, arsură, durere în timpul actului sexual și secreții puține.

De ce autodiagnosticul este adesea greșit?

Simptomele celor trei infecții principale se suprapun parțial, iar multe femei au mai multe infecții în același timp. Mâncărimea și secrețiile pot fi cauzate și de alergia la produse cosmetice, de iritații, de boli de piele ale vulvei, de infecții cu transmitere sexuală sau de modificări hormonale.

În practică, medicii întâlnesc adesea femei care își tratează singure „candidoza", deși au de fapt altă infecție. O asemenea greșeală înseamnă întârzierea tratamentului potrivit, iritarea vaginului și perturbarea florei, iar uneori mascarea tricomoniazei sau a altei infecții. De aceea este bine ca primele simptome să fie întotdeauna discutate cu medicul.

Ce favorizează vaginita?

Cauzele sunt diverse și deseori se combină mai multe. Printre factorii de risc se numără:

  • tratamentul cu antibiotice, care distruge și flora benefică și favorizează candidoza;
  • diabetul zaharat, mai ales cel prost echilibrat;
  • modificările hormonale, inclusiv sarcina, iar după menopauză lipsa de estrogeni;
  • spălăturile vaginale prea frecvente și folosirea unor produse intense pentru igiena intimă;
  • un partener sexual nou sau mai mulți parteneri;
  • imunitatea scăzută;
  • purtarea îndelungată a lenjeriei strâmte, umede, din materiale care nu lasă aerul să treacă;
  • fumatul, care se asociază cu o perturbare mai frecventă a florei vaginale.

Vaginoza bacteriană nu este o boală clasică cu transmitere sexuală, dar este legată de activitatea sexuală. Tricomoniaza, în schimb, este o infecție cu transmitere sexuală.

Cum stabilește medicul diagnosticul de vaginită?

Baza este anamneza (când au început simptomele, dacă ai luat medicamente, dacă s-a schimbat partenerul) și examenul ginecologic, cu evaluarea vulvei, a vaginului și a secreției. Apoi medicul poate recomanda examenul microscopic al secreției, măsurarea pH-ului sau o cultură, iar dacă bănuiește o infecție cu transmitere sexuală, teste suplimentare.

Înainte de consult nu face spălături vaginale, nu folosi ovule și evită actul sexual timp de una-două zile, deoarece acestea pot falsifica rezultatul. Dacă simptomele apar în timpul menstruației, de obicei este mai bine să programezi examenul după încheierea ei, în afară de cazul în care simptomele sunt intense. Dacă apar în același timp și simptome urinare, vezi cistita.

Cum se tratează vaginita?

Tratamentul depinde de diagnostic, de aceea ginecologul stabilește mai întâi cauza.

  • Vaginoza bacteriană se tratează de obicei cu medicamente antibacteriene, de ex. metronidazol sau clindamicină, sub formă de tablete sau intravaginal.
  • Candidoza se tratează cu medicamente antifungice (de ex. clotrimazol, fluconazol) sub formă de ovule, creme sau tablete. Când simptomele apar pentru prima dată, trebuie întotdeauna discutate cu medicul. Femeile cu candidoză deja diagnosticată, care recunosc simptomele tipice, pot folosi uneori medicamente fără prescripție, dar dacă nu apare o ameliorare sau simptomele revin, trebuie să meargă la medic.
  • Tricomoniaza se tratează cu medicamente antiprotozoare, de ex. metronidazol sau tinidazol; tratamentul include și partenerul sau partenerii sexuali.
  • Vaginita atrofică de după menopauză se tratează adesea local cu estrogeni, conform recomandărilor medicului.

Medicamentele trebuie luate pe toată durata recomandată, chiar dacă simptomele dispar repede. Doza o stabilește medicul. În timpul folosirii unor medicamente nu ai voie să consumi alcool – citește prospectul și întreabă farmacistul.

Cum se folosesc medicamentele intravaginale?

Ovulele și cremele vaginale se introduc de obicei seara, în poziție culcată, ca să nu se scurgă. Unele preparate slăbesc latexul, așa că în timpul tratamentului prezervativul poate ceda – verifică prospectul. Nu folosi tampoane pentru absorbția medicamentului, iar în timpul menstruației întreabă medicul dacă trebuie să continui.

Poate vaginita să fie semnul altei boli?

Da. Secrețiile pot însoți chlamydia, gonoreea, cervicita sau boala inflamatorie pelvină. În cazul unui contact sexual riscant, al unui partener nou sau când simptomele nu dispar, medicul poate recomanda teste pentru infecțiile cu transmitere sexuală. Aceste infecții pot să nu dea simptome, iar dacă nu sunt tratate, amenință fertilitatea.

Trebuie să se trateze și partenerul?

În tricomoniază, da: se tratează toți partenerii, iar până la dispariția simptomelor și încheierea tratamentului se evită actul sexual sau se folosesc prezervative. Fără tratarea partenerului infecția revine, pentru că se transmite între parteneri.

În vaginoza bacteriană nu se recomandă tratarea de rutină a partenerului de sex masculin, deși în caz de recidive frecvente medicul poate lua în considerare o altă abordare, de ex. la cuplurile de femei. În candidoză, partenerul de obicei nu necesită tratament, cu excepția cazului în care are simptome, de ex. roșeață și mâncărime la nivelul glandului. În cazul unei infecții cu transmitere sexuală este bine să fie examinat și partenerul.

Ajută remediile casnice și probioticele?

Nu există dovezi bune că clătirile făcute acasă, irigațiile vaginale, băile de șezut cu plante, iaurtul, bicarbonatul sau usturoiul introdus în vagin vindecă inflamația. În schimb, pot irita mucoasa și înrăutăți situația, iar autotratamentul întârzie diagnosticul corect. Mușețelul și alte plante pot, de asemenea, provoca alergii – vezi mușețelul – proprietăți și contraindicații.

Probioticele orale și vaginale sunt larg promovate. Dovezile sunt limitate și neconcludente: unele studii indică posibile beneficii în reducerea recidivelor vaginozei bacteriene sau ale candidozei, altele nu le confirmă, iar preparatele diferă mult prin tulpini și doză. Probioticul poate fi un adaos după încheierea tratamentului, dar nu înlocuiește medicamentele. Dacă ai imunitatea scăzută, întreabă medicul.

Mâncărimea poate fi alinată de comprese reci externe și de evitarea scărpinatului, dar efectul este doar de moment.

De ce reapare vaginita?

Recidivele apar când cauza nu a fost înlăturată: partenerul nu a fost tratat în tricomoniază, diabetul nu a fost echilibrat, tratamentul a fost întrerupt prea devreme sau se folosesc în continuare produse de igienă iritante. Vaginoza bacteriană reapare adesea chiar după un tratament corect, iar recidivele pot fi favorizate de fumat, un partener nou, irigațiile vaginale și unele metode contraceptive.

Despre candidoză recidivantă se vorbește de obicei când simptomele se repetă de mai multe ori pe an. Când simptomele se repetă, medicul ar trebui să confirme diagnosticul printr-un examen, deoarece cauza poate fi o altă specie de fungi sau o altă boală. Atunci se propune un tratament de întreținere mai lung și se caută factorii favorizanți, de ex. diabetul.

Vaginita în sarcină

În sarcină, orice secreție sau mâncărime care te îngrijorează trebuie discutată cu medicul, deoarece vaginoza bacteriană netratată poate fi asociată cu un risc mai mare de complicații, între altele nașterea prematură. Nu lua medicamente pe cont propriu – nu toate sunt permise în sarcină (vezi medicamentele în sarcină).

Candidoza este mai frecventă în sarcină din cauza modificărilor hormonale; de obicei se folosește atunci tratamentul intravaginal, iar medicamentele orale se folosesc cu prudență, conform deciziei medicului. Și tricomoniaza în sarcină necesită tratament. Detalii despre evoluția sarcinii găsești în articolul Sarcina lună de lună.

Vaginita la fetițe și după menopauză

La fetițele aflate înainte de pubertate vaginul are un alt mediu – este mai sensibil și mai predispus la iritații, de ex. după băi cu produse puternice. Orice secreție sau sângerare la un copil trebuie discutată cu medicul.

După menopauză, scăderea estrogenilor duce la subțierea și uscarea mucoasei, ceea ce se manifestă prin arsură, durere în timpul actului sexual și tendință la iritații și infecții. Aceasta este vaginita atrofică, numită adesea sindrom genito-urinar, care include și simptome ale căilor urinare. Răspunde bine la tratamentul local: preparate hidratante și, la decizia medicului, estrogeni intravaginali. Sângerarea după menopauză necesită întotdeauna consult. Vezi și menopauza – simptome.

Igiena intimă: ce să faci și ce să eviți?

Vaginul se curăță singur datorită florei bacteriene, așa că trebuie să ai grijă în principal de zona externă a vulvei.

  • spală zona intimă doar la exterior, o dată sau de două ori pe zi, cu apă simplă sau cu un preparat blând, fără parfum;
  • usucă zona cu blândețe, fără frecare;
  • alege lenjerie din bumbac și schimb-o zilnic; după antrenament sau baie, schimbă hainele ude;
  • după toaletă, șterge-te dinspre față spre spate;
  • schimbă regulat absorbantele și tampoanele.

Produsele cosmetice intime nu sunt necesare pentru sănătatea vaginului, iar unele pot modifica aciditatea acestuia și pot crește riscul de iritații. Dacă ai tendință la alergii sau atopie, alege preparate fără parfum și testează-le cu atenție – vezi dermatita atopică.

Ce să eviți:

  • irigațiile și spălăturile vaginale – perturbă flora;
  • lichidele parfumate, șervețelele, deodorantele intime și spumele;
  • absorbantele zilnice, mai ales cele parfumate;
  • lenjeria sintetică foarte strâmtă purtată zilnic;
  • folosirea pe cont propriu a ovulelor și a medicamentelor „pentru orice eventualitate".

Cum reduci riscul de recidive?

  • folosește prezervative când schimbi partenerul (vezi metodele de contracepție);
  • dacă ai diabet, ține glicemia bine echilibrată;
  • după încheierea tratamentului cu antibiotice, urmărește-ți starea și anunță medicul dacă simptomele revin;
  • nu fuma;
  • mergi la controalele ginecologice și la testul Babeș-Papanicolau – vezi citologia și testul HPV.

Când să mergi la medic?

Fă o programare dacă simptomele au apărut pentru prima dată, durează mai mult de câteva zile, revin sau nu dispar după tratament. Mergi mai repede dacă ai putea fi însărcinată sau ai avut un contact sexual riscant.

De urgență mergi la medic (iar în cazul simptomelor intense, la camera de gardă) dacă apar și febră, durere în partea inferioară a abdomenului, sângerare în afara menstruației, durere în timpul actului sexual sau secreție purulentă, urât mirositoare. Pot fi simptome ale bolii inflamatorii pelvine, care, netratată, poate duce la complicații, inclusiv tulburări de fertilitate. Simptome pelvine asemănătoare pot da și alte boli – vezi endometrioza.

Arsura la urinare fără secreții poate indica o infecție a căilor urinare, nu a vaginului, și necesită investigații separate.

Întrebări frecvente

Care sunt simptomele vaginitei?

Cel mai des apar modificarea cantității, a culorii sau a mirosului secrețiilor, mâncărime, arsură, roșeață a vulvei și durere în timpul actului sexual. Unele femei nu au niciun simptom.

Cum deosebești candidoza de vaginoza bacteriană?

Candidoza se asociază de obicei cu o secreție groasă, albă și cu mâncărime intensă. În vaginoza bacteriană secreția este subțire și cenușie, adesea cu miros de pește, iar mâncărimea este mică. Un diagnostic sigur necesită examen medical.

Poate fi tratată vaginita fără medic?

La primele simptome nu – trebuie discutate întotdeauna cu medicul, pentru că tratamentul depinde de cauză, iar autodiagnosticul este adesea greșit. O femeie cu candidoză diagnosticată anterior poate folosi uneori medicamente fără prescripție, dar dacă nu se ameliorează sau simptomele revin, trebuie să meargă la medic.

Trebuie să se trateze și partenerul?

În tricomoniază da, pentru că este o infecție cu transmitere sexuală. În vaginoza bacteriană și în candidoză, tratarea de rutină a partenerului de obicei nu este necesară, cu excepția cazului în care are simptome sau medicul recomandă altfel.

Este periculoasă vaginita în sarcină?

Vaginoza bacteriană netratată poate crește riscul de complicații, de ex. nașterea prematură. De aceea orice simptom îngrijorător în sarcină trebuie anunțat medicului, fără automedicație.

Ajută probioticele în vaginită?

Dovezile sunt limitate și neconcludente. Probioticul poate fi un adaos după tratament, dar nu înlocuiește medicamentele antibacteriene sau antifungice.

Cum îmi mențin igiena intimă?

Spală zona intimă doar la exterior, cu apă sau cu un preparat blând, fără parfum, și nu face spălături vaginale. Poartă lenjerie respirabilă, evită produsele parfumate și absorbantele zilnice.

Cum previi recidivele vaginitei?

Folosește prezervative când schimbi partenerul, ține diabetul echilibrat, nu fuma, evită irigațiile și produsele iritante. În caz de recidive frecvente este nevoie de investigații, nu de încă un tratament ocazional.

Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical.