Investigarea ficatului – ce teste se fac și ce înseamnă rezultatele

Investigarea ficatului înseamnă un set de teste care evaluează dacă organul este lezat, cât de mult și din ce cauză. Baza o constituie analizele de sânge, așa-numitele teste hepatice (printre altele ALT, AST, GGT, bilirubina), și ecografia abdominală. Când rezultatele ridică semne de întrebare, medicul recomandă teste suplimentare: investigații pentru viruși, elastografie, tomografie, rezonanță magnetică și, mai rar, biopsie.

Ficatul se îmbolnăvește mult timp fără simptome clare, așa că rezultatele analizelor sunt deseori primul semnal al unei probleme. Mai jos explicăm care sunt testele efectuate cel mai des, ce înseamnă rezultatele lor, cum să te pregătești și ce să faci dacă ceva iese anormal. O descriere generală a organului găsești în articolul ficatul – structură, funcții și boli.

Când merită să îți investighezi ficatul?

Investigațiile se recomandă atunci când apar simptome care sugerează o boală hepatică: icter, urină închisă la culoare, scaun deschis la culoare, mâncărime persistentă a pielii, durere sub rebordul costal drept, mărirea abdomenului (mai multe în articolul despre simptomele ficatului bolnav). Ar trebui să se gândească la ele și persoanele fără simptome, dar cu factori de risc:

• care consumă regulat alcool în cantități mari,
• cu supraponderalitate, obezitate abdominală, diabet de tip 2, tulburări ale lipidelor sau hipertensiune,
• care iau permanent medicamente ce pot solicita ficatul,
• după contactul cu sângele unei persoane infectate, după o transfuzie sau după intervenții din vremea în care sângele donatorilor nu era testat pentru viruși,
• cu boli hepatice în familie,
• cu rezultate anormale descoperite întâmplător, de exemplu ALT crescut sau ficat „luminos" la ecografie.

Ce analize de sânge verifică ficatul?

Setul de bază, numit popular teste hepatice, cuprinde mai mulți indicatori. Unii dintre ei arată lezarea celulelor hepatice, alții – staza biliară, iar alții – funcționarea efectivă a organului. Niciun rezultat izolat nu este un „test pentru orice" – abia asocierea lor permite să tragi concluzii.

Analiza	Ce măsoară	Ce poate însemna un rezultat anormal
ALT (alanin-aminotransferaza, TGP)	Enzimă prezentă mai ales în celulele hepatice	Creșterea indică lezarea celulelor, de exemplu în steatoză, inflamație, sub acțiunea medicamentelor sau a alcoolului
AST (aspartat-aminotransferaza, TGO)	Enzimă prezentă și în mușchi, inclusiv în cel cardiac	Creșterea poate fi legată de ficat, dar și de o leziune musculară sau de o boală de inimă
GGT (gama-glutamiltransferaza)	Enzimă a căilor biliare	Crește în staza biliară, dar și după alcool și după unele medicamente
Fosfataza alcalină (ALP)	Enzimă a căilor biliare și a oaselor	Creșterea sugerează stază biliară, dar poate proveni și din oase
Bilirubina	Pigment rezultat din distrugerea globulelor roșii	Creșterea provoacă icter; rezultă dintr-o boală a ficatului, a căilor biliare sau dintr-o distrugere exagerată a globulelor roșii
Albumina	Proteină produsă de ficat	Un nivel scăzut poate indica o funcție hepatică slăbită, dar și boli ale rinichilor sau malnutriție
INR (timpul de protrombină)	Viteza de coagulare a sângelui	Prelungirea poate indica o producție mai mică de factori de coagulare în ficat
Hemoleucograma cu trombocite	Numărul celulelor sanguine	Un număr scăzut de trombocite este uneori unul dintre semnalele unei boli hepatice avansate și ale hipertensiunii portale

Intervalele de referință depind de laborator, de sex și de metoda de determinare, de aceea compară întotdeauna rezultatul cu valorile normale de pe buletinul de analize. O depășire mică a valorii normale nu înseamnă neapărat o boală gravă, dar de obicei necesită repetarea analizei și o discuție cu medicul.

Ce înseamnă enzimele hepatice: ALT, AST și GGT?

Enzimele hepatice sunt substanțe aflate în interiorul celulelor. Când celulele sunt lezate, enzimele trec în sânge, iar concentrația lor crește. Creșterea arată deci că în ficat se întâmplă ceva, dar nu spune ce anume și cât de avansată este boala.

Medicul evaluează mai multe elemente: care enzimă este crescută, cu cât depășește valoarea normală, cât timp se menține și dacă cresc enzimele „celulare" (ALT, AST) sau cele „colestatice" (GGT, ALP). Predominanța primelor sugerează o leziune a celulelor (de exemplu steatoză, hepatită virală, medicamente), a celor din urmă – staza biliară. Raportul AST/ALT poate fi util în evaluarea cauzei, de exemplu în boala alcoolică AST este uneori relativ mai mare, dar nu este o regulă decisivă.

De ce poate fi ALT crescut fără o boală a ficatului?

O creștere trecătoare a enzimelor poate rezulta dintr-un efort fizic intens, dintr-o infecție virală recentă, din alcoolul consumat în ziua precedentă, precum și din medicamente și suplimente. De aceea, în cazul unei abateri mici, analiza se repetă de obicei după câteva săptămâni, după ce ai renunțat la alcool și la preparatele inutile. Dacă creșterea persistă, se caută cauza.

Exclud testele hepatice normale o boală a ficatului?

Nu întotdeauna. La unele persoane cu fibroză avansată sau ciroză, enzimele pot fi în limite normale. Iar unele boli, inclusiv steatoza, pot da mult timp doar abateri mici. De aceea, în prezența factorilor de risc, medicul recomandă adesea și investigații imagistice sau evaluarea fibrozei.

Cum se interpretează testele hepatice crescute?

Printre cele mai frecvente cauze ale enzimelor crescute se numără steatoza hepatică (steatoza hepatică, ciroza și insuficiența), alcoolul, infecțiile virale, medicamentele și suplimentele, precum și bolile căilor biliare. Cauze mai rare sunt bolile autoimune, excesul de fier sau de cupru, bolile tiroidei sau boala celiacă.

Medicul ia în considerare vârsta, greutatea corporală, bolile asociate și preparatele folosite, apoi alege investigațiile următoare. O desfășurare tipică a pașilor arată astfel:

1. Istoricul medical: alcool, medicamente și suplimente, infecții din trecut, boli în familie.
2. Repetarea testelor hepatice și completarea cu investigații pentru viruși.
3. Ecografia abdominală.
4. Evaluarea fibrozei (indici calculați din analize, elastografie).
5. La nevoie, investigații pentru cauze mai rare, rezonanță magnetică sau biopsie.

Ce investigații depistează hepatita virală?

Infecția cu viruși se depistează prin analize speciale de sânge. Pentru virusul B se determină, printre altele, antigenul HBs și anticorpii, a căror combinație permite diferențierea unei infecții active de una trecută și de vaccinare. Pentru virusul C se efectuează testul pentru anticorpii anti-HCV, iar după depistarea lor – materialul genetic al virusului (ARN HCV), care confirmă infecția activă.

Un rezultat pozitiv pentru anticorpi nu înseamnă întotdeauna boală: poate indica o infecție trecută și vindecată. De aceea, lucrurile se lămuresc prin investigații suplimentare. Întreaga boală, evoluția și tratamentul ei sunt descrise în articolul despre hepatita B și C.

Este suficientă ecografia ficatului?

Ecografia abdominală este cea mai frecventă investigație imagistică a ficatului: nedureroasă, sigură și relativ accesibilă. Arată dimensiunea și forma organului, luminozitatea lui (ecogenitatea), prezența nodulilor sau a chisturilor, dilatarea căilor biliare, calculii din vezicula biliară, precum și lichidul din cavitatea abdominală. Steatoza se vede ca un ficat „luminos".

Ecografia are însă limite. Nu întotdeauna deosebește steatoza de fibroza avansată, evaluează mai slab ficatul la persoanele cu obezitate mare, iar modificările mici pot rămâne nevăzute. De aceea este uneori completată cu alte metode. La investigație te prezinți de obicei pe nemâncate, la câteva ore după ultima masă, conform recomandărilor unității; vezicula biliară plină și gazele din intestin înrăutățesc evaluarea.

Ce este elastografia ficatului?

Elastografia este o investigație care măsoară rigiditatea ficatului; aceasta crește odată cu fibroza. Se efectuează cel mai des prin piele, în câteva minute, fără durere și fără pregătire, în afară de faptul că trebuie să fii pe nemâncate. Rezultatul este exprimat în kilopascali, iar interpretarea lui depinde de cauza bolii și de aparat, de aceea trebuie evaluat împreună cu alte date.

Rigiditatea este influențată și de alți factori, precum inflamația, staza sanguină din insuficiența cardiacă sau o masă recentă. Investigația permite adesea evitarea biopsiei, pentru că răspunde la întrebarea dacă fibroza este avansată. Un scop asemănător îl au indicii calculați din rezultatele analizelor de sânge, de exemplu pe baza vârstei, a enzimelor și a numărului de trombocite.

Când este necesară tomografia sau rezonanța magnetică?

Tomografia computerizată și rezonanța magnetică se folosesc atunci când ecografia a arătat o modificare neclară, de exemplu un nodul, sau când trebuie evaluate cu precizie vasele și căile biliare. Sunt deosebit de importante în diagnosticul tumorilor hepatice (cancerul hepatic – cauze, simptome, diagnostic), deoarece modul caracteristic în care leziunea se umple cu substanță de contrast permite adesea recunoașterea ei fără prelevarea unei probe.

Aceste investigații se fac deseori cu administrarea unei substanțe de contrast. Despre alergia la contrast, boala de rinichi, diabetul tratat cu anumite medicamente sau despre o sarcină trebuie să îți informezi medicul. În cazul rezonanței magnetice, contraindicații pot fi, printre altele, unele implanturi și stimulatoarele cardiace.

În ce constă biopsia hepatică?

Biopsia constă în prelevarea unui fragment foarte mic de țesut hepatic cu un ac subțire, cel mai des prin piele, sub control ecografic și cu anestezie locală. Materialul se examinează la microscop. Investigația permite stabilirea cauzei bolii, precum și a gradului de inflamație și de fibroză, atunci când celelalte metode nu oferă un răspuns clar.

Procedura se efectuează în spital sau într-un centru cu supraveghere după procedură, de obicei câteva ore. Cel mai des este însoțită de durere la locul puncției, uneori cu iradiere spre umărul drept. Complicațiile grave, în principal sângerarea, sunt rare. Înainte de procedură se verifică coagularea sângelui, iar medicamentele care influențează coagularea se opresc doar conform indicațiilor medicului. În prezent biopsia se face mai rar decât înainte, pentru că multe informații oferă investigațiile neinvazive.

Cum te pregătești pentru investigații?

• Analizele de sânge se recoltează de obicei dimineața, pe nemâncate – conform recomandărilor laboratorului.
• Cu o zi sau două înainte de analize, evită alcoolul și efortul fizic intens, care pot modifica valorile enzimelor.
• Informează medicul despre toate medicamentele, suplimentele și preparatele din plante pe care le iei; la nevoie, ia cu tine lista lor.
• Nu întrerupe medicamentele luate permanent fără a te consulta.
• Pentru ecografie și elastografie, prezintă-te pe nemâncate, conform recomandărilor unității.
• Pentru investigațiile cu substanță de contrast, adu rezultatele recente ale creatininei, dacă unitatea solicită acest lucru.

Cât de des să îți investighezi ficatul și în ce situații speciale?

Cât de des se repetă investigațiile?

Nu există o schemă unică pentru toată lumea. Persoanele sănătoase, fără factori de risc, nu trebuie să își investigheze ficatul în mod regulat, în afara controalelor medicale de rutină. La persoanele cu supraponderalitate, diabet sau steatoză, medicul stabilește de obicei un control o dată la câteva luni sau o dată pe an, în funcție de rezultate și de riscul de fibroză. Bolnavii cu ciroză necesită investigații imagistice regulate și evaluarea pentru cancer și pentru varice esofagiene, la intervalele stabilite de specialist.

Ce teste hepatice se fac în sarcină?

În sarcină, testele hepatice se recomandă atunci când apar mâncărime accentuată a pielii, vărsături persistente, durere în partea superioară a abdomenului sau tensiune arterială crescută. Acestea pot fi semne ale unor boli hepatice legate de sarcină, care necesită un diagnostic rapid. Gama investigațiilor de rutină este descrisă în articolul investigațiile în sarcină, iar stările legate de hipertensiune – în hipertensiunea în sarcină și preeclampsia.

Au sens testele „pentru ficat" fără recomandare medicală?

Testele hepatice de bază pot fi uneori efectuate la cerere, fără trimitere, ceea ce este comod în prezența factorilor de risc. Merită totuși să ții minte că rezultatul necesită evaluarea medicului, iar pachetele largi și inutile, fără indicație, aduc rar vreun beneficiu. În schimb, „testele de detoxifiere" de acasă sau investigațiile fără bază științifică nu oferă informații credibile. La fel, curele făcute înainte de analize ajută puțin: nu îmbunătățesc rezultatul, ci îl pot falsifica. Despre ce ajută cu adevărat ficatul scriem în articolul tratamentul ficatului – dietă, regenerare și mituri.

Ce faci după un rezultat anormal?

Un rezultat anormal nu este un diagnostic de boală. Merită să păstrezi calmul și să urmezi câțiva pași:

1. Compară rezultatul cu valorile normale ale laboratorului și verifică cu cât le depășește.
2. Abține-te de la alcool și de la suplimente inutile, nu începe „cure" pe cont propriu.
3. Mergi la medicul de familie, care va recomanda repetarea analizei și investigații suplimentare.
4. Dacă diagnosticul necesită un specialist, adresează-te unui hepatolog sau unui gastroenterolog.

De obicei rezultatele sunt evaluate împreună cu alte investigații, de exemplu profilul lipidic (colesterolul – valori normale și interpretarea rezultatelor) și glicemia, pentru că bolile ficatului și metabolismul sunt legate între ele.

Când te prezinți urgent la medic?

Nu aștepta investigațiile programate dacă apar icter, urină închisă la culoare cu scaun deschis la culoare, slăbiciune în creștere, edeme sau mărirea abdomenului. Ajutor de urgență trebuie căutat imediat în caz de vărsături cu sânge, scaune negre, păcuroase, somnolență bruscă sau confuzie, durere abdominală puternică cu febră și după supradozaj de medicamente sau intoxicație cu ciuperci.

Întrebări pe care merită să le pui medicului după investigații

• Care este cea mai probabilă cauză a rezultatelor mele?
• Trebuie să repet analizele și când?
• Este necesară ecografia sau evaluarea fibrozei?
• Poate vreunul dintre medicamentele sau suplimentele mele să influențeze ficatul?
• Ar trebui să mă testez pentru viruși sau să mă vaccinez?