Menopauza: simptome, tratament și sănătatea după menopauză

Menopauza este ultima menstruație din viața unei femei, recunoscută retrospectiv, atunci când au trecut 12 luni de la ultima sângerare. În medie apare în jurul vârstei de 50 de ani, dar la femeile sănătoase poate surveni cu câțiva ani mai devreme sau mai târziu. Cele mai frecvente simptome ale menopauzei sunt bufeurile, transpirațiile nocturne, tulburările de somn, schimbările de dispoziție și uscăciunea vaginală.

Menopauza este o etapă naturală a vieții, nu o boală. Nu orice femeie are simptome, iar la unele acestea sunt ușoare și trecătoare. Dacă totuși îți îngreunează viața de zi cu zi, merită să știi că există ajutor eficient – atât hormonal, cât și nehormonal. Acest articol descrie simptomele, diagnosticul, tratamentul, grija pentru oase și inimă, precum și situațiile care necesită un consult rapid.

Prin ce se deosebește menopauza de perimenopauză și de climacteriu?

Menopauza este un singur punct în timp: ultima menstruație. Perimenopauza (perioada din jurul menopauzei) cuprinde câțiva ani înainte de ea și aproximativ un an după, când ovarele funcționează tot mai instabil, iar nivelul hormonilor fluctuează. Climacteriul este un termen larg, care cuprinde întreaga perioadă de schimbări: de la primele simptome până la ani după menopauză. După menopauză vorbim despre postmenopauză.

Merită să cunoști și noțiunea de insuficiență ovariană prematură (înainte de vârsta de 40 de ani) și pe cea de menopauză precoce (înainte de 45 de ani). Ele au o semnificație diferită pentru sănătate, pentru că o perioadă mai lungă de deficit de estrogeni crește riscul de osteoporoză și de boli de inimă; necesită investigații și, de obicei, tratament.

La ce vârstă începe menopauza și ce o influențează?

De obicei, simptomele perimenopauzei încep în jurul vârstei de 45–50 de ani, iar ultima menstruație survine, în medie, în jurul vârstei de 50 de ani. Vârsta menopauzei este parțial determinată genetic – adesea este apropiată de vârsta la care a trecut-o mama. Apariția mai devreme poate fi asociată cu fumatul, cu unele boli autoimune, cu tratamentul oncologic anterior (chimioterapie și radioterapie) și cu îndepărtarea chirurgicală a ovarelor.

Îndepărtarea ovarelor înainte de menopauză provoacă o menopauză chirurgicală bruscă, cu simptome intense. Simpla îndepărtare a uterului, cu păstrarea ovarelor, nu declanșează menopauza, dar îi poate modifica ușor momentul.

Care sunt simptomele menopauzei și ale perimenopauzei?

Simptomele rezultă din fluctuațiile, iar apoi din scăderea nivelului de estrogeni. Intensitatea lor este foarte diferită de la o femeie la alta. Cele mai frecvente sunt:

• schimbări ale ciclului – menstruațiile devin mai scurte, mai lungi, neregulate, mai abundente sau mai reduse, iar în cele din urmă dispar;
• bufeuri și transpirații nocturne – senzație bruscă de căldură în partea superioară a corpului, înroșire, transpirație; pot dura câțiva ani, iar la unele femei mai mult;
• tulburări de somn – dificultăți de adormire, treziri nocturne, oboseală în timpul zilei;
• schimbări de dispoziție – iritabilitate, anxietate, dispoziție scăzută, dificultăți de concentrare și de memorie („ceață mentală”);
• simptome la nivelul organelor genitale și al căilor urinare – uscăciune vaginală, durere în timpul actului sexual, infecții mai frecvente, urgență urinară, incontinență urinară;
• schimbări ale sexualității – scăderea libidoului, dificultăți de excitare și de atingere a orgasmului;
• dureri articulare și musculare, palpitații, piele uscată, subțierea părului, modificări ale siluetei și ale greutății corporale, dureri de cap.

Ansamblul simptomelor legate de scăderea estrogenilor la nivelul organelor genitale și al căilor urinare se numește în prezent sindrom genitourinar al menopauzei. Spre deosebire de bufeuri, nu dispare de la sine în timp și, de obicei, se accentuează dacă nu este tratat.

Cât durează bufeurile?

Bufeurile durează de obicei câțiva ani – la multe femei de la aproximativ doi ani până la câțiva ani, iar la unele clar mai mult, chiar peste zece. Durata și intensitatea sunt foarte variabile și depind de mulți factori, printre care fumatul, greutatea corporală și particularitățile individuale. Un singur episod durează de obicei de la câteva zeci de secunde până la câteva minute.

Bufeurile din timpul nopții (transpirațiile nocturne) perturbă somnul și pot accentua oboseala și iritabilitatea a doua zi. De aceea, tratarea lor are sens nu doar din cauza disconfortului, ci și pentru starea generală de bine.

Sunt cu siguranță simptome de menopauză? Cu ce pot fi confundate

O parte dintre simptome (oboseala, schimbările de dispoziție, durerile articulare, palpitațiile, fluctuațiile de greutate) au multe cauze, așa că nu totul trebuie pus pe seama menopauzei. Merită verificat:

• dacă dispoziția scăzută persistentă, pierderea bucuriei și a energiei nu indică o depresie;
• dacă oboseala, bufeurile, schimbările de greutate și palpitațiile nu provin dintr-o boală a tiroidei;
• dacă insomnia nu are alte cauze, de exemplu apneea în somn, care apare mai des după menopauză – vezi lipsa somnului și insomnia;
• dacă sângerările neregulate nu au o altă cauză, precum polipii, fibroamele sau tulburările de ovulație – vezi menstruațiile neregulate și menstruațiile abundente;
• dacă întârzierea menstruației nu înseamnă o sarcină.

Măsurătorile efectuate de medic (tensiunea arterială, greutatea) și analizele de sânge de bază ajută la excluderea altor cauze ale simptomelor.

Cum se diagnostichează menopauza?

La femeile peste 45 de ani, cu simptome tipice, diagnosticul se bazează în principal pe istoricul medical: cicluri neregulate, bufeuri, apoi lipsa menstruației timp de 12 luni. Analizele hormonale, precum FSH și estradiolul, de obicei nu sunt necesare, pentru că în perimenopauză rezultatele fluctuează puternic și aduc puține informații. Intervalele de referință depind de laborator.

Determinarea hormonilor poate fi utilă la femeile sub 40–45 de ani, cu suspiciune de insuficiență ovariană prematură, precum și în unele situații clinice speciale, de exemplu după intervenții sau tratament oncologic. Medicul poate recomanda și determinarea TSH, hemoleucograma și alte teste pentru a exclude alte cauze ale simptomelor.

Atenție: în perioada perimenopauzei se poate încă rămâne însărcinată, așa că, în cazul unei întârzieri a menstruației, merită să faci un test de sarcină. Contracepția este necesară până la confirmarea menopauzei; o prezentare a metodelor găsești în articolul despre contracepție.

Este sigură terapia hormonală în menopauză?

Terapia hormonală de menopauză (THM) înseamnă administrarea de estrogeni, iar la femeile cu uter – în combinație cu un progestativ, care protejează mucoasa uterină de îngroșare excesivă. Pentru multe femei sănătoase cu simptome supărătoare, beneficiile pot depăși riscurile, dar nu pentru toate, de aceea decizia se ia individual, împreună cu medicul.

Cum acționează și sub ce formă se utilizează?

THM există sub formă de tablete, plasturi, gel și preparate pulverizabile, precum și preparate vaginale. Este cea mai eficientă metodă de ameliorare a bufeurilor, a transpirațiilor nocturne și a simptomelor vaginale. Poate reduce și riscul de fracturi osteoporotice. Dozele și schemele de tratament le stabilește medicul.

Care este riscul?

Riscul depinde de tipul terapiei, de calea de administrare, de vârstă, de timpul scurs de la menopauză și de durata utilizării. Printre posibilele pericole se numără, între altele, un risc crescut de tromboză venoasă (mai mic în cazul preparatelor transdermice), unele forme de accident vascular cerebral, iar în cazul utilizării îndelungate a terapiei combinate – o ușoară creștere a riscului de cancer de sân. Terapia nu este recomandată, printre altele, după un cancer de sân sau de uter hormonodependent, în caz de sângerare genitală neexplicată, tromboză în antecedente, boală hepatică severă sau unele boli ale vaselor de sânge.

Concluziile studiilor sunt astăzi mai nuanțate decât în urmă cu mai bine de zece ani: la femeile sănătoase, până la aproximativ 60 de ani sau în aproximativ 10 ani de la menopauză, cu simptome intense, beneficiile depășesc de obicei riscurile. Terapia nu se folosește ca mijloc „de întinerire” și nici pentru prevenirea bolilor de inimă. Discuția cu medicul ar trebui să cuprindă istoricul tău de sănătate și cel familial, beneficiile, riscurile și data reevaluării necesității tratamentului.

Ce ajută fără hormoni?

Pentru femeile care nu pot sau nu vor să folosească hormoni există mai multe opțiuni.

• stilul de viață – mișcare regulată, menținerea unei greutăți corporale normale, renunțarea la fumat, limitarea alcoolului; îmbrăcăminte în straturi, dormitor mai răcoros; evitarea factorilor care declanșează bufeurile (la unele femei: mâncărurile picante, alcoolul, băuturile fierbinți);
• somnul și stresul – igiena somnului, tehnici de relaxare, exerciții de respirație;
• psihoterapia cognitiv-comportamentală – ajută în tulburările de somn și în dispoziția scăzută și poate reduce disconfortul provocat de bufeuri;
• medicamente nehormonale prescrise de medic – unele antidepresive și alte substanțe ameliorează bufeurile; există și medicamente mai noi, care acționează asupra centrului termoreglării din creier;
• uscăciunea vaginală – geluri hidratante și lubrifianți disponibili fără rețetă, precum și preparate locale cu estrogeni, pe care medicul le poate recomanda și femeilor care nu folosesc terapie generală, pentru că acționează în principal la locul aplicării;
• exercițiile pentru mușchii planșeului pelvin în problemele vezicii urinare – vezi incontinența urinară la femei.

Uscăciunea și durerea în timpul actului sexual nu sunt o „pedeapsă a vârstei” pe care trebuie să o suporți. În caz de infecții intime recurente și de tulburări vaginale, vezi și inflamația vaginală. Scăderea interesului pentru sex în această perioadă are multe cauze – ele sunt discutate împreună în articolul despre scăderea libidoului.

Ajută plantele și suplimentele pentru menopauză?

Preparatele pe bază de plante și suplimentele (de exemplu extractele de cohosh negru, izoflavonele din soia, trifoiul roșu) au dovezi de eficiență limitate și neconcludente. Pot provoca reacții adverse (cohoshul negru – în principal la nivelul ficatului), pot interacționa cu medicamentele și, din cauza acțiunii asemănătoare hormonilor, nu sunt recomandate, de exemplu, în bolile hormonodependente fără consultarea medicului. Calitatea suplimentelor este variabilă, iar eficiența lor nu este comparabilă cu cea a tratamentului hormonal. Ele nu înlocuiesc diagnosticul, iar în cazul simptomelor noi sau care se agravează nu trebuie să întârzie consultul medical.

Regulile generale de siguranță în utilizarea plantelor sunt prezentate în ghidul despre plantele medicinale.

Cum să îți îngrijești oasele după menopauză?

Scăderea estrogenilor accelerează pierderea masei osoase în primii ani după menopauză, ceea ce crește riscul de osteoporoză și de fracturi. Merită așadar să ai grijă de:

• activitatea cu încărcare – plimbări, dans, exerciții de forță și de echilibru;
• un aport adecvat de calciu din alimentație și de vitamina D, la nevoie din suplimente alese împreună cu medicul;
• evitarea fumatului și a excesului de alcool;
• prevenirea căderilor, de exemplu prin iluminat bun și încălțăminte potrivită.

Medicul va evalua riscul de fracturi și va decide dacă este necesară măsurarea densității osoase (osteodensitometria). Detalii găsești în articolul despre osteoporoză. Durerile de oase și de articulații din această perioadă sunt însă uneori puse pe seama unei alte cauze și necesită investigații.

Cum se modifică riscul de boli de inimă după menopauză?

După menopauză crește riscul de boli ale inimii și ale vaselor de sânge. De multe ori se modifică atunci tensiunea arterială, nivelul lipidelor și distribuția țesutului adipos, ceea ce favorizează depunerea grăsimii în zona abdomenului. De aceea, verifică regulat tensiunea arterială și colesterolul, precum și nivelul glucozei.

Cele mai importante sunt: o alimentație sănătoasă, apropiată de cea mediteraneană, mișcarea regulată, renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți corporale normale și un somn bun. Terapia hormonală nu este recomandată pentru prevenirea bolilor de inimă.

Ce investigații de prevenție se fac după menopauză?

Menopauza nu înseamnă sfârșitul prevenției – dimpotrivă, riscul unor cancere crește odată cu vârsta. Merită să ai în vedere:

• testul Babeș-Papanicolau și testul HPV, conform recomandărilor naționale actuale;
• investigațiile imagistice ale sânilor (mamografia) în cadrul programelor de screening și autoexaminarea sânilor;
• măsurarea tensiunii arteriale, profilul lipidic și determinarea glucozei;
• evaluarea riscului de osteoporoză și, eventual, osteodensitometria;
• screeningul pentru cancerul colorectal, conform recomandărilor.

Sângerarea după menopauză – de ce nu trebuie neglijată?

Orice sângerare sau picurare din căile genitale după menopauză (adică după 12 luni fără menstruație) necesită consult ginecologic, chiar dacă este mică și apare o singură dată. Cel mai adesea cauza este benignă, de exemplu atrofia mucoasei vaginale sau un polip, dar trebuie exclusă o hiperplazie sau un cancer al mucoasei uterine (endometrului), care, depistat precoce, se vindecă de obicei bine.

De obicei se efectuează o ecografie transvaginală cu evaluarea grosimii endometrului și, la nevoie, o biopsie sau o histeroscopie. Nu aștepta să se repete sângerarea. Excepție face sângerarea determinată de o terapie hormonală administrată conform planului, dar și modificările caracterului ei se discută cu medicul.

Menopauza, psihicul și viața de zi cu zi

Schimbările hormonale pot influența dispoziția, dar modul în care trăiești această perioadă depinde și de situația ta de viață: grija pentru copii și pentru părinți, serviciu, relații. Ajută discuțiile cu cei apropiați, contactul cu femei aflate într-o situație asemănătoare, mișcarea și grija pentru somn. Dacă dispoziția scăzută, anxietatea sau epuizarea durează mai mult de două săptămâni, nu ezita să ceri ajutor – tratamentul depresiei este eficient indiferent de etapa vieții.

La locul de muncă merită să vorbești despre nevoile tale, de exemplu despre posibilitatea aerisirii încăperii sau despre pauze flexibile. Multe femei simt o ușurare după trecerea prin perimenopauză, odată cu sfârșitul menstruațiilor, fără teama de sarcină și fără disconfortul legat de ciclu.

Când să mergi la medic?

Adresează-te medicului de familie sau ginecologului dacă:

• simptomele îți îngreunează viața de zi cu zi, munca sau somnul;
• ciclurile s-au dereglat înainte de vârsta de 40 de ani sau menstruațiile au dispărut brusc;
• menstruațiile sunt foarte abundente, durează mult sau sângerezi între ele;
• a apărut uscăciune vaginală cu durere sau infecții urinare recurente;
• dispoziția scăzută durează mai mult de două săptămâni;
• vrei să iei în considerare terapia hormonală sau să întrebi despre alte metode de ameliorare a simptomelor;
• ai observat o sângerare după menopauză.

Caută ajutor de urgență dacă apare sângerare vaginală cu durere abdominală puternică sau cu amețeli, durere în piept, lipsa aerului, umflarea și durerea unei gambe, de o singură parte (posibilă tromboză), slăbiciune bruscă, tulburări de vorbire sau căderea colțului gurii (suspiciune de accident vascular cerebral) ori gânduri de a-ți pune capăt vieții. În aceste situații sună la 112.

Listă de verificare înainte de consult

• notează când a fost ultima menstruație și cum s-au schimbat ciclurile;
• scrie simptomele și apreciază cât de mult te deranjează în viața de zi cu zi și noaptea;
• adună informații despre bolile tale și ale familiei (cancer de sân, tromboză, osteoporoză, boli de inimă);
• notează medicamentele și suplimentele pe care le iei;
• pregătește întrebări despre terapia hormonală, metodele nehormonale și investigațiile de prevenție.

Informații despre ritmul ciclului, care se schimbă odată cu vârsta, găsești în articolul despre ciclul menstrual.