Ejacularea precoce – cauze, tehnici și tratament

Ejacularea precoce este ejacularea care apare repetat, foarte repede după începerea actului sexual, de obicei înainte ca bărbatul să dorească acest lucru, și care este însoțită de senzația de lipsă de control și de suferință sau de evitarea raporturilor sexuale. Este una dintre cele mai frecvente tulburări sexuale la bărbați, mai ales la cei mai tineri, și poate fi tratată eficient.

Nu orice ejaculare rapidă este o tulburare. Contează nu atât timpul în sine, cât repetabilitatea, lipsa de control și disconfortul care rezultă din ea. Situațiile care apar izolat, de exemplu după o pauză lungă sau în condiții de stres, nu necesită tratament.

Cum funcționează ejacularea și de unde apare problema?

Ejacularea este un reflex controlat de sistemul nervos: după atingerea unui anumit nivel de excitație, mușchii din zona pelvină se contractă și sperma este expulzată. De obicei bărbatul simte momentul „fără întoarcere" și poate amâna reflexul într-o oarecare măsură. În ejacularea precoce, acest prag de excitație este atins foarte repede, iar controlul este limitat.

La reglarea reflexului participă, printre altele, neurotransmițători precum serotonina, precum și sensibilitatea terminațiilor nervoase ale penisului. De aceea unele medicamente care acționează asupra sistemului serotoninergic amână ejacularea. Rolul psihicului este foarte mare, dar nu este singura cauză.

Cum se diagnostichează ejacularea precoce?

Potrivit definițiilor internaționale, diagnosticul necesită trei elemente: ejacularea apare foarte repede (în criteriile tipice se măsoară în minute de la pătrunderea penisului în vagin), bărbatul nu o poate amâna, iar problema are consecințe negative, precum frustrare, anxietate sau evitarea intimității. Diagnosticul îl pune medicul pe baza unei discuții, fără a fi nevoie de investigații speciale.

Timpul măsurat cu un cronometru nu este un criteriu suficient, iar măsurarea pe cont propriu accentuează de obicei tensiunea. Contează sentimentul subiectiv de control și efectele asupra relației. Unii bărbați se îngrijorează deși timpul lor se încadrează în intervalul obișnuit; atunci ajută informarea corectă și discuția, nu tratamentul.

Cât de frecventă este ejacularea precoce?

Nu dăm cifre exacte, deoarece rezultatele studiilor depind de definiția adoptată. În studiile prin chestionar, mulți bărbați raportează că uneori ejaculează prea repede, dar îndeplinirea tuturor criteriilor de diagnostic privește un grup mai mic. Tulburarea apare la orice vârstă, iar la bărbații tineri poate fi legată de începuturile vieții sexuale și de tensiune.

Care sunt tipurile de ejaculare precoce?

• Primară (de-o viață) apare de la începutul vieții sexuale, în majoritatea situațiilor și cu diferiți parteneri sau partenere. Are probabil o bază biologică, de exemplu o sensibilitate exagerată a reflexului ejaculator.
• Secundară (dobândită) apare după o perioadă de funcționare normală. Este mai des asociată cu alte probleme de sănătate sau psihice.

Se deosebește și forma situațională, care apare doar în anumite împrejurări, de exemplu cu o anumită persoană, precum și starea în care bărbatul consideră că ejaculează prea repede, deși timpul său este, obiectiv, obișnuit. Această împărțire contează, pentru că influențează alegerea tratamentului.

Ce poate cauza ejacularea precoce?

Cauzele nu pot fi stabilite întotdeauna, iar adesea se suprapun mai multe. Printre factori se numără:

• anxietatea, stresul, tensiunea și teama de evaluarea partenerului,
• graba și obiceiurile din primii ani ai vieții sexuale,
• problemele din relație,
• disfuncția erectilă – un bărbat care se teme să nu piardă erecția se poate grăbi (vezi disfuncția erectilă),
• inflamația prostatei sau a uretrei (vezi prostatita),
• bolile tiroidei, în special hipertiroidismul (vezi simptomele bolilor tiroidiene),
• întreruperea consumului unor substanțe, de exemplu alcool, opioide sau medicamente,
• predispoziția înnăscută, inclusiv factorii genetici.

Rolul anxietății și al cercului vicios

Teama de eșec accentuează ea însăși problema: cu cât bărbatul se observă mai mult pe sine și se grăbește mai tare, cu atât controlul este mai greu de obținut. După câteva eșecuri apare evitarea raporturilor sexuale, iar aceasta crește la rândul ei tensiunea la următoarea ocazie. Ruperea acestui mecanism este unul dintre principalele obiective ale terapiei.

Boli și stări care merită excluse

În ejacularea precoce secundară, medicul verifică dacă nu există o infecție a aparatului urogenital, o boală a prostatei (mai multe în articolul Prostata – ce este și ce boli o afectează), tulburări tiroidiene sau probleme de erecție. Este util și să se stabilească dacă bărbatul nu ia medicamente sau substanțe care pot influența reflexul ejaculator. Tratarea acestor stări poate îmbunătăți clar situația.

Ce tehnici comportamentale ajută?

Terapia comportamentală este o metodă de primă intenție recunoscută, mai ales când la bază stau obiceiurile sau anxietatea. Metodele descrise clinic învață recunoașterea creșterii excitației și controlul ei:

• Stop-start. Când bărbatul simte că se apropie ejacularea, oprește stimularea până când excitația scade, apoi o reia.
• Tehnica presiunii. Același principiu, dar înainte de reluare partenerul sau partenera apasă scurt penisul sub gland, pentru a reduce excitația.
• Exercițiile pentru mușchii planșeului pelvin. La unii bărbați îmbunătățesc controlul; cel mai bine este să fie făcute după instruirea de către un kinetoterapeut.

Aceste tehnici necesită regularitate și timp, iar efectele apar de obicei după câteva săptămâni. Acționează cel mai bine când sunt exersate împreună cu partenerul sau partenera și sub îndrumarea unui sexolog sau psiholog. Ajută și discuția despre anxietate și așteptări, precum și reducerea presiunii „performanței".

Eficacitatea acestor metode este moderată, iar efectul poate fi trecător dacă exercițiile sunt abandonate. De aceea ele se combină adesea cu tratamentul medicamentos sau cu psihoterapia.

Cum se tratează medical ejacularea precoce?

Când tehnicile comportamentale nu sunt suficiente, medicul poate propune tratament medicamentos. Se folosesc, printre altele, medicamente din grupul inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, inclusiv dapoxetina, autorizată pentru această indicație în unele țări, precum și anestezice locale (sub formă de spray sau cremă) care reduc sensibilitatea glandului. În cazul disfuncției erectile asociate, uneori ajută inhibitorii de fosfodiesterază de tip 5. Alegerea medicamentului și modul de utilizare le stabilește întotdeauna medicul, deoarece medicamentele au reacții adverse și contraindicații.

Dacă cauza este o boală, de exemplu prostatita sau tulburările tiroidiene, tratarea ei poate rezolva problema. Uneori se folosește și o combinație de psihoterapie și medicamente.

Ce merită să știți despre medicamentele din grupul ISRS

Antidepresivele din acest grup amână ejacularea ca efect secundar, de aceea sunt folosite în această tulburare. Pot provoca, printre altele, greață, amețeli, somnolență, iar la utilizare îndelungată și scăderea dorinței sau probleme de erecție. Nu trebuie asociate cu anumite alte medicamente și nici cu alcoolul, conform recomandărilor medicului, iar în bolile de inimă, epilepsie sau depresie este necesară o prudență deosebită. Nu întrerupeți pe cont propriu un antidepresiv luat din alt motiv.

Anestezicele locale

Preparatele care reduc sensibilitatea pot prelungi timpul până la ejaculare, dar, dacă sunt folosite greșit, pot amorți și partenera sau partenerul și pot scădea sensibilitatea bărbatului însuși. Trebuie respectate cu strictețe recomandările medicului sau prospectul privind durata de aplicare și eventuala utilizare a prezervativului.

Ajută alcoolul sau plantele?

Nu. Alcoolul nu este o metodă de tratament al ejaculării precoce. Este adevărat că poate slăbi sensibilitatea și amâna ejacularea, dar în același timp înrăutățește erecția, iar consumat în exces duce la dependență și la alte daune. Nici nu există ceaiuri sau amestecuri de plante dovedit eficiente care să trateze această tulburare. Suplimentele promovate ca „amânând ejacularea" nu au dovezi solide de eficacitate și pot conține substanțe nedeclarate. Regulile generale de siguranță în folosirea plantelor le discutăm în articolul despre plantele medicinale.

Cum să discutați problema cu partenera sau partenerul?

Ejacularea precoce îi privește pe ambii parteneri, iar tăcerea adâncește de obicei tensiunea. O discuție calmă despre faptul că este o tulburare frecventă și tratabilă, și nu o dovadă a lipsei de implicare, reduce presiunea. Ajută și concentrarea pe apropierea în ansamblu, și nu doar pe durata raportului sexual.

Terapeutul ajută la întreruperea mecanismului cercului vicios, învățând recunoașterea semnalelor corpului și domolirea tensiunii. Partenera sau partenerul poate participa la terapie, ceea ce îi îmbunătățește de obicei rezultatele.

Ce obiceiuri ajută la ameliorare?

Pe lângă tratament, merită să aveți grijă de ceea ce reduce tensiunea generală și îmbunătățește condiția fizică. Nu sunt metode „pentru ejaculare", dar ajută în terapie și reduc riscul de revenire.

• Mișcarea și somnul regulat scad nivelul de stres și îmbunătățesc starea generală (vezi lipsa somnului).
• Limitarea alcoolului și renunțarea la droguri îmbunătățesc controlul și erecția.
• Evitarea grabei și concentrarea pe senzații, nu pe „performanță", reduc tensiunea.
• Exersarea regulată a tehnicilor descrise mai sus, chiar și atunci când simptomele se ameliorează.
• Discuții deschise cu partenera sau partenerul despre așteptări și temeri.

Influențează ejacularea precoce fertilitatea?

Simpla apariție prea rapidă a ejaculării nu scade calitatea spermei, dar poate îngreuna concepția dacă ejacularea are loc înainte de contactul în vagin. Dacă un cuplu care își dorește un copil întâmpină această dificultate, merită să spună medicului, pentru că există modalități de rezolvare. Mai multe despre diagnosticul infertilității găsiți în articolul Infertilitatea – cauze, analize și tratament.

La ce să vă așteptați la consultație?

Medicul vă va întreba de când durează problema, dacă apare întotdeauna sau doar în anumite situații, ce medicamente și substanțe luați și dacă este însoțită de disfuncție erectilă sau de dorință scăzută (vezi scăderea libidoului). Poate examina zona organelor genitale și prostata (vezi examinarea prostatei), iar dacă bănuiește o boală poate recomanda analize de urină sau de sânge. Discuția este confidențială, iar întrebările au rolul de a ajuta la alegerea tratamentului. Este important să spuneți sincer ce suplimente luați și cât alcool consumați.

Când să mergeți la medic?

Merită să faceți o programare dacă problema se repetă de câteva luni, provoacă stres sau evitarea raporturilor sexuale, a apărut după o perioadă de funcționare normală sau este însoțită de alte simptome: durere la urinare, durere în perineu, secreție din uretră, sânge în spermă, probleme de erecție sau oboseală și scădere în greutate. Prima persoană la care puteți apela este medicul de familie, urologul sau sexologul.

O consultație urgentă necesită durerea puternică în perineu însoțită de febră, imposibilitatea de a urina și durerea în scrot. Dacă dispoziției scăzute i se asociază gânduri de a vă face rău, adresați-vă unei unități de primiri urgențe sau sunați la 112. Mai multe despre depresie scriem în articolul Depresia – simptome.

Rușinea este firească, dar medicii întâlnesc des această problemă, iar ea poate fi tratată eficient. Vedeți și articolul despre scăderea libidoului.