Examinarea prostatei – PSA, tușeu rectal, ecografie și biopsie

Examinarea prostatei este un set de investigații prin care medicul evaluează dacă prostata este mărită, modificată inflamator sau suspectă de cancer. Baza o constituie discuția despre simptome, tușeul rectal și determinarea PSA în sânge. La nevoie se adaugă ecografia, rezonanța magnetică și biopsia.

Nicio investigație izolată nu oferă un răspuns complet. Rezultatul trebuie evaluat în contextul vârstei, al simptomelor, al bolilor asociate și al medicamentelor luate. Mai jos explicăm când este indicat să îți examinezi prostata, în ce constă fiecare investigație, cum te pregătești pentru ea și ce înseamnă rezultatele. Informații despre glanda în sine găsești în articolul prostata – ce este și ce boli o afectează.

Când merită să îți examinezi prostata?

Examinarea este indicată atunci când apar simptome ale tractului urinar: jet slab, urinare frecventă, treziri nocturne, nevoie imperioasă de a urina, durere în perineu, sânge în urină sau în spermă. Medicul o poate propune și unui bărbat fără simptome, în scop de prevenție a cancerului de prostată, mai ales dacă boala a apărut în familie (la tată sau la frate), precum și bărbaților din grupele cu risc crescut.

Un control merită efectuat și atunci când cineva este deja tratat pentru hiperplazie de prostată sau prostatită și vrea să verifice eficacitatea terapiei sau să excludă complicațiile.

Are sens determinarea PSA în absența simptomelor?

Este un subiect la care nu există un singur răspuns valabil pentru toți. Determinarea PSA poate depista un cancer într-un stadiu precoce, dar se întâmplă și ca ea să ducă la diagnosticarea și tratarea unor cancere care nu ar fi creat niciodată probleme, precum și la efectuarea unor biopsii în cazul unui rezultat crescut fără cancer.

De aceea, screeningul în absența simptomelor se planifică cel mai bine împreună cu medicul. În discuție merită abordate vârsta, antecedentele familiale, starea generală de sănătate și așteptările tale. Informații despre cancerul în sine găsești în articolul cancerul de prostată – simptome și tratament.

În ce constă examinarea prostatei prin tușeu rectal?

Este cea mai veche și mai simplă metodă, numită examen per rectum (tușeu rectal, DRE). Medicul își pune mănușă, introduce în rect un deget lubrifiat și, prin peretele anterior al rectului, palpează fața posterioară a prostatei. Îi evaluează mărimea, forma, consistența și sensibilitatea la durere și verifică dacă nu simte noduli sau zone indurate.

Examinarea durează 10–20 de secunde, poate fi neplăcută, dar nu ar trebui să fie dureroasă. O durere evidentă poate indica o inflamație. O prostată sănătoasă este elastică, netedă și nedureroasă, iar un nodul sau un focar dur necesită investigații suplimentare. Examinarea nu depistează toate cancerele, deoarece unele modificări se află în afara razei de acțiune a degetului, de aceea este completată de obicei cu PSA. Nu este nevoie de o pregătire specială pentru acest examen.

Ce este PSA și cum se interpretează rezultatul?

PSA (antigenul specific prostatic) este o proteină produsă de celulele prostatei. O cantitate mică ajunge în sânge și poate fi determinată dintr-o probă obișnuită. O concentrație crescută sugerează că se întâmplă ceva în glandă, dar nu este echivalentă cu cancerul. PSA este specific prostatei, nu tumorii.

Valorile de referință depind de laborator și de vârstă, iar în practică se folosesc adesea praguri convenționale, care diferă de la un centru la altul. Un rezultat peste normal nu înseamnă că ai cancer, iar un rezultat normal nu oferă certitudine absolută că nu există. Medicul ia în considerare și ritmul de creștere a PSA în determinările succesive, raportul dintre PSA liber și PSA total, precum și volumul prostatei.

De ce poate fi PSA crescut fără cancer?

Concentrația crește nu doar în cancer, ci și în hiperplazia benignă, în prostatită, în infecția urinară, după sondaj urinar sau după intervenții la nivelul uretrei și după biopsie. Poate crește și după ejaculare, iar conform unor recomandări și după plimbări intense cu bicicleta.

Pe de altă parte, medicamentele din grupa inhibitorilor de 5-alfa-reductază (finasterid, dutasterid) scad PSA cu aproximativ jumătate, lucru care trebuie luat în calcul la interpretare. De aceea, informează întotdeauna despre medicamentele pe care le iei persoana care evaluează rezultatul.

Ce urmează în cazul unui PSA crescut?

În cazul unui rezultat crescut, determinarea se repetă de obicei după câteva săptămâni, după tratarea unei eventuale infecții și respectând recomandările de pregătire. Dacă valoarea rămâne îngrijorătoare, medicul poate recomanda determinarea unor indicatori suplimentari, apoi o rezonanță magnetică a prostatei. Abia pe această bază se decide efectuarea biopsiei. Un singur rezultat crescut nu este un motiv de panică.

Ce investigații imagistice se efectuează?

Investigația	Ce arată	Limitări
Ecografie transabdominală	mărimea prostatei, cantitatea de urină rămasă în vezică după micțiune, eventualii calculi vezicali și starea rinichilor	redă puțin precis structura glandei
Ecografie transrectală (TRUS)	structura mai exactă a glandei; este folosită uneori pentru ghidarea acului la biopsie	nu permite diferențierea sigură a cancerului de țesutul sănătos
Rezonanță magnetică (RMN)	zonele suspecte de cancer; permite orientarea biopsiei exact acolo	necesită stat întins în aparat; uneori nu este disponibilă imediat; rezultatul este evaluat de un radiolog cu experiență

Rezonanța magnetică este în prezent una dintre cele mai importante investigații în cazul suspiciunii de cancer. De obicei se efectuează înainte de biopsie, iar descrierea conține evaluarea gradului de suspiciune al leziunilor pe o scală cu punctaj. Rezultatul trebuie discutat întotdeauna cu urologul.

În ce constă biopsia de prostată?

Biopsia constă în recoltarea unor fragmente mici de țesut cu un ac subțire și examinarea lor la microscop. Este singura metodă care confirmă sau exclude cancerul. Este recomandată atunci când PSA sau tușeul rectal ridică suspiciuni, de obicei după efectuarea rezonanței.

Fragmentele se recoltează prin rect sau prin perineu, sub anestezie locală sau generală, de obicei cu protecție antibiotică. Uneori se recoltează fragmente din zonele indicate de rezonanță, iar alteori în plus din întreaga glandă. Procedura durează 10–20 de minute, iar în multe centre pacientul se întoarce acasă în aceeași zi.

Ce se întâmplă după biopsie?

Apare frecvent sânge în urină, în scaun sau în spermă, care poate persista chiar câteva săptămâni (în spermă mai mult). Mai rar apar infecție sau retenție de urină. Medicul te va informa cât timp trebuie să oprești medicamentele anticoagulante, dacă le iei; nu face acest lucru pe cont propriu.

Contactează urgent medicul dacă după procedură apar febră, frisoane, durere intensă sau nu poți urina. Rezultatul este descris, printre altele, prin scala Gleason (grupele de gradare ISUP), despre care scriem în articolul cancerul de prostată – simptome și tratament.

Cum se citește rezultatul biopsiei?

Raportul histopatologic arată dacă în fragmente au fost găsite celule tumorale, în câte dintre ele și cât de mult diferă de cele normale. Gradul de malignitate se stabilește pe scala Gleason, care se transpune în cinci grupe ISUP: cu cât grupa este mai mare, cu atât cancerul este mai agresiv. Raportul conține și informații despre extinderea leziunilor în fragmentele recoltate.

Un rezultat fără cancer nu închide întotdeauna subiectul. Uneori se constată doar o hiperplazie benignă sau o inflamație, iar dacă îndoielile persistă, medicul poate propune repetarea rezonanței, controlul PSA sau o nouă biopsie. Dacă se diagnostichează un cancer, alegerea tratamentului depinde de grupa de gradare, de vârstă și de starea de sănătate, dar nu orice cancer necesită o intervenție imediată; unii pacienți sunt la început doar monitorizați.

Ce alte investigații pot fi necesare?

Examenul de urină și urocultura ajută la depistarea infecției. În cazul tulburărilor de urinare se efectuează și uroflowmetria, adică măsurarea vitezei jetului urinar, și se evaluează reziduul de urină. Se determină creatinina pentru a verifica dacă rinichii nu au avut de suferit; mai multe despre investigațiile renale găsești în articolul bolile de rinichi – simptome și investigații.

În caz de suspiciune de prostatită, medicul poate recomanda culturi din urină și din secreția prostatică, așa cum este descris în articolul prostatita. În cazul unui cancer diagnosticat, despre extinderea bolii informează suplimentar investigațiile imagistice, de exemplu tomografia, rezonanța întregului corp sau scintigrafia osoasă. Ele sunt alese de medic în funcție de cazul concret.

Cum te pregătești pentru investigații?

• Spune-i medicului despre toate medicamentele, mai ales cele anticoagulante, precum și despre finasterid și dutasterid.
• Înainte de determinarea PSA, respectă intervalele recomandate față de ejaculare și plimbările cu bicicleta și evită investigația în timpul unei infecții urinare și la scurt timp după intervenții urologice. Detaliile le oferă medicul sau laboratorul.
• Pentru tușeul rectal nu este necesară o pregătire specială.
• Pentru ecografia transabdominală vezica trebuie să fie plină, iar pentru rezonanță și biopsie centrul medical îți va da propriile instrucțiuni, de exemplu privind clisma și antibioticul.
• Ia cu tine rezultatele anterioare ale PSA, pentru ca medicul să poată evalua modificările în timp.

Poate un test PSA de acasă sau masajul prostatei să înlocuiască investigația?

Nu. Testele de acasă nu au aceeași valoare diagnostică precum investigațiile de laborator și nu înlocuiesc evaluarea medicului. Investigația nu poate fi înlocuită nici de masajul prostatei, care, așa cum scriem în articolul masajul prostatei – riscuri și contraindicații, nu servește la diagnosticarea bolilor, iar în inflamația acută este contraindicat.

Când rezultatul investigațiilor necesită o reacție urgentă?

La medic trebuie să te prezinți rapid atunci când apare sânge în urină sau în spermă, durerea în perineu persistă, apare febră cu durere la urinare ori se agravează durerea de oase. Ajutor imediat (camera de gardă a spitalului) necesită imposibilitatea de a urina, precum și febra cu frisoane după biopsie sau o intervenție.

Un rezultat normal nu te scutește de atenția față de simptome: dacă tulburările persistă sau se accentuează, investigațiile trebuie repetate sau extinse.

Ce urmează după investigații?

Conduita ulterioară depinde de diagnostic: poate fi vorba de supraveghere, medicamente, intervenție chirurgicală sau tratament oncologic. O prezentare generală a metodelor găsești în articolul tratamentul prostatei. Merită să îi pui medicului întrebări: ce înseamnă rezultatul meu, trebuie repetată investigația și când, care sunt pașii următori, ce risc comportă investigațiile ulterioare și când să mă prezint la control.