Dermatita atopică – simptome, îngrijire și tratament

Dermatita atopică (DA) este o boală inflamatorie cronică și recidivantă a pielii, ale cărei simptome principale sunt mâncărimea intensă și uscăciunea pielii. Începe de obicei în copilărie, adesea încă din primele luni de viață, dar poate persista până la vârsta adultă, iar uneori apare abia la adulți. Nu este contagioasă și nu se datorează lipsei de igienă.

Boala nu poate fi vindecată o dată pentru totdeauna, dar poate fi controlată eficient: poți reduce numărul și intensitatea puseelor, poți diminua mâncărimea și poți redobândi un somn liniștit. Mai jos explicăm de unde vine dermatita atopică, cum se recunoaște, cum se îngrijește pielea și cum arată tratamentul – de la emoliente până la medicamentele biologice moderne.

Ce este dermatita atopică?

DA (numită și dermatită atopică, eczemă atopică) este o boală în care bariera pielii lezată și reacția inflamatorie exagerată a sistemului imunitar formează un cerc vicios: pielea uscată face mâncărime, scărpinatul o lezează, iar pielea lezată se inflamează și mai ușor.

Boala face parte din așa-numitele boli atopice, adică acelea în care organismul are tendința de a reacționa exagerat la stimuli obișnuiți din mediu. Din același grup fac parte și rinita alergică (febra fânului) și astmul. La unele persoane aceste boli apar împreună sau una după alta, ceea ce se numește marșul atopic, dar nu este o regulă – multe persoane cu DA nu vor face niciodată astm.

Care sunt cauzele dermatitei atopice?

Cauza este complexă și nu se reduce la un singur factor. Contează predispoziția genetică – boala apare adesea în familiile în care există și alergii, astm sau rinită alergică. Esențială este slăbirea barierei epidermice: pielea pierde mai ușor apa și lasă să treacă substanțele iritante și alergenii. La acestea se adaugă o reacție anormală a sistemului imunitar și modificări în compoziția bacteriilor care trăiesc pe piele.

Ce accentuează puseele?

Puseele pot fi declanșate de diverși factori, iar combinația lor este puțin diferită la fiecare persoană:

• aerul uscat și încălzit, schimbările bruște de temperatură, supraîncălzirea și transpirația,
• stresul și lipsa somnului,
• infecțiile, în special cele ale pielii,
• hainele iritante (lână aspră, etichete rigide, materiale sintetice), săpunurile, detergenții puternici și produsele de spălat rufe,
• la unele persoane alergenii: acarienii din praful de casă, polenul, părul animalelor, mucegaiurile,
• la unii copii – alergiile alimentare, dar nu este o regulă.

De aceea nu trebuie aplicate diete de eliminare restrictive fără indicația medicului. Excluderea unor alimente „pentru orice eventualitate” poate duce la deficite și nu îmbunătățește nimic dacă alergia alimentară nu a fost confirmată. Legătura dintre DA și alergii o descriem în articolul despre simptomele și cauzele alergiei.

Care sunt simptomele DA?

Cel mai caracteristic este mâncărimea, care se accentuează adesea seara și noaptea. Pielea este uscată și aspră. În timpul puseelor apar roșeață, papule mici, secreții și cruste, iar după scărpinat îndelungat – îngroșarea pielii cu accentuarea desenului pliurilor și numeroase excoriații.

Localizarea leziunilor depinde de vârstă:

• la sugari – obrajii, fruntea, scalpul, suprafețele externe ale membrelor; zona scutecului este adesea cruțată,
• la copiii mai mari și la adolescenți – pliurile coatelor și ale genunchilor, încheieturile mâinilor, gleznele, gâtul, zonele din jurul ochilor,
• la adulți – adesea și mâinile, fața și gâtul, uneori leziunile sunt răspândite pe o suprafață mare a corpului.

Boala evoluează în valuri: perioadele de pusee alternează cu perioade de ameliorare relativă, care pot dura luni de zile. Mulți copii „scapă” cu timpul de simptomele mai severe, deși pielea rămâne adesea uscată și sensibilă pe toată durata vieții.

Simptome atipice și asociate

La o parte dintre bolnavi apar trăsături suplimentare care ajută la diagnostic: un pliu suplimentar sub pleoapa inferioară, accentuarea liniilor de pe palme, descuamarea și crăparea pielii de pe tălpi, inflamația recurentă a colțurilor gurii sau a pielii mameloanelor. Mâncărimea cronică și scărpinatul afectează și unghiile, care pot deveni netede și lucioase – mai multe despre bolile lor în articolul despre bolile unghiilor.

Cum se diagnostichează dermatita atopică?

Diagnosticul îl pune medicul pe baza anamnezei și a aspectului pielii: mâncărime cronică, recidivantă, localizarea tipică a leziunilor, uscăciunea pielii și prezența bolilor atopice la pacient sau în familie. Nu există un singur test care să confirme DA.

Testele alergologice (cutanate sau din sânge) sunt utile doar în situații selectate, de exemplu atunci când se suspectează o alergie alimentară la un sugar cu leziuni severe sau o alergie inhalatorie care accentuează clar simptomele. Simpla depistare a unei sensibilizări la un test nu înseamnă încă faptul că ea provoacă leziunile pielii și nu este un motiv pentru eliminarea unor alimente din dietă.

Cu ce poate fi confundată DA?

Aspect asemănător pot avea:

• dermatita de contact (alergie sau iritație după o anumită substanță, de exemplu un metal sau un produs cosmetic),
• dermatita seboreică, mai ales la sugari – leziunile sunt grase, gălbui și de obicei fac mai puțină mâncărime,
• psoriazisul, în care leziunile sunt net delimitate și acoperite cu scuame argintii,
• scabia – mâncărime foarte intensă, accentuată noaptea, adesea la mai mulți membri ai familiei,
• micozele pielii,
• mai rar bolile generale, tulburările de imunitate sau limfomul cutanat, care este uneori confundat cu o eczemă cronică la adulți.

Dacă tratamentul nu aduce ameliorare, medicul poate recomanda investigații suplimentare sau poate recolta o biopsie de piele.

Cum îngrijești pielea în DA?

Îngrijirea zilnică este baza tratamentului, inclusiv în perioadele de ameliorare. Scopul ei este refacerea barierei pielii și reducerea mâncărimii.

• Emoliente – sunt preparate grase și hidratante. Aplică-le din abundență, de preferat de două ori pe zi sau mai des, mai ales la scurt timp după baie, pe pielea ușor umedă. Folosirea regulată reduce uscăciunea, mâncărimea și frecvența puseelor. Alege preparate fără parfum și coloranți; dacă unul arde sau agravează leziunile, schimbă-l.
• Băile – scurte (de la câteva până la cincisprezece minute), în apă călduță, cu un produs de spălare blând sau cu adaos de ulei emolient. Usucă pielea tamponând cu prosopul, fără frecare.
• Hainele – bumbac moale, fără etichete și cusături aspre; spală fără exces de detergent și clătește bine, evită balsamurile de rufe cu miros puternic.
• Unghiile – tăiate scurt și pilite neted, pentru a limita leziunile pielii prin scărpinat. Copiilor mici li se pot pune noaptea mănuși subțiri din bumbac.
• Mediul – evită supraîncălzirea și transpirația, nu usca aerul; reducerea prafului are sens mai ales la persoanele alergice la acarieni.

Regulile de bază ale îngrijirii pielii uscate le prezentăm și în articolul îngrijirea pielii uscate.

Cum se tratează puseele?

În timpul puseelor se folosesc medicamente antiinflamatoare pentru piele, în primul rând glucocorticoizi locali (în limbaj uzual: steroizi sub formă de cremă sau unguent). Medicul alege potența lor în funcție de zonă, de intensitatea leziunilor și de vârsta pacientului. Folosite conform recomandărilor, sunt eficienți și siguri, iar leziunile se retrag rapid.

Teama de steroizi, așa-numita steroidofobie, duce adesea la un tratament prea tardiv și prea slab, ceea ce prelungește inflamația și mâncărimea. Nu se recomandă însă folosirea lor fără control pe suprafețe mari sau îndelungat pe față, pe pleoape și în pliurile pielii, unde pielea este subțire și apar mai ușor reacții adverse, cum ar fi subțierea pielii.

Tratamentul zonelor sensibile și tratamentul de întreținere

Pe față, pe pleoape și în pliurile pielii medicul poate propune inhibitori topici de calcineurină – medicamente antiinflamatoare care nu sunt steroizi. După controlul puseului se recomandă adesea așa-numitul tratament proactiv: aplicarea unui medicament antiinflamator pe locurile în care leziunile revin frecvent, de exemplu două zile pe săptămână, pentru a preveni recidivele.

Tratamentul în cazurile mai severe

Când tratamentul local nu este suficient, dermatologul poate lua în considerare:

• fototerapia – iradiere controlată cu radiații UV în cabinet,
• medicamente imunosupresoare cu acțiune generală, folosite pe o perioadă limitată și sub control prin analize,
• tratamentul biologic modern (anticorpi care blochează anumite molecule inflamatorii) și medicamentele din grupa inhibitorilor de kinaze JAK, disponibile în anumite centre și când sunt îndeplinite criteriile stabilite.

Regulile de acces la un astfel de tratament, inclusiv cele privind decontarea, diferă și se modifică, așa că merită să întrebi specialistul. Nu folosi pe cont propriu medicamente cu prescripție.

Infecțiile și mâncărimea

În cazul unei infecții a pielii (secreții, cruste galbene) poate fi necesar tratament antibacterian. Antihistaminicele au în DA o eficacitate limitată asupra mâncărimii – preparatele mai vechi, sedative, pot ajuta la adormire, dar nu tratează boala și nu înlocuiesc medicamentele antiinflamatoare. Un efect mai bun asupra mâncărimii îl are un tratament antiinflamator eficient și îngrijirea pielii.

Dermatita atopică la sugari și la copii

La sugari leziunile încep adesea pe obraji și pe scalp. Baza este ungerea regulată cu emoliente și tratamentul antiinflamator recomandat de medic. Nu întrerupe alăptarea și nu introduce o dietă de eliminare pentru mamă sau pentru copil fără recomandarea medicului.

Mâncărimea îl face pe copil plângăcios, doarme prost și se scarpină în somn. Lipsa cronică de somn influențează comportamentul, învățatul și starea întregii familii – despre consecințele lipsei de somn scriem în articolul lipsa somnului. Vaccinările copiilor cu DA decurg de obicei conform calendarului național; despre eventualele amânări decide medicul, iar simpla prezență a leziunilor pe piele nu este un motiv – detalii în articolul despre vaccinările copiilor.

DA la adulți

La adulți boala afectează adesea mâinile, fața și gâtul. O agravează spălarea frecventă a mâinilor, contactul cu apa și cu detergenții, de aceea se recomandă mănuși de protecție la treburile casnice și folosirea regulată a cremelor de mâini. Alegerea profesiei și mediul de lucru (coafură, gastronomie, muncă în mediu umed) merită luate în considerare din timp.

Leziunile severe și cronice se asociază cu o stare de bine mai scăzută, rușine, izolare și scăderea dispoziției. Dacă simți că boala îți ia bucuria sau somnul, spune-i medicului – mai multe despre simptomele și tratamentul tulburărilor de dispoziție în articolul depresia: simptome și tratament.

Ajută remediile de casă și plantele?

Pielea poate fi calmată de băi călduțe cu adaos de ovăz sau de ulei, iar compresele reci aduc o ușurare de moment în caz de mâncărime. Nu există însă dovezi că plantele, dietele de eliminare sau cura „de detoxifiere” ar vindeca DA. Unele plante și uleiuri esențiale pot sensibiliza puternic și agrava leziunile, mai ales pe pielea lezată. Nu le folosi pe răni și pe leziuni care secretă.

Abordează la fel de prudent suplimentele promovate ca fiind „pentru pielea atopică” – eficacitatea lor în tratamentul DA nu este confirmată, iar în această boală cea mai mare importanță o au îngrijirea și tratamentul antiinflamator.

Care sunt complicațiile și prognosticul?

Cea mai frecventă complicație este suprainfecția bacteriană a pielii, în special cu stafilococ. Mai rar apare infecția cu virusul herpes simplex, așa-numita erupție variceliformă Kaposi (eczema herpeticum), care necesită tratament urgent. Leziunile cronice pot duce și la tulburări de somn, dificultăți la școală și la muncă și la înrăutățirea stării psihice.

Prognosticul este de obicei bun: la mulți copii boala se atenuează odată cu vârsta, iar la persoanele care rămân bolnave îngrijirea regulată și tratamentul permit menținerea unei bune calități a vieții. Recidivele fac parte din evoluția bolii și nu înseamnă că tratamentul a eșuat.

Cum previi puseele?

• aplică emoliente zilnic, chiar și atunci când pielea arată bine,
• notează după ce se agravează pielea și, pe cât posibil, evită acești factori,
• îmbracă-te „în straturi”, ca să nu ajungi să transpiri,
• aplică tratament proactiv dacă îl recomandă medicul,
• ai grijă de somn, de mișcare și de modalități de a face față stresului,
• în caz de alergie la acarieni, reduce praful din dormitor (spălarea lenjeriei, puține obiecte care adună praful).

Când mergi la medic?

Merită să mergi la medic sau la dermatolog atunci când:

• primele leziuni au apărut la un sugar sau la un copil,
• mâncărimea tulbură somnul sau activitățile zilnice,
• îngrijirea nu este suficientă și puseele revin,
• leziunile sunt extinse sau cuprind fața, mâinile ori zonele intime,
• vrei să discuți despre tratamentul general sau cel biologic.

Contactează urgent medicul dacă leziunile încep să secrete, se acoperă cu cruste galbene sau apar bășicuțe dureroase grupate pe piele, mai ales cu febră – poate însemna o suprainfecție bacteriană sau virală (de exemplu cu virusul herpetic), care necesită tratament rapid. Febra mare, leziunile pe o suprafață mare a corpului și starea generală proastă cer, de asemenea, un consult urgent. La un sugar cu febră și leziuni extinse nu aștepta.

Întrebări pe care merită să le pui medicului

• Cât de puternic ar trebui să fie medicamentul local potrivit pentru copilul meu sau pentru mine și cât timp să îl folosesc?
• Pe ce zone nu am voie să aplic steroid?
• Sunt necesare teste alergologice și în ce scop?
• Cum arată planul de tratament de întreținere după ce leziunile dispar?
• Când se ia în considerare tratamentul general și când – evaluarea pentru tratamentul biologic?