Pulsul normal – ce puls este normal și cum se măsoară

Pulsul normal (frecvența cardiacă) la un adult sănătos aflat în repaus este de obicei între 60 și 100 de bătăi pe minut. Este numărul de contracții ale inimii într-un minut, prin care aceasta împinge sângele în artere; unda acestei împingeri se simte sub degete la încheietura mâinii sau pe gât. Pulsul se schimbă pe parcursul zilei și depinde de vârstă, condiția fizică, emoții și efort, de aceea intervalul normal este destul de larg.

Valoarea pulsului este o informație utilă despre funcționarea inimii, dar cifra singură rareori este suficientă pentru a evalua sănătatea. Importante sunt și regularitatea ritmului și felul în care te simți. Ca în cazul tensiunii, interpretarea merită raportată la norma ta – despre tensiune scriem în articolul hipertensiunea arterială.

Care este diferența dintre puls și frecvența cardiacă?

În limbajul obișnuit, pulsul și frecvența cardiacă înseamnă același lucru: bătăi ritmice care se simt pe artere și corespund contracțiilor inimii. Medicii vorbesc mai des despre frecvența cardiacă atunci când este vorba de înregistrarea EKG. La persoanele sănătoase cele două valori sunt identice.

La persoanele cu unele tulburări de ritm lucrurile pot sta altfel: inima poate bate mai repede decât simțim pulsul la încheietura mâinii, pentru că o parte din contracții sunt prea slabe pentru a produce o undă perceptibilă. De aceea, în cazul unui ritm neregulat se numără un minut întreg, iar decisiv este examenul EKG.

Cum se măsoară corect pulsul?

Pulsul se măsoară cel mai ușor la artera radială, adică pe partea interioară a încheieturii mâinii, dinspre degetul mare. Numără bătăile timp de 30 de secunde și înmulțește cu doi, iar în cazul unui ritm neregulat numără timp de un minut întreg. Măsoară după câteva minute de odihnă.

1. Așază-te și odihnește-te câteva minute, nu bea cafea și nu fuma o țigară înainte.
2. Pune două degete (arătătorul și mijlociul, nu degetul mare, pentru că are propriul puls) pe arteră, ușor, fără a apăsa tare.
3. Numără bătăile timp de 30 de secunde și înmulțește rezultatul cu doi. Dacă ritmul este neregulat, numără timp de un minut întreg.
4. Observă dacă bătăile se succed la intervale egale și dacă au o forță asemănătoare.

Pulsul se poate simți și la artera carotidă (pe partea laterală a gâtului), dar nu o apăsa tare și niciodată pe amândouă deodată, pentru că poate provoca amețeli și leșin. Pulsul este afișat și de tensiometrele electronice, de ceasuri și de brățările sportive. Sunt comode, dar se pot înșela, mai ales în mișcare, cu mâinile reci sau în caz de ritm neregulat. Dacă rezultatul te îngrijorează, măsoară-l manual.

Ce puls este normal în diferite situații?

Pentru un adult în repaus norma este de 60–100 de bătăi pe minut, dar limitele depind de vârstă, de condiția fizică și de împrejurări. Tabelul de mai jos are caracter orientativ:

Situația	Puls tipic
Adult în repaus	de obicei 60–100 de bătăi pe minut
Persoană antrenată în repaus	adesea mai mic, chiar sub 60, dacă nu există simptome
Somn	mai mic decât în timpul zilei
Efort fizic	crește odată cu intensitatea
Sarcină	pulsul de repaus este de obicei mai mare, adesea cu aproximativ zece-douăzeci de bătăi pe minut
Copii	mai rapid decât la adulți, cu atât mai rapid cu cât copilul este mai mic

Pulsul la copii

Inima unui copil bate mai repede decât cea a unui adult: un nou-născut are un puls clar mai mare decât un adolescent, iar odată cu vârsta valorile scad treptat. Intervalele normale diferă pentru fiecare grupă de vârstă, deci le evaluează pediatrul, ținând cont și de faptul dacă copilul este calm, are febră sau plânge.

Pulsul la persoanele în vârstă

Pulsul de repaus la persoanele în vârstă sănătoase este asemănător cu cel al adulților mai tineri, în schimb pulsul maxim în efort scade odată cu vârsta. Persoanele în vârstă iau mai des medicamente care influențează ritmul inimii și au mai des tulburări de conducere, de aceea un puls prea lent necesită atenție la ele.

Pulsul în timpul efortului

Pulsul crește odată cu intensitatea efortului, ceea ce este un fenomen normal. Pulsul maxim orientativ se estimează cu formula 220 minus vârsta, dar este doar o aproximare, iar valorile reale pot diferi mult de ea. Pe baza acestei formule se stabilesc adesea zonele de antrenament, dar persoanele cu boli de inimă, cu hipertensiune sau care iau medicamente ce încetinesc ritmul (beta-blocante) ar trebui să aleagă intensitatea împreună cu medicul. Indicii mai simple sunt posibilitatea de a vorbi în timpul efortului și absența durerii în piept sau a dificultăților de respirație.

Ce influențează pulsul?

Pulsul se schimbă sub influența multor factori, de la agitație până la boli. De aceea o singură valoare spune puțin, iar importantă este repetabilitatea măsurătorilor în condiții asemănătoare.

• Îl accelerează: efortul, stresul și anxietatea, durerea, febra, cafeina, nicotina, alcoolul, deshidratarea, anemia, hipertiroidia, căldura și unele medicamente (de exemplu cele care dilată bronhiile sau tabletele pentru răceală cu pseudoefedrină).
• Îl încetinesc: condiția fizică bună, somnul, odihna, hipotiroidia, unele tulburări de conducere din inimă și medicamentele, de exemplu beta-blocantele și unele antiaritmice.

Tiroida influențează mult ritmul inimii – vezi simptomele unei tiroide bolnave, hipotiroidia și hipertiroidia. Somnul de proastă calitate și apneea în somn favorizează tulburările de ritm și hipertensiunea (vezi și lipsa somnului și apneea).

Când este pulsul prea lent și când prea rapid?

Un puls prea lent în repaus (sub 60 pe minut) se numește bradicardie, iar unul prea rapid (peste 100 pe minut) tahicardie. Valorile în sine nu înseamnă întotdeauna boală: contează simptomele asociate și împrejurările în care au apărut.

Pulsul lent (bradicardia)

Pulsul lent poate fi rezultatul unei condiții fizice bune, al somnului, al medicamentelor, al hipofuncției tiroidei sau al tulburărilor de conducere din inimă. La o persoană antrenată, fără simptome, este de obicei normal. Îngrijorător este atunci când este însoțit de amețeli, leșin, slăbiciune, dificultăți de respirație la efort sau senzația de pauze în bătăile inimii.

Pulsul rapid (tahicardia)

Pulsul rapid apare în febră, anxietate, deshidratare, anemie, hipertiroidia și în tulburări de ritm precum fibrilația atrială sau tahicardiile. Când o inimă „galopantă”, accelerată în crize, apare brusc și dispare la fel de brusc, trebuie făcut un EKG – de preferat în timpul crizei sau înregistrând ritmul cu holterul.

La o tensiune prea mică inima uneori se accelerează pentru a compensa. Un puls rapid împreună cu scăderea tensiunii poate fi semn de deshidratare sau de sângerare – mai multe în articolul tensiunea arterială scăzută – simptome și cauze.

Ce este pulsul de repaus și de ce să-l măsori?

Pulsul de repaus este frecvența inimii atunci când ești odihnit, șezi sau stai întins. Cel mai bine este să-l măsori dimineața, după trezire, înainte de a te da jos din pat. Urmărirea lui timp de câteva zile îți dă o valoare de bază cu care poți compara măsurătorile ulterioare. La persoanele care încep să se antreneze regulat, după câteva săptămâni sau luni pulsul de repaus scade de obicei puțin.

Un puls de repaus mai mare este uneori asociat cu o condiție fizică mai slabă și cu un risc cardiovascular mai mare, dar nu este un temei de sine stătător pentru diagnosticarea unei boli. O creștere bruscă a pulsului de repaus față de norma ta poate anunța o infecție, deshidratare, supraantrenament sau tulburări hormonale. De aceea contează ansamblul: tensiunea, nivelul colesterolului, glicemia, stilul de viață și simptomele.

Ce este pulsul neregulat?

La o inimă sănătoasă ritmul este egal, deși mici variații dependente de respirație sunt normale, în special la persoanele tinere: pulsul se accelerează puțin la inspirație și încetinește la expirație. Un puls neregulat, haotic, în special persistent sau care apare în crize, poate indica tulburări de ritm, precum fibrilația atrială.

Această aritmie crește riscul de accident vascular cerebral, de aceea necesită investigații, chiar dacă nu doare. „Sărituri” izolate ale inimii (extrasistole) pot fi nepericuloase și apar și la persoane sănătoase, mai ales după cafea, alcool sau stres, dar frecvența lor și simptomele asociate trebuie evaluate de medic. Pentru depistarea unui ritm neregulat se folosește EKG-ul, iar când tulburările sunt trecătoare – înregistrarea cu holter.

Multe ceasuri și brățări semnalează un ritm neregulat. Un astfel de avertisment merită tratat ca motiv de consult, dar nu ca diagnostic: aceste dispozitive nu înlocuiesc EKG-ul.

Are pulsul legătură cu tensiunea arterială?

Pulsul și tensiunea sunt două valori diferite, care adesea se modifică împreună, dar nu neapărat. Efortul le crește pe amândouă. În schimb, în tratamentul cu beta-blocante pulsul scade, iar tensiunea scade mai puțin, iar în deshidratare pulsul se accelerează, iar tensiunea scade.

Pentru evaluarea sănătății inimii sunt necesare ambele valori, de aceea tensiometrul de acasă le arată de obicei pe amândouă. Tensiunea mare adesea nu dă simptome, iar un puls rapid se poate simți – astfel, una dintre valori poate atrage atenția asupra celeilalte. Merită să notezi măsurătorile împreună. Colesterolul crescut și ateroscleroza, la rândul lor, nu modifică pulsul, dar cresc riscul de boală de inimă – vezi ateroscleroza.

Când te prezinți la medic?

Consultă un medic dacă:

• pulsul în repaus este constant sub 50 sau peste 100 de bătăi pe minut și nu există o cauză evidentă, precum efortul, stresul sau febra,
• simți bătăi neregulate ale inimii, „împiedicări”, palpitații sau crize bruște de puls accelerat,
• sunt prezente și amețeli, slăbiciune sau intoleranță la efort,
• observi că pulsul s-a schimbat clar de când ai început un medicament nou,
• ai în familie cazuri de moarte subită cardiacă sau de leșinuri la vârstă tânără, iar tu ai palpitații.

Medicul recomandă de obicei EKG, iar la nevoie înregistrarea pe 24 de ore a ritmului inimii (holter), analize de sânge (printre altele hemoleucogramă, electroliți și hormonul TSH) și ecografie cardiacă.

Sună la 112 dacă schimbarea pulsului este însoțită de:

• durere sau presiune în piept,
• dificultăți severe de respirație,
• leșin sau pierderea cunoștinței,
• slăbiciune bruscă a feței, a mâinii sau a piciorului, tulburări de vorbire sau de vedere.

Cum îți îngrijești pulsul și sănătatea inimii?

Cel mai bun lucru pe care îl poți face este activitatea aerobă regulată (mers alert, bicicletă, înot), evitarea fumatului, limitarea alcoolului și a cafeinei, o alimentație sănătoasă, controlul greutății și al tensiunii, precum și grija pentru somn și gestionarea stresului. Cu timpul, antrenamentul scade pulsul de repaus, iar o inimă bine antrenată lucrează mai eficient.

Merită să îți verifici și colesterolul și să îl menții la un nivel normal – vezi colesterolul mare și cum scazi colesterolul. În caz de palpitații merită să limitezi băuturile energizante și alte stimulente, care accentuează pulsul accelerat.

Cele mai frecvente întrebări despre puls în practică

Este rău un puls de 50?

Nu întotdeauna. La persoanele antrenate și în timpul somnului un astfel de puls poate fi normal. Dacă nu există amețeli, leșinuri sau slăbiciune, de obicei nu este un motiv de îngrijorare, dar merită să îi spui medicului cu ocazia unui consult.

Este periculos un puls de 110 în repaus?

În caz de febră, stres, după cafea sau după efort este un fenomen de înțeles. Când persistă fără o cauză evidentă, necesită lămurire: cele mai frecvente motive sunt deshidratarea, anemia și hipertiroidia, dar pot fi și tulburări de ritm.

Poate anxietatea să accelereze pulsul?

Da. Stresul și crizele de anxietate declanșează reacția sistemului simpatic, care accelerează inima și poate provoca palpitații. Astfel de simptome trebuie însă evaluate mai întâi medical, pentru a exclude bolile de inimă și de tiroidă, înainte de a fi atribuite doar emoțiilor.