Sunătoarea – utilizare, acțiune și interacțiuni periculoase cu medicamentele

Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o plantă perenă cu flori galbene, care crește pe pajiști, pe marginea drumurilor și la marginea pădurilor. În medicină se folosește partea aeriană înflorită, adică iarba. Extractele standardizate se studiază în depresia ușoară și moderată, iar infuzia tradițională se folosește pentru tulburări gastrice ușoare. Este totodată una dintre plantele care intră cel mai des în interacțiuni periculoase cu medicamentele.

Înainte să apelezi la sunătoare, merită așadar să știi nu doar pentru ce este folosită și ce spun studiile, ci și cu ce medicamente nu are voie să fie combinată, cine ar trebui s-o evite și când, în loc de plante, este nevoie de ajutorul medicului sau al psihiatrului.

Ce este sunătoarea și ce conține?

Iarba de sunătoare conține, printre altele, hipericină, hiperforină, flavonoide, taninuri și ulei esențial. Pentru efectul asupra stării de spirit sunt responsabile probabil hiperforina și alți compuși, iar hipericina determină culoarea și sensibilitatea la lumină. Compoziția depinde de varietate, de locul de cultură, de momentul recoltării și de modul de uscare, de aceea infuzia făcută în casă este foarte variabilă.

În farmacii sunătoarea se găsește sub formă de iarbă uscată, plicuri pentru infuzie, capsule și tablete cu extract standardizat și ulei de sunătoare pentru uz extern. Aceste produse diferă prin conținutul de componente și prin statutul legal: unele sunt înregistrate ca medicamente pe bază de plante, altele ca suplimente alimentare.

De unde vine denumirea științifică „perforatum”?

Dacă ridici o frunză spre lumină, vezi pe ea mici puncte translucide, care arată ca niște găuri. Sunt în realitate mici rezervoare cu ulei esențial. La rândul lor, florile galbene strivite colorează degetele în roșu – este meritul hipericinei. Același pigment dă culoarea roșie a uleiului de sunătoare.

Pentru ce se folosește sunătoarea?

Tradițional, iarba de sunătoare a fost folosită în mai multe scopuri: ca infuzie în indigestie și în tulburări gastrointestinale ușoare, ca remediu coleretic, iar extern – sub formă de ulei (așa-numitul ulei de sunătoare) pentru mici excoriații și iritații ale pielii. Eficacitatea acestor utilizări este însă slab documentată și se bazează mai ales pe tradiție.

• Depresia ușoară și moderată – cea mai bine studiată utilizare, dar se referă la extractele standardizate.
• Tulburări digestive ușoare – tradițional ca infuzie; dovezi slabe.
• Iritații minore ale pielii – ulei de sunătoare; eficacitate neconfirmată, iar riscul este sensibilitatea la soare.
• Simptomele menopauzei, anxietate, insomnie, dureri nervoase – dovezi insuficiente sau rezultate neconcludente.

Ajută sunătoarea în depresie?

Extractele standardizate de sunătoare pot ajuta în depresia de intensitate ușoară și moderată, dar nu sunt medicamentul de primă alegere și nici un înlocuitor al tratamentului condus de medic. În depresia severă sunătoarea nu este alegerea potrivită, iar amânarea tratamentului poate fi periculoasă.

Sintezele studiilor arată că în depresia ușoară și moderată extractele standardizate pot acționa mai bine decât placebo, iar o parte dintre analize sugerează o acțiune apropiată de a unor antidepresive. Rezultatele nu sunt însă concludente, preparatele diferă prin compoziție, iar studiile au durat de obicei puțin. Esențial este că rezultatele se referă la anumite preparate, nu la infuzia făcută în casă.

Dacă bănuiești la tine o depresie, nu o trata pe cont propriu cu plante – despre simptome și posibilități de ajutor citești în articolul depresia – simptome și tratament. Chiar și în cazul unei motivații scăzute și al oboselii este nevoie de evaluarea medicului, pentru că cauza poate fi, de exemplu, hipotiroidia (vezi simptomele unei tiroide bolnave).

De ce nu merită să tratezi depresia pe cont propriu?

Depresia este o boală care poate duce la consecințe grave, inclusiv la gânduri de suicid. Evaluarea intensității, excluderea altor cauze și alegerea tratamentului (psihoterapie, medicamente, uneori combinația lor) necesită un specialist. Sunătoarea fără supraveghere este uneori riscantă din cauza interacțiunilor, iar efectul „placebo” poate întârzia un ajutor eficient.

Calmează sunătoarea și ajută la somn?

Sunătoarea este menționată printre plantele cu acțiune calmantă ușoară, dar în acest rol este o alegere clar mai slabă decât alte plante descrise în textul plante calmante, pentru că are multe interacțiuni și poate provoca insomnie și neliniște. Dovezile privind eficacitatea în anxietate și insomnie sunt insuficiente.

Dacă ai probleme cu somnul, începe cu igiena somnului și cu investigarea cauzelor (vezi lipsa somnului – insomnie și apnee), nu cu plante care modifică metabolismul medicamentelor.

Sunătoarea și medicamentele – cel mai important avertisment

Substanțele din sunătoare stimulează enzimele hepatice (printre care sistemul CYP3A4) și proteina de transport care elimină medicamentele din organism. În practică, aceasta înseamnă că multe medicamente acționează mai slab decât ar trebui. Este una dintre cele mai periculoase interacțiuni din fitoterapie, de aceea orice cură cu sunătoare trebuie consultată cu medicul sau cu farmacistul.

Grupa de medicamente	Ce se poate întâmpla
Contraceptive hormonale orale	Scăderea eficacității, sarcină nedorită, sângerări între menstruații
Medicamente anticoagulante (de exemplu warfarină)	Slăbirea efectului, risc de cheaguri
Medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină)	Scăderea concentrației, risc de respingere a transplantului
Medicamente antivirale în HIV	Scăderea eficacității, risc de rezistență a virusului
Unele medicamente anticanceroase, antiepileptice și antiaritmice	Slăbirea efectului
Digoxina	Scăderea concentrației
Antidepresive (în special ISRS)	Risc de sindrom serotoninergic
Triptanii folosiți în migrenă, unele analgezice din grupa opioidelor	Risc de exces de serotonină

O problemă aparte este combinarea sunătoarei cu antidepresivele, în special din grupa ISRS. Poate duce la sindrom serotoninergic – o stare cu agitație, tremor, transpirații, puls accelerat și temperatură crescută, care necesită ajutor medical urgent.

Sunătoarea continuă să acționeze o vreme și după oprire (inducția enzimatică dispare treptat, de regulă în câteva săptămâni), de aceea nu trebuie oprită și apoi înlocuită imediat cu alt medicament fără consultare. Important: modificarea concentrației medicamentului după oprirea sunătoarei poate fi periculoasă la persoanele care iau medicamente cu marjă îngustă de siguranță.

Dacă iei orice medicament permanent, întreabă medicul sau farmacistul înainte de a începe să bei sunătoare – aceasta se referă și la un simplu ceai de plante cu adaos de sunătoare. Ține minte că sunătoarea este uneori ingredient în amestecurile de plante „pentru nervi”, „pentru stomac” sau „pentru menopauză”, așa că citește compoziția.

Scade sunătoarea eficacitatea contracepției?

Da. Sunătoarea poate accelera descompunerea hormonilor din pilulele contraceptive, plasturi și inele, ceea ce le reduce eficacitatea și crește riscul de sarcină. În timpul utilizării sunătoarei și câteva săptămâni după oprire este nevoie de o metodă suplimentară de protecție, nehormonală, de preferat stabilită cu medicul. Mai multe despre metode descriem în articolul metode de contracepție.

După sunătoare nu te poți expune la soare?

Da, sunătoarea crește sensibilitatea pielii la lumina soarelui (fotosensibilizare). După consumul ierbii, iar uneori și după aplicarea uleiului de sunătoare pe piele, apar mai ușor arsuri solare, eritem și pete de pigment. În timpul curei trebuie să limitezi expunerea la soare și solarul, să folosești protecție solară și să-ți acoperi pielea. Riscul este cel mai mare la doze mari și la utilizare îndelungată, precum și la persoanele cu pielea deschisă la culoare.

Sensibilitatea se poate menține și după încheierea curei. După o arsură solară cu apariția bășicilor trebuie să mergi la medic. În plus, uleiul de sunătoare nu se aplică pe pielea care va fi expusă la soare.

Efectele adverse ale sunătoarei

Sunătoarea în dozele recomandate este de obicei bine tolerată, dar poate provoca: tulburări gastrice (greață, arsuri la stomac, diaree), dureri de cap, amețeli, oboseală, neliniște, tulburări de somn, gură uscată și reacții alergice. La persoanele predispuse poate declanșa un episod de manie. Efectele adverse sunt uneori ușoare, dar interacțiunile cu medicamentele pot fi periculoase.

Dacă după începerea curei apar simptome noi, oprește preparatul și consultă medicul. Nu crește doza în speranța unui efect mai rapid, pentru că acțiunea antidepresivă se dezvoltă treptat, în câteva săptămâni.

Cine nu ar trebui să ia sunătoare?

• femeile însărcinate și cele care alăptează,
• copiii, dacă medicul nu hotărăște altfel,
• persoanele care iau medicamente cu care sunătoarea interacționează – în special contracepție hormonală, medicamente anticoagulante, imunosupresoare, antivirale, antidepresive,
• persoanele cu tulburare bipolară sau psihoză – iarba poate declanșa un episod de manie,
• persoanele cu depresie severă, care necesită tratament medicamentos și psihoterapie,
• persoanele care urmează să aibă o intervenție chirurgicală; merită să-l informezi pe anestezist despre utilizarea sunătoarei, iar de obicei se recomandă oprirea ei din timp,
• persoanele cu pielea foarte deschisă la culoare, sensibilă la soare, și cele cu boli de piele agravate de lumină.

Sunătoarea în sarcină, în timpul alăptării și la copii

În sarcină și în timpul alăptării sunătoarea nu se folosește, deoarece lipsesc datele care să-i confirme siguranța, iar componentele pot trece în lapte. Aceasta se referă și la ceaiurile de plante cu adaos de sunătoare. Sarcina și perioada de lăuzie sunt adesea însoțite de fluctuații ale dispoziției; dacă starea de spirit rămâne alterată, trebuie să mergi la medic, pentru că există modalități mai sigure de ajutor (vezi lăuzia și sarcina lună de lună).

La copii și adolescenți, simptomele depresiei trebuie evaluate de medic sau de psiholog. Administrarea sunătoarei pe cont propriu nu este recomandată din cauza lipsei dovezilor de siguranță și a riscului de interacțiuni. Aceasta se aplică și persoanelor în vârstă care iau multe medicamente, la care riscul de interacțiuni este deosebit de mare.

Cum se prepară infuzia de sunătoare?

Infuzia din iarba uscată se prepară turnând apă fierbinte peste plantă, se lasă acoperită câteva minute, apoi se strecoară. Cantitatea de plantă și timpul de infuzare sunt indicate de producător pe ambalajul ierbii de farmacie sau al plicurilor – recomandarea este să le respecți. Infuzia are un gust amărui, astringent și o culoare de la galben la roșiatic.

1. Folosește iarbă din farmacie, cu dată de expirare și informații despre producător.
2. Măsoară porția conform ambalajului și toarnă apă fierbinte.
3. Acoperă vasul și lasă timpul indicat de producător.
4. Strecoară și bea infuzia caldă, fără a adăuga cantități mari de zahăr.
5. Încheie cura după timpul indicat pe ambalaj; nu bea infuzia fără pauză săptămâni la rând.

Merită să ții minte că acțiunea antidepresivă a fost studiată pe extracte standardizate, nu pe infuzii făcute în casă. Conținutul de substanțe active din infuzie este imprevizibil, de aceea nu o poți trata ca pe un înlocuitor al tratamentului pentru dispoziție. Ca infuzie pentru tulburări digestive ușoare are sens doar la adulții sănătoși, care nu iau medicamente.

Este sigur uleiul de sunătoare?

Uleiul de sunătoare este o macerare a florilor în ulei, de culoare roșie. Tradițional se folosește pe piele în excoriații mici, arsuri și dureri musculare, dar eficacitatea acestor utilizări nu este confirmată. Poate alergiza și accentua sensibilitatea la soare, de aceea nu se aplică pe pielea expusă la lumină și nici pe răni. Nu trebuie băut.

În cazul arsurilor, mai ales extinse sau la copii, mai importante decât uleiurile de casă sunt răcirea pielii și evaluarea medicului. Maceratele făcute în casă se strică repede, iar mucegaiul sau mirosul neplăcut înseamnă că uleiul trebuie aruncat.

Merită să recoltezi sunătoarea pe cont propriu?

Sunătoarea este ușor de recunoscut, dar pe teren cresc multe specii asemănătoare, iar o greșeală poate crea probleme. Plantele se recoltează departe de drumuri și de câmpuri stropite cu produse de protecție a plantelor, de preferat în timpul înfloririi, într-o zi uscată. Pentru începători, iarba de farmacie este mai sigură, fiind de calitate controlată. Regulile generale de recoltare, uscare și folosire a plantelor le găsești în articolul despre plantele medicinale.

Când să mergi la medic?

• Dacă starea de spirit scăzută, pierderea interesului, lipsa de energie sau sentimentul de lipsă de speranță persistă mai mult de două săptămâni – este nevoie de evaluarea medicului sau a psihiatrului.
• Dacă după combinarea sunătoarei cu un medicament apar agitație puternică, tremor, febră, transpirații excesive sau palpitații – ar putea fi sindrom serotoninergic.
• Dacă după expunerea la soare apar roșeață extinsă sau bășici.
• Dacă iei medicamente permanent și vrei să adaugi sunătoare, sau dacă planifici o sarcină ori o intervenție chirurgicală.
• Dacă sunătoarea ar urma să fie folosită împreună cu un medicament după transplant, pentru tromboză, HIV sau epilepsie – nu o face fără acordul medicului.

Cheamă imediat ajutor (112) dacă apar gânduri de suicid sau de a-ți face rău, dacă există confuzie, convulsii, febră mare sau dificultăți de respirație și umflarea feței. În criză nu aștepta ca „plantele să-și facă efectul”.

Rezumat – merită să iei sunătoare?

Sunătoarea nu este un medicament „pentru nervi” fără riscuri. Este o plantă cu acțiune farmacologică reală, iar folosirea ei în siguranță impune luarea în calcul a tuturor medicamentelor pe care le iei, a anotimpului și a expunerii la soare. În depresia ușoară, extractele standardizate sunt studiate cu rezultate pozitive, dar orice astfel de decizie este mai bine luată împreună cu medicul.

Dacă cauți o modalitate blândă de a reduce tensiunea, ia în considerare plante cu risc mai mic de interacțiuni, iar în caz de îndoieli întreabă farmacistul. O prezentare a plantelor medicinale, cu evaluarea dovezilor și a siguranței, găsești în articolul plante medicinale – ghid al plantelor.