Colesterolul – valori normale, lipidogramă și cum citești rezultatele

Valoarea normală a colesterolului nu este un singur număr pentru toată lumea. Pentru majoritatea adulților, colesterolul total dorit este sub aproximativ 190 mg/dl (5,0 mmol/l), iar trigliceridele sub aproximativ 150 mg/dl (1,7 mmol/l). Concentrația țintă a colesterolului LDL, adică a celui „rău”, depinde însă de cât de mare este riscul tău de infarct sau de accident vascular cerebral: cu cât riscul este mai mare, cu atât ținta este mai joasă.

În acest articol explicăm din ce este alcătuită lipidograma, ce valori se consideră normale, cum se transformă mg/dl în mmol/l, cum te pregătești pentru analiză și ce faci cu rezultatul. Intervalele de referință pot diferi ușor între laboratoare, de aceea compară întotdeauna rezultatul tău cu valorile indicate în buletin și discută-l cu medicul. O descriere mai amplă a problemei găsești în articolul despre colesterolul crescut.

Ce este lipidograma și din ce este alcătuită?

Lipidograma (profilul lipidic) este o analiză de sânge care evaluează concentrația grăsimilor care circulă în sânge și influențează riscul bolilor de inimă și ale vaselor. Setul de bază cuprinde colesterolul total, colesterolul LDL, colesterolul HDL și trigliceridele. Uneori laboratorul raportează și colesterolul non-HDL.

Component	Ce înseamnă	La ce să te aștepți
Colesterol total	tot colesterolul din toate lipoproteinele	de obicei sub circa 190 mg/dl (5,0 mmol/l)
LDL („rău”)	colesterolul care se depune în pereții arterelor	ținta depinde de risc, vezi tabelul de mai jos
HDL („bun”)	colesterolul preluat din țesuturi către ficat	cu cât mai mare, cu atât mai bine; orientativ peste circa 40 mg/dl la bărbați și circa 45–50 mg/dl la femei
Trigliceride	grăsimi neutre, dependente de alimentație, alcool și glicemie	sub circa 150 mg/dl (1,7 mmol/l)
Colesterol non-HDL	tot colesterolul „aterogen” (total minus HDL)	ținta este cu circa 30 mg/dl mai mare decât cea pentru LDL

Acestea sunt valori orientative, conforme recomandărilor europene general acceptate. Limitele concrete din buletinul tău pot diferi în funcție de laborator și de ghidurile folosite.

Care este LDL-ul normal și de ce depinde de risc?

Nivelul țintă al LDL se stabilește individual, pe baza riscului cardiovascular global. Cu cât riscul de infarct, de accident vascular cerebral sau de alte complicații ale aterosclerozei este mai mare, cu atât este dorit un LDL mai scăzut. La o persoană sănătoasă, cu risc mic, o valoare a LDL puțin peste 100 mg/dl poate fi acceptabilă, în timp ce la o persoană care a avut un infarct ținta este clar mai joasă.

Grupa de risc	Exemple	LDL țintă orientativ
Mic	persoană tânără, sănătoasă, fără factori suplimentari	sub circa 116 mg/dl (3,0 mmol/l)
Moderat	persoane cu câțiva factori, de exemplu o hipertensiune ușoară	sub circa 100 mg/dl (2,6 mmol/l)
Mare	diabet cu complicații, boală cronică de rinichi, factori izolați foarte mari	sub circa 70 mg/dl (1,8 mmol/l)
Foarte mare	infarct sau accident vascular cerebral în antecedente, ateroscleroză diagnosticată, o parte dintre bolnavii de diabet	sub circa 55 mg/dl (1,4 mmol/l) și cu cel puțin jumătate mai mic decât valoarea inițială

Tabelul are caracter orientativ. Încadrarea într-o grupă de risc este decizia medicului, care ia în considerare vârsta, tensiunea, fumatul, diabetul, bolile de rinichi și istoricul familial. Nu-ți stabili singur ținta de tratament pe baza acestui tabel. Despre modul în care se evaluează riscul scriem mai pe larg în articolul despre colesterolul crescut.

Care este valoarea normală a colesterolului total?

Un colesterol total sub aproximativ 190 mg/dl (5,0 mmol/l) este considerat dorit pentru adulți. Valorile de la aproximativ 190 până la 239 mg/dl sunt adesea descrise ca ușor crescute, iar cele de 240 mg/dl și peste ca vizibil crescute. Acest număr singur poate fi însă înșelător.

Un colesterol total mare poate rezulta dintr-un HDL foarte mare (ceea ce este favorabil), iar unul normal poate ascunde un LDL mare și un HDL scăzut. De aceea nu este permis să evaluezi riscul numai după colesterolul total. Uită-te întotdeauna la lipidograma completă și, mai ales, la LDL sau la colesterolul non-HDL.

Care este valoarea normală a HDL?

HDL ar trebui să fie mai degrabă mare. Orientativ, se consideră scăzută o valoare sub aproximativ 40 mg/dl (1,0 mmol/l) la bărbați și sub aproximativ 45–50 mg/dl (1,2 mmol/l) la femei. HDL scăzut însoțește adesea obezitatea abdominală, diabetul de tip 2, fumatul și activitatea fizică redusă.

Merită să știi că un HDL mare nu oferă o garanție de protecție de sută la sută, iar medicamentele care cresc HDL nu au redus riscul cardiac. Este deci mai bine să te concentrezi pe scăderea LDL și pe schimbarea stilului de viață (mișcare, pierderea excesului de greutate, renunțarea la fumat), care cresc HDL ca efect secundar.

Care este valoarea normală a trigliceridelor?

Trigliceridele sub aproximativ 150 mg/dl (1,7 mmol/l) sunt considerate normale. Valorile peste acest prag sugerează influența alimentației (zaharuri simple, alcool, exces de calorii), a obezității, a rezistenței la insulină, a diabetului sau a hipotiroidismului. Concentrațiile foarte mari, de ordinul câtorva sute de mg/dl și peste, pot duce la pancreatită acută și necesită un consult medical rapid.

Trigliceridele depind puternic de ultima masă și de alcoolul consumat în ziua precedentă, așa că cea mai fiabilă este determinarea a jeun, după peste zece ore fără mâncare.

Colesterolul non-HDL și apolipoproteina B – de ce sunt necesari indicatori suplimentari?

Colesterolul non-HDL cuprinde tot colesterolul din particulele care favorizează ateroscleroza, nu doar pe cel din LDL. Se calculează scăzând HDL din colesterolul total. Este deosebit de util când trigliceridele sunt crescute, pentru că atunci LDL-ul calculat prin formulă poate fi inexact. Orientativ, ținta pentru non-HDL este cu circa 30 mg/dl mai mare decât ținta pentru LDL din grupa de risc respectivă.

Apolipoproteina B (apoB) arată numărul de particule care transportă colesterol și este uneori un indicator mai exact al riscului, mai ales în diabet, obezitate și trigliceride mari. Nu se determină întotdeauna de rutină, dar medicul o poate recomanda în cazurile mai dificile.

Ce este lipoproteina(a)?

Lipoproteina(a), adică Lp(a), este o variantă a particulei LDL cu o proteină suplimentară. Concentrația ei este în mare măsură scrisă în gene și aproape că nu se schimbă sub influența alimentației sau a mișcării. Un Lp(a) mare crește riscul de ateroscleroză și de stenoză a valvei aortice, chiar și în cazul unui LDL normal.

Recomandările europene sugerează determinarea Lp(a) cel puțin o dată în viață, de preferat la primul profil lipidic, mai ales când în familie au existat infarcte sau accidente vasculare cerebrale precoce. Se consideră de obicei crescute valorile peste aproximativ 50 mg/dl (aproximativ 125 nmol/l), dar laboratoarele folosesc unități diferite, așa că nu le compara fără conversie. În prezent, cea mai importantă conduită este controlul mai strict al celorlalți factori de risc.

Cum transformi mg/dl în mmol/l?

În funcție de laborator, rezultatele se exprimă în mg/dl sau în mmol/l. Factorul de conversie depinde de substanță:

• colesterol (total, LDL, HDL, non-HDL): împarte mg/dl la aproximativ 38,7 ca să obții mmol/l; înmulțește mmol/l cu aproximativ 38,7 ca să obții mg/dl,
• trigliceride: împarte mg/dl la aproximativ 88,5 ca să obții mmol/l.

De exemplu, un colesterol total de 190 mg/dl înseamnă aproximativ 4,9–5,0 mmol/l, iar trigliceridele de 150 mg/dl înseamnă aproximativ 1,7 mmol/l. Conversiile sunt aproximative, pentru că rezultatele se rotunjesc diferit în laboratoare diferite.

LDL-ul este măsurat sau calculat?

În multe laboratoare LDL-ul se calculează cu o formulă (formula Friedewald): LDL = colesterol total − HDL − trigliceride/5 (pentru mg/dl). De obicei funcționează bine, dar în cazul trigliceridelor mari (peste aproximativ 400 mg/dl) formula nu mai este fiabilă. Atunci laboratorul ar trebui să măsoare LDL direct sau să aplice o altă formulă.

Dacă diferențele dintre rezultate succesive par mari, iar modul tău de viață nu s-a schimbat, întreabă dacă s-a folosit aceeași metodă. Compară rezultatele din același laborator, dacă este posibil.

Trebuie să fii a jeun pentru analiza colesterolului?

Nu întotdeauna. Pentru evaluarea colesterolului total, a LDL și a HDL analiza nu trebuie făcută neapărat a jeun, deoarece mâncatul schimbă puțin aceste valori. Când însă trigliceridele sunt mari sau medicul ori laboratorul cer să fii a jeun, cel mai bine este să te prezinți după 8–12 ore fără mâncare, bând apă.

Ce mai contează înainte de recoltarea sângelui:

• timp de câteva zile înainte de analiză mănâncă ca de obicei, fără schimbări radicale,
• evită alcoolul în ziua dinaintea analizei,
• nu face un antrenament greu chiar înainte de recoltare,
• informează despre medicamentele și suplimentele pe care le iei,
• după o infecție acută, o intervenție sau un infarct așteaptă cât recomandă medicul – rezultatele pot fi atunci perturbate,
• în sarcină colesterolul crește fiziologic, așa că în acest timp nu se determină de rutină.

Cât de des se verifică colesterolul?

Adulților fără factori de risc li se recomandă să facă lipidograma cel puțin o dată, apoi să o repete la intervale stabilite cu medicul, adesea o dată la câțiva ani. Persoanele cu hipertensiune, diabet, obezitate, fumători, cu boli de rinichi sau cu boli de inimă precoce în familie se testează mai des, de obicei o dată pe an.

După începerea tratamentului sau după schimbarea medicamentului, controlul se face de obicei după câteva până la peste zece săptămâni, pentru a evalua efectul. Apoi, când ținta este atinsă, este suficient un control mai rar, de exemplu la 6–12 luni.

Ce pot însemna rezultatele anormale?

Un rezultat în afara normei nu înseamnă întotdeauna o boală de inimă, dar necesită întotdeauna înțelegerea cauzei. Combinații tipice de rezultate și semnificația lor posibilă:

• LDL și colesterol total mari, trigliceride normale – de obicei o alimentație bogată în grăsimi saturate, supraponderalitate sau predispoziție genetică, inclusiv hipercolesterolemie familială.
• Trigliceride mari, HDL scăzut – frecvent în obezitatea abdominală, rezistența la insulină, diabetul de tip 2, abuzul de alcool și dulciuri.
• Toate fracțiunile crescute – merită verificate tiroida (TSH), rinichii și ficatul, precum și medicamentele.
• Colesterol foarte scăzut – se poate întâmpla în hipertiroidism, malnutriție, boli grave și unele predispoziții genetice; necesită evaluare medicală.

Un singur rezultat prost se confirmă cel mai bine printr-o analiză repetată, înainte de a se lua decizii importante despre tratament. Excepție fac valorile foarte mari sau o boală de inimă asociată, când nu merită să aștepți.

Ce faci dacă rezultatul este anormal?

Primul pas este programarea unei consultații la medicul de familie. Adu rezultatele, lista medicamentelor și informații despre bolile din familie. Medicul va evalua riscul, va verifica dacă nu există cauze secundare și îți va spune dacă să începi cu schimbarea stilului de viață sau să adaugi și medicamente.

Acasă poți începe imediat cu lucruri care nu fac rău nimănui: limitează grăsimile saturate și produsele ultraprocesate, mănâncă mai multe legume, leguminoase și produse integrale, mișcă-te regulat și renunță la fumat. Regulile detaliate, inclusiv rolul medicamentelor, le descriem în articolul cum scazi colesterolul. Explicația a ceea ce se întâmplă în artere când LDL-ul rămâne mare mult timp o găsești în textul despre ateroscleroză.

Colesterolul, tensiunea, diabetul și alte analize

Lipidograma este doar o parte a evaluării inimii și a vaselor. Împreună cu ea, medicul ia de obicei în considerare tensiunea arterială (vezi hipertensiunea arterială – simptome, diagnostic și tratament), glicemia a jeun sau hemoglobina glicozilată, creatinina cu eGFR, greutatea corporală și circumferința taliei. În unele situații se recomandă și ECG, test de efort, ecografia arterelor carotide sau evaluarea calciului din arterele coronare.

Merită să știi și cum arată pulsul normal și cum se măsoară, pentru că această măsurătoare simplă, de acasă, completează imaginea sănătății inimii – o descriem în articolul pulsul normal.

Când mergi urgent la medic?

O lipidogramă anormală în sine este rareori o urgență, dar există împrejurări în care nu trebuie să amâni:

• LDL peste aproximativ 190 mg/dl (4,9 mmol/l) sau trigliceride foarte mari, în jur de 500 mg/dl sau peste – prezintă-te la medic cât mai repede, în câteva zile,
• colesterol crescut la o persoană tânără sau într-o familie cu infarcte precoce,
• noduli gălbui pe tendoane sau pe pleoape,
• durere în piept la efort sau dificultăți de respirație – consultație în decurs de câteva zile, iar dacă se accentuează în repaus, sună serviciul de urgență (112),
• durere bruscă și puternică în piept, tulburări bruște de vorbire, slăbiciune a unei jumătăți a corpului sau durere abdominală puternică cu vărsături – imediat numărul de urgență.

Cele mai frecvente întrebări despre rezultatele colesterolului

Este periculos un colesterol scăzut?

Un LDL scăzut obținut cu medicamente sau prin alimentație nu este periculos și este uneori dorit la persoanele cu risc mare. Un colesterol total scăzut rezultat dintr-o boală (malnutriție, hipertiroidism, boli hepatice grave) necesită clarificarea cauzei.

Se poate schimba rezultatul de la o zi la alta?

Da, în anumite limite. Fluctuațiile depind de alimentație, infecții, stres, ora din zi, metoda de măsurare, iar la femei și de faza ciclului. De aceea se evaluează tendința, nu o singură valoare.

Este suficientă valoarea colesterolului pentru a evalua inima?

Nu. Un colesterol normal nu exclude infarctul dacă ceilalți factori de risc (tensiunea, fumatul, diabetul, genele) sunt nefavorabili. De aceea contează evaluarea globală a riscului, nu un singur număr.

Rezumat: cum îți citești lipidograma?

1. Verifică LDL (sau non-HDL) și compară-l cu ținta potrivită grupei tale de risc.
2. Evaluează trigliceridele și HDL în contextul greutății, al glicemiei și al alcoolului.
3. Nu te baza numai pe colesterolul total.
4. Dacă rezultatul se abate de la normă, repetă analiza și discută-l cu medicul, nu te trata singur.
5. Ține minte că colesterolul este un element al imaginii de ansamblu: la fel de importante sunt tensiunea, zahărul din sânge, fumatul și mișcarea.