Hepatita B și C – simptome, tratament, prevenție

Hepatita este o stare inflamatorie în care celulele ficatului sunt lezate, iar organul nu își mai îndeplinește pe deplin funcțiile. Cea mai frecventă cauză este hepatita virală, provocată de virusurile notate cu literele A, B, C, D și E, dar inflamația poate fi determinată și de alcool, medicamente, boli autoimune și tulburări metabolice.

Cele mai grave consecințe le au hepatitele de tip B și C, deoarece pot trece într-o formă cronică și, după ani, pot duce la ciroză și cancer. Vestea bună: împotriva tipului B există un vaccin eficient, iar tipul C poate fi astăzi vindecat, în marea majoritate a cazurilor, cu tablete. Acest articol pune ordine în informațiile despre tipurile bolii, simptome, diagnostic, tratament și prevenție.

Ce este hepatita și care sunt tipurile ei?

Hepatita (în latină hepatitis) este orice inflamație a parenchimului acestui organ, indiferent de cauză. Poate fi acută, când durează mai puțin de aproximativ șase luni, sau cronică, când se menține mai mult. În vorbirea curentă i se spune „icter”, deși icterul este doar unul dintre simptomele posibile, și nu mereu prezent.

Cauzele se împart în mai multe grupe:

• virale – virusurile hepatotrope A, B, C, D, E; mai rar virusurile care atacă ficatul cu ocazia altei boli (de exemplu mononucleoza),
• alcoolice – determinate de consumul excesiv de alcool,
• medicamentoase și toxice – după medicamente (de exemplu după un supradozaj de paracetamol), unele plante și suplimente, ciuperci otrăvitoare,
• autoimune – când sistemul imunitar atacă propriile celule hepatice,
• metabolice – legate de steatoza hepatică (steatoza hepatică și consecințele ei).

În continuare ne concentrăm pe hepatita virală, deoarece ea este subiectul majorității întrebărilor cititorilor.

Care sunt tipurile de hepatită virală?

Tipurile se deosebesc prin calea de infectare, evoluție și disponibilitatea vaccinului. Tabelul de mai jos arată cele mai importante deosebiri.

Tip	Cum ne infectăm	Forma bolii	Vaccin
A	Pe cale digestivă (apă și alimente contaminate, mâini murdare)	Acută, se vindecă de la sine, nu trece în formă cronică	Există
B	Prin sânge și lichide ale organismului: contacte sexuale, de la mamă la copil, ace și instrumente	Acută sau cronică	Există
C	În principal prin sânge (ace, instrumente nesterile, mai rar contacte sexuale)	Adesea cronică	Nu există
D	Prin sânge, doar la persoanele infectate cu virusul B	Agravează evoluția hepatitei B	Protejează vaccinarea împotriva tipului B
E	Pe cale digestivă	De obicei acută	Nu există unul utilizat pe scară largă

Hepatitele A și E sunt de obicei boli ale „mâinilor murdare” și ale alimentelor contaminate. Tipurile B, C și D se transmit în primul rând prin sânge, de aceea sunt numite uneori infecții transmise prin sânge.

Care sunt simptomele hepatitei?

Simptomele hepatitei pot fi nespecifice sau complet absente. Tipice sunt oboseala, lipsa poftei de mâncare, greața, durerea în hipocondrul drept, febra ușoară și durerile musculare. În faza acută apar adesea icterul, urina închisă la culoare și scaunele decolorate. Infecțiile cronice cu B și C pot fi fără simptome ani la rând.

Hepatita acută

Boala debutează de obicei ca o gripă: slăbiciune, stare generală proastă, lipsa poftei de mâncare, uneori dureri articulare sau erupție pe piele. După câteva zile poate apărea colorația galbenă a albului ochilor și a pielii, urina închisă, „ca ceaiul”, și scaunele decolorate. Unii bolnavi resimt mâncărime a pielii. De obicei, după apariția icterului starea generală se îmbunătățește ușor, dar revenirea completă a forțelor poate dura săptămâni sau luni.

La multe persoane, mai ales la copii, infecția cu tipul A decurge ușor și fără icter. La fel, multe infecții acute cu B și C la adulți trec neobservate.

Hepatita cronică

În forma cronică, organismul trăiește ani la rând cu virusul, iar ficatul este lezat treptat. Bolnavul poate simți doar oboseală cronică, o concentrare mai slabă sau poate să nu aibă nicio tulburare. Abia după ani, când se dezvoltă ciroza, apar simptomele bolii avansate: icter, mărirea abdomenului din cauza lichidului, tendință la sângerări și la vânătăi, confuzie. Descrierea unor astfel de semnale o găsești în articolul despre simptomele unui ficat bolnav.

Cum se diagnostichează hepatita virală?

Diagnosticul se bazează pe analizele de sânge. Enzimele hepatice crescute (ALT, AST) arată că celulele ficatului sunt lezate, dar tipul de virus este indicat de investigațiile serologice și moleculare. Când se suspectează o infecție, medicul recomandă un panel de teste adaptat tipului de virus.

• Tipul A – anticorpii anti-HAV din clasa IgM indică o infecție recentă.
• Tipul B – antigenul HBs (HBsAg) indică infecția; suplimentar se determină anticorpii anti-HBc, anti-HBs, antigenul HBe și cantitatea de material genetic al virusului (HBV ADN). Prezența anticorpilor anti-HBs fără alți markeri indică de obicei imunitate după vaccinare.
• Tipul C – mai întâi anticorpii anti-HCV; dacă sunt pozitivi, se face testul pentru materialul genetic al virusului (HCV ARN). Abia acesta confirmă infecția activă, deoarece anticorpii pot rămâne și după vindecare.
• Tipul D – investigațiile se fac la persoanele infectate cu virusul B.
• Tipul E – anticorpii anti-HEV sau testul pentru materialul genetic al virusului, atunci când celelalte cauze au fost excluse.

Valorile de referință ale rezultatelor depind de laborator, așa că rezultatul trebuie interpretat conform normelor indicate pe buletin. În hepatita cronică se evaluează și gradul de afectare a ficatului: ecografie, măsurarea rigidității organului (elastografie) și, în situații alese, biopsie. Mai multe despre cum să citești rezultatele găsești în articolul examinarea ficatului.

Cât durează și trece hepatita de la sine?

Hepatita acută de tip A dispare de obicei de la sine în câteva săptămâni până la câteva luni și nu trece în formă cronică. După boală rămâne o imunitate durabilă. Tipul E trece, de regulă, de asemenea de la sine, deși la persoanele cu imunitate scăzută poate deveni cronic.

Infecția cu tipul B la adulți se termină în majoritatea cazurilor cu eliminarea virusului din organism. Cu cât persoana este mai tânără în momentul infectării, cu atât riscul de portaj cronic este mai mare: el este deosebit de ridicat la nou-născuții infectați de la mamă. Tipul C trece mult mai des decât B în formă cronică, de aceea fără tratament nu merită să te bazezi pe o vindecare spontană.

Hepatita de tip B – tratament și prognostic

Hepatita cronică de tip B se tratează cu medicamente antivirale, care opresc multiplicarea virusului și reduc riscul de ciroză și cancer. De regulă ele nu elimină complet virusul, iar tratamentul poate fi de lungă durată, uneori pe termen nelimitat. Începerea lui este decisă de medic pe baza cantității de virus, a activității enzimelor, a gradului de afectare a ficatului, a vârstei și a situației familiale.

Nu orice purtător are nevoie imediat de tratament, dar fiecare trebuie controlat regulat. O precizare importantă: la persoanele cu infecție cronică cu B care urmează să primească chimioterapie, medicamente biologice sau alte medicamente care slăbesc imunitatea, virusul se poate „trezi” și poate provoca o inflamație severă. De aceea, înainte de un astfel de tratament se fac teste pentru HBV și, la nevoie, se administrează medicamente preventive.

Infecția acută se tratează de obicei simptomatic: repaus, hidratare, evitarea alcoolului și a medicamentelor care încarcă ficatul, controlul analizelor. Medicamentele antivirale se folosesc în cazurile severe.

Hepatita de tip C – se poate vindeca?

Da. Hepatita C este astăzi o boală vindecabilă: medicamentele antivirale cu acțiune directă (tablete luate timp de câteva săptămâni sau luni) elimină virusul din organism la marea majoritate a celor tratați. Schema de tratament este aleasă de medic, ținând cont de genotipul virusului, de starea ficatului și de celelalte medicamente luate.

După vindecarea infecției nu se formează o imunitate durabilă, deci reinfectarea este posibilă dacă expunerea se repetă. Persoanele care înainte de tratament aveau fibroză avansată sau ciroză necesită în continuare control specializat, inclusiv investigații pentru depistarea cancerului hepatic (cancerul de ficat – cauze și diagnostic), deoarece riscul nu dispare complet.

Împotriva virusului C nu există vaccin. Având în vedere evoluția adesea fără simptome, se recomandă ca fiecare adult să facă cel puțin o dată testul pentru HCV, mai ales dacă a avut intervenții sau transfuzii cu mult timp în urmă ori a fost expus la contact cu sângele.

Hepatita A, D și E – ce merită să știi

Tipul A: nu există medicament antiviral, tratamentul este simptomatic. Vaccinul este recomandat în special celor care călătoresc în țări cu condiții sanitare mai slabe, persoanelor cu boli hepatice cronice și unor grupuri expuse. Baza prevenției este igiena mâinilor și apa și alimentele sigure.

Tipul D (delta) apare exclusiv la persoanele infectate cu virusul B și, de regulă, accelerează lezarea ficatului. Există metode de tratament, dar cea mai bună protecție este vaccinarea împotriva tipului B. Tipul E trece cel mai adesea fără urmări, însă la gravide poate avea o evoluție severă, iar la persoanele cu imunitate scăzută poate deveni cronic.

Cum previi infecțiile?

Majoritatea infecțiilor pot fi evitate. Regulile de bază sunt:

• vaccinează-te împotriva tipului B și, dacă este indicat, a tipului A,
• nu folosi în comun ace, seringi sau accesorii pentru bărbierit, manichiură și pedichiură,
• fă tatuaje, piercing-uri și proceduri cosmetice doar acolo unde se folosesc instrumente sterile, de unică folosință,
• folosește prezervativul în contactele cu parteneri noi,
• spală-te pe mâini și acordă atenție calității apei și a alimentelor în călătorii – asta protejează de tipurile A și E,
• după un posibil contact cu sângele unei persoane infectate, mergi fără întârziere la medic – în cazul tipului B, o acțiune rapidă (vaccin, uneori imunoglobulină) poate preveni infecția.

Virusurile B și C nu se transmit prin contactele obișnuite din gospodărie, prin strângerea mâinii, prin vase comune sau prin îmbrățișări, deci persoanele infectate nu trebuie izolate în familie. În schimb, membrii gospodăriei și partenerii ar trebui să se vaccineze împotriva tipului B și să nu își împrumute obiecte care pot intra în contact cu sângele, de exemplu aparatul de ras sau periuța de dinți.

Vaccinul împotriva hepatitei de tip B

Vaccinul împotriva hepatitei virale de tip B este sigur și foarte eficient. În multe țări sunt vaccinați cu el toți sugarii, în cadrul calendarului național de vaccinare, prima doză fiind administrată de obicei în prima zi de viață (vaccinările copiilor). Calendarul exact din țara ta îl afli de la medicul de familie sau de la medicul pediatru. Vaccinarea este recomandată și adulților nevaccinați, în special personalului medical, persoanelor cu boli cronice, înainte de unele intervenții și celor expuse la contact cu sângele.

Schema completă cuprinde mai multe doze administrate la intervalele stabilite în schemă, iar eficiența poate fi verificată prin determinarea anticorpilor anti-HBs. Vaccinarea protejează și împotriva infecției cu virusul D. Cele mai frecvente reacții adverse sunt durerea de scurtă durată și roșeața la locul injectării.

Hepatita în sarcină și la copii

Fiecare femeie însărcinată ar trebui să facă testul pentru antigenul HBs (de obicei în cadrul analizelor din sarcină) și, conform recomandărilor, și testul pentru HCV. Când mama este infectată cu virusul B, nou-născutul primește imediat după naștere vaccinul și, la nevoie, și imunoglobulină, ceea ce în majoritatea cazurilor protejează copilul de infecție.

Transmiterea HCV de la mamă la copil este rară, dar posibilă. Medicamentele moderne pentru tipul C se amână de obicei până după sarcină, iar deciziile privind alăptarea și tratamentul se iau împreună cu medicul curant; virusurile B și C nu reprezintă, de regulă, în sine o contraindicație pentru alăptare. Copiii cu hepatită cronică necesită îngrijire la specialist și controale regulate.

Cum trăiești cu hepatită? Alimentație, alcool și medicamente

Persoanele cu hepatită cronică trebuie să evite alcoolul, care accelerează lezarea organului, și să folosească cu prudență medicamentele și preparatele din plante. În caz de durere și febră trebuie respectate întotdeauna dozele de paracetamol și nu trebuie combinate mai multe preparate cu aceeași substanță.

Nu există o „dietă pentru ficat” specială, necesară în fiecare hepatită: de obicei este suficientă o alimentație echilibrată, variată, cu multe legume, produse integrale și proteine slabe. Ajută menținerea unei greutăți corporale normale, deoarece excesul de greutate și steatoza încarcă suplimentar ficatul. Detalii și mituri descriem în textul despre tratamentul ficatului. Persoanele cu ciroză au nevoie de recomandări alimentare individuale.

Care sunt complicațiile hepatitei netratate?

Cele mai grave consecințe ale inflamației cronice sunt fibroza, ciroza hepatică și carcinomul hepatocelular. Ciroza înseamnă cicatrizare permanentă, care perturbă circulația sângelui în ficat și funcția lui. Poate duce la ascită, la sângerări din varicele esofagiene și la tulburări ale conștienței (encefalopatie hepatică).

O complicație rară, dar foarte gravă, a hepatitei acute este insuficiența hepatică fulminantă, care necesită spitalizare de urgență și, uneori, transplant. De aceea orice hepatită cu somnolență în creștere, confuzie sau tendință la sângerări necesită ajutor imediat. Imaginea de ansamblu a funcțiilor și bolilor organului este descrisă în articolul ficatul – structură, funcții și boli.

Când te adresezi medicului?

La medic trebuie să te adresezi în caz de icter, urină închisă la culoare, scaune decolorate, oboseală persistentă, lipsa poftei de mâncare și durere în hipocondrul drept. Merită să faci analizele și dacă ai avut vreodată contact cu sângele unei persoane infectate, ai suferit intervenții în condiții nesigure sau faci parte dintr-un grup de risc. Infecția poate să nu dea simptome mult timp, așa că absența tulburărilor nu exclude boala.

Ajutor urgent (112) necesită: confuzia sau somnolența excesivă, vărsăturile cu sânge, scaunele negre, sângerările accentuate, durerea abdominală intensă, febra mare însoțită de icter și mărirea rapidă a abdomenului. Astfel de simptome pot indica o insuficiență hepatică severă.

Întrebări pe care merită să le pui medicului

• Cu ce tip de virus am de-a face și este infecția activă?
• Cât de lezat este ficatul meu și cât de des trebuie să-l controlez?
• Am nevoie de tratament antiviral și, dacă da, cât timp?
• Ar trebui să se testeze sau să se vaccineze apropiații mei?
• Ce medicamente, plante și suplimente ar trebui să evit?