Prostatita – simptome, tipuri și tratament

Prostatita (inflamația prostatei) este un grup de afecțiuni în care apar durere, tulburări de urinare sau ambele, iar cauza este o inflamație sau o infecție a glandei ori a țesuturilor din jur. Poate avea o evoluție bruscă și poate necesita tratament urgent, dar mai des are caracter cronic și poate fi dificil de diagnosticat și de tratat.

Prostatita nu este o boală exclusivă a bărbaților în vârstă. Afectează și bărbații tineri și de vârstă mijlocie, ceea ce o deosebește de hiperplazia și de cancerul de prostată. Informații despre poziția și funcția glandei găsești în articolul prostata – ce este și ce boli o afectează. Mai jos descriem tipurile de prostatită, simptomele, cauzele, investigațiile, tratamentul și complicațiile.

Care sunt tipurile de prostatită?

Urologii folosesc de obicei patru categorii, care diferă prin cauză, evoluție și tratament. Distincția dintre ele contează, deoarece în infecția bacteriană antibioticul este baza tratamentului, iar în durerea pelviană fără bacterii de obicei nu ajută.

Tip	Evoluție	Tratament principal
Prostatita bacteriană acută	debut brusc, febră, durere intensă și tulburări de micțiune	antibiotic, adesea în spital, analgezice, hidratare
Prostatita bacteriană cronică	infecții urinare recurente provocate de aceleași bacterii, simptome moderate	cură mai lungă cu un antibiotic care pătrunde în prostată
Sindromul dureros pelvian cronic (prostatită nebacteriană)	durere pelviană care durează peste trei luni, fără o infecție dovedită; cea mai frecventă formă	tratament multifactorial: medicamente, kinetoterapie, exerciții, tehnici de gestionare a stresului
Prostatita asimptomatică	modificări descoperite întâmplător, fără acuze	de obicei nu necesită tratament

Care sunt simptomele prostatitei acute?

Inflamația acută începe de obicei brusc: febră cu frisoane, slăbiciune, dureri musculare și articulare, durere în perineu, în abdomenul inferior sau în zona sacrată, usturime la urinare, nevoie frecventă de a urina și jet slăbit. Uneori se ajunge la retenție completă de urină. Prostata este atunci edemațiată și foarte dureroasă.

Este o stare care necesită ajutor medical urgent, în aceeași zi. În caz de febră mare, frisoane, înrăutățirea stării generale sau imposibilitatea de a urina, trebuie să te prezinți la camera de gardă a spitalului. O infecție netratată poate evolua către un abces al prostatei sau către o infecție ascendentă a sângelui (sepsis).

Cum se manifestă prostatita cronică?

Simptomele sunt mai puțin bruște, dar supărătoare și durează luni de zile. Cel mai des apar:

• durere surdă sau disconfort în perineu, în zona anală, în regiunea inghinală, la nivelul testiculelor, al penisului sau al zonei lombare,
• durere în timpul ejaculării sau după aceasta,
• usturime și nevoie imperioasă la urinare, urinare mai frecventă,
• jet urinar slăbit,
• în unele cazuri – scăderea libidoului și tulburări de erecție,
• starea de descurajare, încordarea și problemele de somn, care însoțesc adesea durerea cronică.

Simptomele se pot accentua și atenua, iar intensitatea lor este uneori legată de încordare, stres sau statul îndelungat pe scaun. Acuze asemănătoare provoacă și hiperplazia de prostată, îngustarea uretrei, litiaza sau infecțiile cu transmitere sexuală, de aceea diagnosticul pe cont propriu este imposibil.

De ce apare prostatita?

Prostatita bacteriană acută și cronică este de obicei provocată de bacterii intestinale, de exemplu Escherichia coli, care ajung în glandă din tractul urinar. Factorii favorizanți sunt:

• infecțiile urinare,
• sondajul urinar și intervențiile urologice, inclusiv biopsia de prostată,
• scurgerea dificilă a urinei, de exemplu în hiperplazia de prostată,
• infecțiile cu transmitere sexuală, la bărbații mai tineri,
• diabetul și alte stări care slăbesc imunitatea.

Cauzele sindromului dureros pelvian cronic nu sunt pe deplin cunoscute. Se iau în considerare tensiunea mușchilor planșeului pelvin, tulburările nervoase, răspunsul inflamator și factorii psihici. Prostatita nu este urmarea unei „răceli" sau a statului pe un loc rece.

Este prostatita contagioasă?

Prostatita în sine nu este o boală infecțioasă în sens obișnuit, iar partenera nu o „ia" de la bărbat. Dacă însă cauza este o infecție cu transmitere sexuală, de exemplu cu chlamydia sau gonoree, microorganismele pot fi transmise partenerilor, așa că atunci necesită tratament și partenerul sau partenera. Aceasta se referă mai ales la bărbații mai tineri și necesită discuție cu medicul și investigații.

Cum se diagnostichează prostatita?

Medicul întreabă despre simptome, examinează abdomenul și zona perineului, iar prostata o evaluează prin rect. În prostatita acută, examinarea este foarte dureroasă și se efectuează cu blândețe, fără a apăsa glanda. Baza o constituie examenul de urină și urocultura, iar la nevoie și analizele de sânge și ecografia.

În forma cronică, medicul poate recomanda examinări ale urinei înainte și după masajul glandei sau examinarea secreției prostatice, pentru a evalua dacă există bacterii; în practică, diagnosticul se bazează în principal pe simptome și pe excluderea altor cauze, precum infecțiile cu transmitere sexuală, litiaza, îngustarea uretrei sau tumorile. O prezentare a investigațiilor găsești în articolul examinarea prostatei – PSA, ecografie, RMN și biopsie. Merită știut că în inflamație PSA poate fi crescut temporar, de aceea de obicei nu se determină în timpul unei infecții acute, iar după vindecarea ei determinarea se repetă.

Cum se tratează prostatita?

Modul de tratament depinde de tipul bolii. O prezentare generală a metodelor de abordare a bolilor prostatei se găsește în articolul tratamentul prostatei.

Prostatita acută

Necesită un antibiotic ales de medic, adesea în spital și administrat intravenos, mai ales în caz de febră sau de retenție de urină. Se folosesc și medicamente împotriva durerii și a febrei, hidratare și, la nevoie, drenarea urinei printr-un cateter sau prin puncție suprapubiană. După ameliorare, tratamentul oral se continuă de obicei câteva săptămâni. În această perioadă prostata nu are voie să fie masată.

Prostatita bacteriană cronică

Necesită o cură mai lungă cu un antibiotic care pătrunde bine în țesutul prostatei, de obicei timp de câteva săptămâni. Recidivele sunt frecvente, deci sunt necesare controale și examene de urină. Antibioticul trebuie luat atât cât a recomandat medicul, chiar și după dispariția simptomelor, dar nu mai mult decât s-a recomandat.

Sindromul dureros pelvian cronic

Tratamentul este multifactorial și necesită răbdare; ameliorarea apare de obicei treptat, în săptămâni sau luni. Se folosesc analgezice, alfa-blocante care relaxează mușchii din jurul colului vezical și al uretrei și uneori alte medicamente alese în funcție de simptomele dominante. Ajută kinetoterapia mușchilor planșeului pelvin, exercițiile de relaxare, băile calde de șezut, evitarea statului îndelungat pe scaun și tehnicile de gestionare a stresului.

Antibioticul este încercat uneori pentru scurt timp, dar nu ajută atunci când bacteriile lipsesc, iar abuzul de antibiotice favorizează rezistența. Eficacitatea unor metode mai noi, precum undele de șoc, nu este confirmată fără echivoc. Adaptarea terapiei este de obicei în grija urologului, uneori împreună cu un kinetoterapeut sau un psiholog.

Ce poți face singur în cazul durerii cronice?

• Evită statul îndelungat pe suprafețe dure, fă pauze și plimbări.
• Folosește băi calde de șezut, care relaxează mușchii perineului.
• Limitează cafeaua, alcoolul și mâncărurile foarte picante, dacă observi că îți accentuează simptomele.
• Introdu exerciții de relaxare și de respirație; sub îndrumarea unui kinetoterapeut și exerciții de întindere a planșeului pelvin.
• Ai grijă de somn și de mișcare, deoarece durerea cronică se intensifică în caz de oboseală și încordare.
• Nu-ți masa prostata pe cont propriu și nu lua în exces analgezice alese la întâmplare.

Rolul masajului glandei este limitat și necesită prudență, lucru pe care îl descriem în articolul masajul prostatei – riscuri și contraindicații.

Ajută plantele și suplimentele?

Dovezile privind eficacitatea preparatelor din plante (de exemplu extractul de polen) în durerea pelviană cronică sunt limitate și neconcludente. Ele nu înlocuiesc tratamentul și nu au voie să fie folosite în locul antibioticului în prostatita acută. Dacă iei în considerare un astfel de preparat, întreabă-l pe medic despre posibilele interacțiuni cu medicamentele; principiile generale de siguranță le descriem în articolul plantele medicinale – ghid despre plante și siguranță.

Poate prostatita duce la complicații?

Prostatita acută, dacă nu este tratată, poate duce la abces sau la sepsis. Prostatita cronică este rareori periculoasă pentru sănătate, dar scade calitatea vieții. Nu există dovezi că prostatita în sine ar provoca cancer. Prostatita nu este nici cea mai frecventă cauză de infertilitate, deși în caz de infecție parametrii spermei se pot înrăutăți temporar.

Suferințele cronice pot influența viața sexuală și starea psihică. Dacă problemele cu erecția sau cu libidoul persistă, merită să îi spui medicului, deoarece adesea li se poate găsi o soluție; mai multe în articolul tulburările de erecție – cauze, diagnostic și tratament.

Când te prezinți la medic?

La medic trebuie să te prezinți atunci când durerea în perineu, usturimea la urinare sau tulburările de micțiune persistă mai mult de câteva zile, reapar sau sunt însoțite de sânge în urină sau în spermă. Merită să ceri un consult și dacă, după o infecție urinară trecută, acuzele continuă să reapară.

Ajutor urgent (în aceeași zi sau la camera de gardă a spitalului) necesită:

• febra mare cu frisoane și durere intensă în perineu,
• imposibilitatea de a urina,
• înrăutățirea marcată a stării generale, confuzia, amețelile sau bătăile foarte rapide ale inimii în prezența febrei – posibil sepsis.

Se poate preveni prostatita?

Nu există garanții, dar ajută tratarea rapidă a infecțiilor urinare, comportamentul sexual sigur (care limitează infecțiile cu transmitere sexuală), evitarea sondajului urinar inutil și tratarea hiperplaziei de prostată, care îngreunează scurgerea urinei. Ajută și mișcarea regulată și evitarea statului în aceeași poziție timp de multe ore.

Prostatita recidivează frecvent, așa că după terminarea tratamentului păstrează legătura cu urologul și raportează imediat reapariția simptomelor.